Richard Donald Lewis (n. 1930) este scriitor, specialist în comunicare și unul dintre cei mai importanți lingviști britanici. Pretinde că știe nu mai puțin de 11 limbi: engleza, franceza, spaniola, italiana, portugheza, germana, suedeza, daneza, norvegiana, finlandeza și japoneza.
Este fondatorul școlilor Berlitz din Asia de Est, Portugalia și Finlanda și a trăit câțiva ani în Japonia, unde a fost îndrumătorul împărătesei Michiko și al altor cinci membri ai familiei imperiale nipone.
Mai multe informații despre viața și cariera lui Richard D. Lewis puteți găsi pe pagina Wikipedia dedicată lui sau pe blog.crossculture.com.
În celebra sa carte Ciocnirea culturilor, vândută în peste 500.000 de exemplare, Lewis prezintă trăsăturile culturale a numeroase popoare din lume, printre care și pe cele ale românilor. Cu bune și rele, un fel de SWOT al românului generic. Unele dintre ideile sale pot intriga sau supăra, altele pot fi profilactice pentru inimă, minte și… self-esteem. În tot cazul, o oglindă pusă în fața noastră de un străin priceput în analize trans-culturale nu strică niciodată.
Valori culturale
Prima ediție din Ciocnirea culturilor a apărut în 1996. Ediția din care prezentăm aici idei și fragmente este cea de a treia, publicată în 2006, adică anul preaderării României la Uniunea Europeană.
La capitolul dedicat României, după o scurtă prezentare a istoriei și a câtorva informații generale pe care e bine ca un străin să le cunoască despre noi, Richard D. Lewis trece la analiza valorilor românești. Ele reflectă, scrie lingvistul britanic, o istorie complicată, a unui popor format pe un teritoriu mereu expus invaziilor: de la turci, la Rusia țaristă (și apoi sovietică), până la Imperiul Austro-Ungar. Două dintre valorile care s-au conturat de-a lungul secolelor sunt oportunismul și nonconformismul, care au ajutat România să supraviețuiască ca stat, teritoriul său mărindu-se sau micșorânddu-se în funcție de succesul alianțelor sale. Trecutul acesta istoric atât de complex a atras și o inconsecvență în politica externă a țării.
Valori centrale sesizate de Lewis în societatea românească sunt:
- obsesia pentru a supraviețui
- oportunismul
- apostazia (renunțarea publică la o anumită credință religioasă; renegarea unei doctrine sau concepții)
- volatilitatea
- imprevizibilitatea
- tendința de a-i blama pe alții
- tehnicile evazive de acțiune
- mândria de a fi o anomalie a Balcanilor
- corupția
- nepotismul
- suficiența
- simțul ridicolului
- umorul negru
Leadership
România, îți continuă expertul britanic analiza, este situată într-o zonă a Europei în care multă lume trăiește în mediul rural. Țara a fost condusă de-a lungul secolelor de domnitori suverani, de oligarhi și de autocrați. În era post-Ceaușescu, stilul de conducere modern nu s-a putut dezvolta pentru că guvernele sunt încă dominate de foști lideri comuniști, care funcționează după cu totul alte standarde. La rândul lor, oamenii de afaceri sunt sub continua influență a aparatului politic. Managerii români și-au dezvoltat însă un stil de conducere propriu, care aduce mai degrabă cu cel al managerilor italieni: sunt autocrați, paternaliști și folosesc emoția ca instrument de manipulare.
Spațiu și timp
Românii, deși nu trăiesc la Marea Meditarană, au un sens al spațialității mediteran: le plac proximitățile spațiale și se simt ca acasă când sunt în grupuri sau în mulțimi. Iubesc mai mult proximitatea decât slavii, care, din când în când, au nevoie și de momente de solitudine. În general, românii nu sunt punctuali, mai ales când își dau întâlnire între ei. Acestea încep de regulă cu întârziere și dacă sunteți invitat la cineva acasă, e bine să întârziați puțin pentru că gazda s-ar putea să nu fie gata cu pregătirile.
Modele de comunicare
Românii sunt sfătoși prin natura lor (vecinii spun despre ei că „au plămânii buni”) și sunt mândri de sofisticăreala lor discursivă. Rar vă vor răspunde la o întrebare cu „da” sau „nu”, așa că nu le puneți întrebări directe, care solicită răspunsuri monosilabice. E mai bine să lansați ideea și apoi să citiți printre rândurile replicilor lor, recomandă Lewis.
În tot cazul, răspunsurile sunt lungi și complexe și spun, în parte, ceea ce vreți să auziți. Delicatețea lor e de sorginte italiană, la fel ca și aplecarea spre adevăruri relative, în cazul în care întrebarea e pusă ceva mai răspicat. Modul lor de adresare este unul mai curând personal și sunt mai curioși de opinia sau susținerea dumneavoastră personală decât de cea a organizației pe care o reprezentați.
Maniera de a asculta
Sunt buni ascultători, dar suspicioși, vă pot întrerupe ori de câte ori spuneți ceva ce pare contradictoriu. Sunt obișnuiți cu prezentări și argumenteții lungi, așa că dacă sunteți prea conciși, nu veți avea un impact prea mare. Câteva idei-cheie:
- atenți, dar suspicioși
- România este deosebită, specială
- fără politică, vă rog
- nu ne vorbiți de sus
- arătați-ne calea spre profit
- charisma, exagerările, chiar adevărul relativ sunt acceptate
- fiți personal, nu vă formalizați
- feedbackurile sunt rapide, „dar costă”
Comportamentul la întâlniri și negocieri
Deceniile de comunism și de conducere centralizată și represivă au lăsat moșternire României un sistem comercial sărac, perforat de birocrație și corupție. Prin urmare, sugerează mai departe expertul britanic, occidentalii trebuie să țină cont de faptul că pot fi oricând înșelați – un fenomen foarte răspândit într-o țară cu vechi influențe turcești și balcanice.
Românii sunt pricepuți la diplomație și buni negociatori. Cad greu la învoială atunci când un străin vrea să facă afaceri cu ei. Trebuie să fiți atenți să distingeți între proiectele propuse și realitatea propriu-zisă. Înțelegerile se bazează rar pe gentlemen’s agreement, pe acordul tacit și direct între două părți. De regulă sunt implicați și alți actori, pe bază de comision, șpagă sau solicitându-se plăți de „facilitare”.
E important să stabiliți toți parametrii afacerii, fixând clar procedurile, responsabilitățile și drepturile fiecăruia. Românii nu se feresc să obțină avantaje, dar de îndată ce se lămuresc care e poziția dumneavoastră, pot fi constructivi, creativi și șarmanți.
E bine să purtați o discuție informală înaintea negocierilor de afaceri propriu-zise. Fiți prudent în a vă poziționa în vreun fel. Dacă nu sunteți de acord cu ceva, spuneți-le cu franchețe ce aveți pe suflet, nu suportă să fie luați de fraieri. Și în niciun caz să nu le spuneți ce să facă, le-ați zgândări complexul de superioritate.
De regulă, românii își asumă riscuri (influență turcească) și se străduie să bată palma rapid dacă toți partenerii au căzut de acord. În plus, sunt mai deshiși față de străini decât față de compatrioții lor (rezultat al deceniilor în care au fost ascultați, filați și turnați în comunism). Sunt amabili cu străinii, dar aveți grijă la frecventa lor scuză: „asta nu funcționează în România.”
Când lucrurile o iau pe o pantă abruptă, românii vin adesea cu idei spontane (și aparent noi). Cu toate că sunt buni negociatori, cunosc prea puțin normele occidentale, mai ales cele legate de viteză, priorități și caracter.
Românii nu sunt exagerat de paroliști. Orice înțelegere e bine să fie formulată și în scris și, apoi, supervizată de experți competenți și de cei care iau deciziile. Nu strică să primiți o aprobare (în scris) și din partea unui senior din conducerea organizației.
Sunt familiarizați cu incertitudinile, în timp ce occidentalilor le plac lucrurile clare. Moștenirea comunistă le-a atrofiat românilor simțul răspunderii, al datoriei și al căii celei mai bune de urmat pentru atingerea obiectivelor.
Obiceiuri și tabuuri
Dată fiind incredibila ei diversitate etnică, România are un impresionant patrimoniu de datini, obiceiuri, tradiții, folclor și artă populară. Românii au reputația de a fi excesiv sau stânjenitor de ospitalieri. Un scriitor român descria acest comportament drept „ospitalitate agresivă.” Prin urmare, va trebui să aveți grijă să nu fiți prea severi cu mâncarea care vi se oferă și în niciun caz să nu o refuzați.
Singura cale de a te apăra împotriva proverbialei ospitalități românești este aceea de a fi la fel de generos. Oferiți, așadar, spune Lewis, mici atenții. Suvenirurile aduse din propria dumneavoastră cultură este cea mai la îndemână soluție. Sunt apreciate cărțile bine ilustrate, stilourile de calitate, papetăria atractivă, cravatele, delicatesele sau mâncarea împachetată. Unii români se bucură și de un whisky sau de un coniac de calitate.
Tabuurile includ impolitețile și reacțiile prea bruște. Replicile directe sau prea abrupte sunt și ele dezagreate, la fel ca și indiscreția sau interesul pentru detalii legate la viața personală, consideră lingvistul britanic.
Cum să empatizați cu românii
În general, românii se simt bine în compania interlocutorilor dispuși să dicute, pe larg, despre poezie, filosofie, istorie și artă. Calitățile pe care le apreciază sunt erudiția, gingășia vorbelor, intuiția și compasiunea. Sunt cu atât mai deschiși cu cât relația este mai personală.
Deși mult mai circumspecți ca italienii, românii seamănă cu aceștia prin dorința lor de apropiere spirituală, încredere și explorare a sentimentelor umane. Dezvoltarea unei relații bazate pe cunoașterea acestor trăsături vă va face viața și afacerile mai ușoare. Mai important, însă, este că veți fi mult mai puțin expus înșelăciunilor.
Ultimul sfat dat de Richard D. Lewis cititorilor săi este acela de a reține că, în sufletul lor, românii sunt niște epicurieni și nu vor decât să se simtă bine în compania altora.
Concluzii
Cheia: respectați „diferența” românească
Obsesii seculare: apartenența la Europa, lupta împotriva corupției, modernizarea
Factori motivaționali
- acceptați condiția istorică și lingvistică specială a României
- învățați măcar câteva cuvinte în română
- admirați-le frumusețea limbii, a peisajelor, a bisericilor și a mănăstirilor
- arătați-le că sunteți dispuși să îi ajutați în situația grea în care se află
- citiți printre rânduri pentru a le ghici dorințele și aspirațiile
- e mai simplu să obțineți informațiile indirect
- stați la taifas și discutați politică, dar „nu vă băgați”
- acceptați-le ospitalitatea exagerată și răsplătiți-o imediat cu aceeași generozitate
- nu uitați că afacerile și viața socială sunt două lucruri strâns legate între ele
Feriți-vă:
- să îi preaslaviți pe maghiari și calitățile lor
- să puneți întrebări abrupte sau agresive
- să aveți reacții bruște
- să știrbiți reputația cuiva (sunt foarte sensibili la asta)
- să faceți orice referire la rămânerea în urmă, corupția și ineficiența țării
