Aparuta recent la Institutul Cultural Roman, cartea istoricului iesean Mihai Dorin “Romania de la comunism la mineriade” se suprapune peste o bibliografie, deloc sumara, consacrata evenimentelor din decembrie 1989 si urmarilor acestora. Dar bogata oferta de viziuni personale sau colective asupra desfasurarii faptelor care au condus si au provocat prabusirea oficiala a comunismului romanesc nu ofera, pana astazi, si o istorie inchegata, acceptata mai mult sau mai putin – dar acceptata! – de constiinta colectiva a romanilor. Fara sa avem, ca si autorul, nostalgia unanimitatii, nu se poate sa nu observam ca avem de-a face cu aprecieri total opuse ale perioadei amintite, de parca evenimentele s-ar fi desfasurat intr-un evantai de cauzalitati si efecte, absolut diferite, desi concomitente, si, in ultima instanta, unice. Sa ne mai miram ca inca se lucreaza la “Dosarul revolutiei” sau la “Dosarul mineriadelor”? Desigur, istoricii n-au facut exceptie: ca si marea majoritate a societatii romanesti, si ei si-au exersat obedienta fata de “conducerea de partid si de stat”. Incat – scrie Mihai Dorin – “revolutia i-a gasit nepregatiti pentru asumarea unor schimbari de fond, cu reflexe deontologice precare si neincrezatori in autenticitatea evenimentelor. Obisnuiti o viata sa contrafaca sensul faptelor istorice, acum ei erau pusi in reala dificultate sa inteleaga adevarurile simple si naturale”.
Mihai Dorin a incercat sa depaseasca nu doar obstacolul amintit, ci si alte mari dificultati, unele fiind intrinseci oricaror mari tulburari sociale, altele fiind artificial create de cei care si-au asumat regia prabusirii comunismului romanesc, cu tot cortegiul de crime sangeroase, manipulari grosolane sau subtile, victime predestinate si eroi de mucava, papusi si papusari, pasiuni arzatoare – totul atat de aproape in timp, dar atat de departe de lehamitea generalizata astazi.
“Relatiile noastre cu trecutul se schimba mereu, sub presiunea prezentului si a celeilalte dimensiuni a duratei. Cu atat mai mult cand e vorba de trecutul recent, prin natura lui, aporetic si controversat. Schimbarea de regim produsa in Decembrie 1989 si evenimentele ce au urmat constituie o tema de studiu si reflectie, practic inepuizabila, la care analistii politici, sociologii, istoricii au revenit mereu. Profesorul Mihai Dorin, bine cunoscut prin studiile sale de istorie a culturii, istoriografie, mentalitati, dar mai ales ca eminescolog, ne ofera acum o substantiala analiza a problematicii romanesti din Decembrie '89 pana la mineriada din iunie '90. Este o analiza sagace si pertinenta, in care istoricul si martorul isi dau mana, asistati adesea de filozof, ca sa produca un discurs persuasiv asupra interstitiului in cauza. Autorul tine seama de elementele puse deja in discutie anterior si le integreaza viziunii sale asupra momentului. Rezulta un tablou complex, nuantat, dinamic, susceptibil sa invite la comprehensiune si la noi abordari. Istoria recenta si discursul epistemic asupra ei castiga substantial din analiza propusa de domnul Mihai Dorin in Romania de la comunism la mineriade. Este o carte de istorie, in sensul acreditat in ultimele decenii, dar si una de meditatie asupra domeniului, nu o data, polemica si justitiara”. (Acad. Alexandru Zub)
Mihai Dorin a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi. Este doctor in istorie al aceleiasi universitati, cu o teza despre cugetarea social-politica si filosofico-istorica a lui Eminescu. In prezent, este conferentiar la Catedra de Stiinte umaniste a Universitatii Tehnice “Gh. Asachi” si la Facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene a Universitatii “M. Kogalniceanu” din Iasi. A fost bursier Tempus la Universitatea din Poitiers (Franta), specializandu-se in opera lui Alexis de Tocqueville. Autorul a sustinut conferinte pe teme de istorie a civilizatiei romanesti, relatii culturale romano-europene, eminescologie si istorie recenta la Universitatea de Stat din Cernauti (Ucraina), Universitatea din Pola (Croatia), Universitatea din Poitiers si Institutul Roman de la Venetia. In cele peste cincizeci de studii publicate in reviste ale Academiei Romane, reviste literare si de cultura, publicatii universitare si volume miscelanee, autorul a abordat domenii precum istoria culturii si a ideilor, istoria invatamantului, istoria mentalitatilor, filosofia istoriei, eminescologie, istorie recenta. A publicat urmatoarele volume: Istoria invatamantului tehnic superior iesean (in colaborare), Editura “Gh. Asachi”, Iasi, 1996; Civilizatia romanilor in viziunea lui Eminescu, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1998; Prelegeri de istorie a civilizatiei romanesti, Editura Edinter, Bucuresti, 1998.
