– Prostul e singurul concurent al intelectualului progresist.
– Oricat de nemernic ai fi, ajunge sa te privesti, sincer, cateva minute in ochii unui copil ca sa te mantuiesti sau macar sa te clatini.
– Pentru unii minima moralia se reduce la notorietate; pentru sacali starvul inseamna totul.
– Intelectualul de azi simplifica lucrurile cu adevarat complicate, le complica pe cele foarte simple si moare inainte de a-si da seama ca nici n-a inceput sa traiasca.
– “Arta pentru arta”: formula magica a lasitatii sau uscaciunii intelectuale. “Arta pentru arta” intr-un regim opresiv face jocul puterii, prin eschiva. “Noi facem arta de dragul artei”, id est nu ne amestecam in politica. Puterea casapeste, oamenii sufera, “artistii” se masturbeaza in turnuletul de beton. In conditii de libertate, “arta pentru arta” duce la solipsism si ezoterism de doua parale.
– Francezii iubesc revolutia, dar urasc schimbarea. Noul regim nu-i decat vechiul regim plus demagogie republicana. Francezii fac revolutii, demonstratii, manifestatii cu un singur scop: sa nu se schimbe nimic!
– Toate reformele spirituale din Evul Mediu ale crestinismului vestic au fost initiate de feciori sau fete de bani gata (Tereza, Ioan al Crucii, Ignatiu, Bernard, Francisc etc.). Acestia isi tradau parintii, clasa, starea sociala, ca sa-l imite pe Isus. Confratii lor din secolul XX au avut pretentii mult mai mari: lau tradat pe Isus, pastrandu-si privilegiile castei, din amor liber pentru Marx, Engels, Stalin, Mao, Che Guevara. Intre Evul Mediu si contemporaneitate s-a produs nu o simpla involutie intelectuala, ci o radicala mutatie genetica.
– Una din retetele succesului romanesc: amatorism, imprecizie, betie de cuvinte.
– De pe terasa castelului Sans Souci de la Potsdam vezi numai blocuri hidoase ridicate de comunisti. Din apartamentele acelor hidosenii contempli splendoarea gradinilor si a castelului imperial.
– Cativa duhovnici pe care n-as fi vrut sa-i cunosc: amestec de securisti si inchizitori cu pretentii de agenti secreti ai Duhului Sfant.
– Nu ingerii ne mantuiesc, ci Isus, stapanul ingerilor si al oamenilor. Credinta predilecta in ingeri a contemporanilor tine fie de sentimentalism, fie de estetism (tot o forma de sentimentalism, ceva mai prelucrata).
– Fireste, ar fi minunat sa pot mirosi toata ziua petale de trandafiri in loc sa citesc ori sa scriu aforisme. Dar asa suntem ziditi: sa nu putem mirosi toata ziua petale de trandafiri.
– Etichetarului de meserie: hai, spune-mi cine sunt, ca sa vad cine-mi esti.
– Fiecare varsta isi are prostia ei, asa cum isi are intelepciunea ei. Intr-un fel esti prost in copilarie, intr-altul la adolescenta, intr-altul la batranete. Probabil proportiile anumitor ingrediente se schimba. Tragedia e cand se incurca varstele si ajungi sa fii in copilarie prost ca la batranete si la batranete prost ca la adolescenta. Specimenele cu pricina nu sunt doar comice, dar si detestabile.
– Spiritul critic e foarte dezvoltat la insii de mana a doua, necreativi si fara discernamant. Intre discernamant si spirit critic e aceeasi diferenta ca intre chirurg si macelar. Primul taie ca sa vindece, al doilea, ca sa se vindece.
– X. (Conu' Leonida in versiune italiana) despre Papa Ioan Paul al II-lea: “A fost un Papa extraordinar, recunosc, dar n-avea rafinament de intelectual.” Pai tocmai de aceea a fost un Papa extraordinar, Venturiene!
– Inveti sa scrii intr-o limba straina imitandu-i nu pe bastinasi, ci pe veneticii care au trecut la un moment dat prin aceeasi experienta ca si tine. Inveti sa scrii frantuzeste dupa cartile lui Vintila Horia, Cioran, Eliade, Ionescu, Paleologu.
– Privesc oarecum uimit aceasta cohorta de intelectuali romani care se lupta din rasputeri cu comunismul… dupa caderea acestuia. Oare au ceva sa-si reproseze? Cand trebuiau sa iasa in piata publica faceau “cultura” (adica imitau Occidentul la opait); cand trebuie sa faca, in sfarsit, cultura, ies in piata publica, dar tot la lumina opaitului.
– Ministrul de la A.P.A.C.A. nu poate pricepe ca un frizer francez poate oricand ajunge un presedinte onorabil al Romaniei, pe cand un ministru roman, cu competenta lui “multilaterala”, ar muri de foame in Franta.
– E atat de simplu sa traiesti. E complicat sa traiesti rau, urat, necinstit cu tine insuti.
– Azi, la conferinta, un cuplu straniu: butelcuta de cinste si butoiasul de smerenie.
– Politica romaneasca. Despre ideologiile care s-au perindat din 1945 incoace: stalinismul, proletcultismul, nationalismul de Scornicesti, protocronismul, ideologia de tranzitie, ideologia de posttranzitie, in fine, ideologia “dialogului”. Porcii, lichelele, securistii, activistii, semidoctii si impostorii in diferite ramuri “dialogheaza” cu aere martiale despre metodele de prezentare a partului autohton ca substitut al bombei atomice.
– Dupa ce ai gustat teroarea strazii in decembrie '89, dupa ce ai trecut prin iadul mineriadei si prin purgatoriul exilului, ce te mai poate atinge? In nici un caz bolboroseala impostorilor care si-au facut cariera pe noptile noastre irosite, pe sangele si vanataile noastre.
– Vizita la zoo: nu stii exact cine sunt privitorii si cine “exponatele”. Privirea complice a unui bizon care se straduia sa naparleasca decent.
– Dupa varsta de treizeci de ani, nu mai poti surade complezent lichelelor, oricat ai vrea. E o chestiune de igiena morala si spirituala. Da-ul si nu-ul gordianice: nuantele nu-si au rostul decat intr-o lume asezata.
– Sadesc pomi pretutindeni, chiar daca stiu ca peste o mie de ani pamantul va fi o pojghita neintrerupta de asfalt si ciment.
– Disperarea cu care ratatii invata sa murdareasca, iar apoi sa ucida.
– Tot timpul vin in Romania ca sa uit de Romania.
– Filozofia lui Kirillov: libertatea absoluta e atunci cand poti face absolut ce vrei cu tine insuti, de pilda, sa te sinucizi in orice moment. Sa devii “propriul Dumnezeu” (autoidolatrizarea). Filozofia batranului Verhovenski: “Ca sa ne dispensam de aceasta lume si sa devenim absolut liberi il faut pardonner, pardonner et pardonner”. Sa iertam, sa iertam, si iar sa iertam (incepand cu iertarea de sine). Nu exista libertate decat in iertare, cumplita misie, dar singura umana, esentiala, realista. Iertarea de pe cruce, naclaita in sange si durere. Cine ar mai fi in stare de asa ceva?
– Telejurnalele sunt un erzat de apocalipsa. De aceea si au o asemenea audienta.
– Cultura romana a fost, este si va fi cultura de jurnalisti. Il faut s'en rendre ' l'evidence.
– Ma intreb cand vor ajunge functionarii nostri orwellieni sa stampileze cocorii, gaitele, papadiile sesului, albinele din livezi, mustele, tantarii, conopida, cartofii, urzicile etc., etc.?
– Un singur vames roman mi-a spus odata, la intoarcerea in Romania, “Bun venit acasa, domnule!” (si mi s-au impaienjenit ochii, sunt sentimental). In Franta mi se spune ceva mai des, cu toate ca e “a doua mea casa”, domiciliu fortat de lux.
