Puterea fiintelor fragile

Doamna Ileana Toma s-a apucat tarziu de scris, cam pe cand marea majoritate a acelei minoritati care avusese drag de citit tocmai renunta la placerea cartilor, intre altele si pentru ca devenise o placere costisitoare. Dar, desi a debutat cand ...

Share

Mihai Creanga 0 comentarii

24.02.2007 - 00:00
Doamna Ileana Toma s-a apucat tarziu de scris, cam pe cand marea majoritate a acelei minoritati care avusese drag de citit tocmai renunta la placerea cartilor, intre altele si pentru ca devenise o placere costisitoare. Dar, desi a debutat cand pentru cei mai multi oameni viata devine prea obositoare si ei numara anii ramasi pana la pensionare, Ileana Toma a ales – sau a fost aleasa! – sa scrie proza, roman istoric, gen greu de dus la capat, rezervat, prin cutuma, barbatilor (exceptie sublima: Marguerite Youcenar!)... Iar o sfidare: scrisul sau, in "dulcele stil clasic", este in mod voit nesupus modei, neconform cu exhibitiile stilistice ale post modernistilor de toate varstele. Felul de a povesti al doamnei Ileana Toma, incarcat de sens si totusi gracil, are – chiar si in scenele terifiante – un aer calm si luminos, ca in apusurile binevoitoare ale unei toamne tarzii.
Dupa "Singuratatea lui Vlad Tepes" (1995) si "Ultimul Constantin" (2001) – care ma indeamna sa-i sugerez autoarei sa mediteze si la un alt motiv al jertfei asumate si al contratimpului cu vremurile, ilustrat de personalitatea renascen-tista a lui Petru Cercel, un principe intr-o tara de boieri – dupa "Coloana" (2000), povestiri din timpul recent, cu samburi de parabole intelepte, dupa "Parintele Alexie, preotul lui Dumnezeu" (2002), romanul "Marea fuga" (aparut la sfarsitul anului trecut la editura Andromeda) se ocupa de  doua povesti de dragoste – una ratata, cealalta implinita - petrecute spre mijlocul anilor ’50. Era pe vremea mortii lui Nicolae Labis, despre care inca de pe atunci se zvonea ca fusese provocata, multi banuind ce se ascundea sub metafora "pasarii cu  clont de rubin" care-l sfasiase pe tanarul poet al unui "ev aprins".
"Sunt mai multe destine ca ale lui Labis, contopite in aceasta poveste" – a spus autoarea la lansarea cartii in sala mare a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, joi 15 februarie. Organizarea aici, sub patronajul prietenos al filialei Bucuresti, s-a dovedit o idee buna: publicul numeros era format din oameni care traisera si suferisera in acele vremuri de teroare. "Pentru mine a fost un fel de drept la replica pe care mi l-am asumat, trebuia sa-l dau, a marturist Ileana Toma, cu privire, e drept, la primele sale doua romane. Cred insa ca si aceasta carte de constructie impunatoare, care o face palpitanta la citit, este un drept la replica la o epoca a terorii care nu admitea replici. Ileana Toma a vorbit in numele a mii, sute de mii de fiinte fragile, structuri neluptatoare, care au refuzat sa se impace cu nedreptatea, cu silnicia, cu marlania pentru a-si salva sufletul chiar daca isi primejduiau viata. Sa-ti mentii curatenia inimii, sa accepti suferinta ca pret al netradarii si cale a mantuirii, iata "secretele" care duc la o dragoste implinita.

Citește totul despre:

Comentarii