11.7 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSportAtletismSaritura de pe fix

Saritura de pe fix

Exista carti care parca sar de pe o trambulina de la mare inaltime intr-un gol complicat, fara sa mai ajunga vreodata la capat, sa se zdrobeasca. Dar cititorul are tot timpul senzatia ca respectivele carti isi vor frange gatul in aer, in timpul caderii lor spectaculoase, care cadere este, de fapt, o reusita nemaivazuta, dezvaluita tocmai prin rotunjime si circularitate (acest lucru nu este perceput, insa, decat la final, la inceputuri pare sa fie vorba despre un avorton si rebut – deh, aparenta noastra cea de toate zilele!). Astfel de carti sunt intru totul sarite de pe fix, ca sa zic asa, folosind eu acum in mod intentionat o expresie neacademica, dar foarte specifica in copilaria mea, pe cand eram candida scolarita cu cordeluta si uniformacu sort. O astfel de carte adorabila este Lamentatia lui Portnoy de Philip Roth (sau, eventual, Plangerea lui Portnoy, titlul in original fiind Portnoy’s Complaint), tradusain limba romana, insa, sub titlul Complexul lui Portnoy (si aparuta la Editura Univers, in traducerea profesionista a lui George Volceanov). Probabil unul din romanele cele mai adecvate si sofisticate pentru biblioteca mea stranie (dar despre autorul acesta complicat si bizar-delicios voi mai scrie si cu alta ocazie, fiindca a mai comis si alte scrieri atipice, pe gustul meu)!

Titlul vine tocmai de la numele personajului titular, Alexander Portnoy. Cititorii fara umor si fara aplecare spre ironie vor percepe destul de repede romanul acesta al lui Roth ca fiind spovedania unui pervers; cititorii cu simtul umorului si cu aplecare spre fineturile inclusiv (auto)parodice ale psihanalizei, au, insa, la dispozitie un regal si un corn al abundentei: romanul este spovedania unui mucalit genial! Cartea este o recapitulare a vietii (pe teme: mama, tatal, sexul insuficient ori, dimpotriva, debordant, chestiunea evreiasca) de catre un matur suprainteligent, dar cu oarecari cusururi si vicii de intelectual excesiv axat pe o atitudine de selfindulging, de autocompatimire. Iar acest lamento este hiperbolizat si reluat contrapunctic, dar cu o miza intentionat ironica, problema esentiala fiind fantasmele corporale, id est incestul, componenta oedipiana, nesatiosul sexual fata de dimensiunea feminina(ne)ofertanta. Toate acestea combinate cu asa-zisele imperfectiuni fiziologice ale lui Alex Portnoy (nasul sau borcanat, corpolenta, priapismul instinctual) obtin in eprubeta un soi de satiricon anti-burghez, anti-establishment, anti-pudoare, anti-mironoseala, anti-tot. Romanul acesta scutura destule tabu-uri si zgaltaie destule piei de sarpe si cuirase, astfel incat acestea sa fie lepadate sau macar persiflate. Iar cititorului avizat nu-i ramane decat sa se zguduie de ras la deliciile narative si stilistice propuse de Mr. Philip Roth acum mai bine de patruzeci de ani (pentru ca aceasta este varsta romanului Portnoy’s Complaint – in alta ordine de idei, stiu ca miza Bibliotecii stranii este mai cu seama sa vorbeasca despre romane proaspete, actuale, dar aceasta scriere a lui Roth este febletea mea de buzunar ascuns, psihanalitic si psihanalizabil!). Asezat pe canapeaua doftorului sau de suflet si creier (bolnave ambele entitati, se presupune, dupa prestatia personajului auto-incriminatoriu), Alex Portnoy isi dezbate la nesfarsit declamata imperfectiune de barbat si faptura care este, in ciuda inteligentei sale speciale. Problema sa este nonconformismul si lacomia: Portnoy este un nesatios mai ales in ce priveste sexualitatea, iar viesparia dorintei sale de investigatie pe propria-i piele il duce adesea la experiente ratate, castratoare simbolic si inhibitorii (din adolescenta pana la maturitate). Care este leacul pentru un barbat ingrozitor de destept, dar cu marcaje fantasmale neobisnuite si simili-patologice (construite intr-un crescendo libidinal care duce adesea la paroxism)? Personajul isi intreaba specialistul in suflet si creier, dar de fapt se intreaba pe sine: cum sa faca sa alieze senzualitatea neostoita cu dragostea (fiindca nu sunt totuna, o granita nu doar conceptuala le desparte – iar lucrul acesta il stim de cand lumea)? Mr. Roth o spune, insa, mai specializat si mai adaptat la secolul XX: "Sa se fi lovit alegerea mea obiectuala de o restrictie chiar atat de jalnica? E adevarat ca sentimentul senzual se poate manifesta liber numai daca obiectul sexual indeplineste conditia degradarii mele?" Portnoy dezbate la nesfarsit, pentru ca este redundant si narcisiac, dar si pentru ca mai crede (sau se preface doar?) in ideea si practica tamaduirii. La liman, insa, nu va iesi: oare spectacolul sau de circ psihanalitic performant ar putea sa contina tocmai exorcizarea, dar eroul nu pare sa priceapa acest lucru? Well, dear Alex (iata o adresare abrupta de la cetitoriu catre personagiu!), regret esecul cu pricina, dar lamentatia ta fenomenala a dat roade intr-un roman cu totul iesit din tatani.
si acum fraza mea preferata (cum altfel, decat aleasa pe spranceana, adica ironica, in acest caz): "Tiranul asta, supraeul meu, ar trebui strunit, nemernicul asta ar trebui spanzurat de bocancii lui de front, sa crape naibii!" Dixit.

Cele mai citite

Cum hidroizolația poate face diferența între o iarnă sigură și o primăvară ușoară pentru locuința ta

O dată cu trecerea iernii și venirea primăverii, proprietarii de case și constructorii se gândesc la moduri de a proteja locuințele de umiditate și...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă