Am citit de curand in revista Rost o serie de evocari despre cel care a fost parintele Vasile Vasilachi, considerat protectorul Rugului Aprins. S-au implinit de altminteri sapte ani de la adormirea sa intru Domnul. Era vicarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, preot paroh la Biserica Sfantul Nicolae din New York. In varsta de 93 de ani, in 2003, era in continuare activ si-si ducea mai departe opera pastorala. Viata sa a fost un exemplu de devotiune crestina, calugarit la 26 de ani, la manastirea Neamt, A slujit ca preot la Catedrala din Iasi si a fost director al cancelariei eparhiale. Apoi a ajuns in Bucuresti in functia de secretar patriarhal si a fost predicator la Catedrala Patriarhala. Razboiul l-a gasit staret la manastirea Antim.
Dupa alegerea patriarhului Iustinian in 1948, a fost indepartat de la catedrala si din staretie, acuzat de faptul ca a facut parte din miscarea Rugul Aprins. Apoi lantul persecutiilor nu s-a mai oprit. In 1959 a fost scos din calugarie si trimis cu domiciliu fortat in satul natal. Putin timp dupa aceea, impreuna cu fratele sau, a fost inchis la Gherla. Amnistiat in 1964 a fost reprimit in cler, capatand o parohie in judetul Cluj. Dupa cinci ani a plecat in SUA, desfasurand acolo o activitate misioanra remarcabila. Parintele Vasilachi este un bun exemplu al felului in care viata poate fi sarbatorita atat prin bucurii cat si prin greutati. O Golgota inseninata pe masura urcusului, el nu s-a abatut de la convingerile sale si nu s-a lasat doborat de vremuri.
