Un intelept latin spune aceste cuvinte care, la prima citire, m-au mirat: "Ce neplacut e sa-ti para rau ca ai facut un bine!" Cum sa-ti para rau ca ai facut un bine?! A face bine nu e numai o fapta buna pe care o daruiesti, ci si o bucurie pentru tine insuti, adica ai un suflet bun si esti in stare sa dai o mana de ajutor aproapelui tau care se afla in necaz, in tristete. Apoi, ma gandeam… da, sunt si cazuri cand bunatatea, generozitatea pot fi luate ca o slabiciune ("e bleg de bun ce e" – spune o vorba din popor) si multi profita de acestea si apoi nu rasplatesc nici macar cu simpla recunoastere a binelui ce li s-a facut. Intr-adevar, sunt destui cei care, dupa ce le-ai intins o mana de ajutor, iti intorc spatele, tratandu-te nu numai cu indiferenta, cu nesimtire, dar chiar si cu o atitudine obraznica, facandu-te sa te simti stinjenit, ofensat.
Ba mai mult, nu numai ca nu mai recunosc binele pe care l-au primit, ci chiar se simt ofensati daca le aduci aminte, ca in aceasta cugetare a lui N. Iorga: "Ascunde-te de acela caruia i-ai facut un bine ca sa nu-l jignesti. Fii sigur ca n-o sa te caute niciodata." Negresit, sa avem suflet bun, sa-l ajutam pe cel aflat in necaz, in nevoi, dar, totodata, sa-l si cercetam daca e in stare nu de a ne rasplati, ci macar sa nu ne jigneasca pentru fapta noastra buna ce i-am daruit-o, incat sa ajungem sa ne para rau ca am facut un bine.
