In timpul unor cercetari de peste doi ani (2003-2005) efectuate dupa ce am fost numit ambasador al Romaniei in Kazahstan la Directia Arhivelor si Documentatiei de pe langa primaria regiunii Karaganda, Kazahstan, am identificat date potrivit carora in timpul celui de-al II Ð lea razboi mondial, in perioada 1941-1945, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagare de concentrare sovietice pentru prizonieri militari si civili straini: SPASSK nr. 99, Balhash nr. 37 si Jeskazgan nr. 39.
Lagarele Balhash si Jezkazgan au fost infiintate in 1945 si au functionat pana in primavara anului 1948 cand au fost lichidate, ca urmare a repatrierii prizonierilor militari. In arhive nu s-au pastrat date despre prezenta unor prizonieri de nationalitate romana in aceste doua lagare, majoritatea fiind japonezi si nemti.
Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost “Spassk nr. 99”, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spasska “Karlag”-uluiÊNKVD, situat la 45 km de orasul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului “Spassk”. Pe tot timpul functionarii, prin acest lagar au trecut 66.160 de prizonieri (66.746 dupa alte date), dintre care: 29.777 au fost nemti, 22.225 japonezi, 1633 austrieci, 1208 polonezi, 1088 italieni, 1139 unguri, 195 finlandezi, etc. ÊDin totalul exprimat mai sus, 6.740 de prizonieri au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga un numar de peste o mie de prizonieri de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, “moldoveni”). In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.
Pana in 1944, lagarul SPASSK 99 pentru prizonieri militari si civili era constituit dintr-o singura Diviziune. Incepand cu 1944, lagarul s-a extins si s-au format noi “diviziuni de productie”, numeroase contingente fiind folosite la munci in intreprinderi industriale situate pe intreg teritoriul regiunii Karaganda-orasul Temirtau, satele Spassk, Saran, Dubovka, Kok-Uzen, Zapadnyi, Fedorovka, la minele de carbune Kostenko, Kirov, numerele 20,26 bis, 31, 42/43, etc. Astfel, in anii 1947 Ð 1948, lagarul Spassk era constituit din 24 de divizii si concentra circa 30.000 de prizonieri militari si civili straini.
Prizonierii militari erau organizati in diviziile lagarului pe nationalitati, separati de prizonierii civili. Toti civilii (barbati, femei si copii)Êerau concentrati intr-o singura divizie, situata in satul Kok Ð Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 persoane erau de nationalitate romana.
Din 1948, odata cu inceperea repatrierii prizonierilor militari straini, diviziile lagarului Spassk nr. 99 au fost reduse. In vara anului 1950, in conformitate cu dispozitia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagarul Spassk pentru prizonieri militariÊstraini din Karaganda a fost lichidat.
Conducerea si diviziile au fost predate lagarului Pescianyi al MVD al URSS (se aflaÊtot in cadrul fostului lagar Spassk nr. 99). In realitate, in pavilioanele lagarului pentru prizonieri de razboi care a fost inchis au fost amenajate unitati militare speciale, birouri ale conducerii obiectivelor industriale strategice, iar baracile si celelalte anexe au fost transformate in ferme si unitati agricole, unde, ulterior, au fost adusi la munca fortata alte sute de mii de “dusmani ai poporului”, “chiaburi”, “elemente periculoase” etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, tarile baltice).
Potrivit documentelor de arhiva, din totalul de peste 66.000 de prizonieri straini care s-au aflat in detentie in lagarul Spassk 99, “in perioada 1941-1950, 42.427 de prizonieri militari si civili straini au fost repatriati/eliberati”. Cei ramasi nerepatriati au fost reorganizati astfel:
5805 Ð trimisi in alte lagare, 5966 in spitale speciale, 1090 Ð in inchisori ale MVD al URSS, 5 au dezertat.
7765 prizonieri de razboi straini din cei aflati in detentie in lagarul Spassk nr. 99, in perioada 1941-1950, au murit si au fost inmormantati pe teritoriul regiunii Karaganda. De mentionat ca, in divizia lagarului din satul cu acelasi nume, Spassk, in general in ultimii ani erau adusi de la celelalte divizii de productie prizonierii slabiti, care nu mai dadeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a indeplini si depasi norma). Din totalul prizonierilor de razboi straini morti in acest lagar, 827 au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga alti circa 200 de prizonieri de alte nationalitati, care au luptat in Armata Romana: unguri, ucraineni, evrei, armeni (probabil, tot cetateni romani).Ê
Mai multi prizonieri “moldoveni” sunt inregistrati separat de cei romani.
Prizonierii morti au fost inmormantati fie pe teritoriul diviziilorÊlagarului, fie in apropierea acestora, a minelor sau a obiectivelor industriale unde munceau, astazi neexistand practic, cu o singura exceptie, o inventariere clara in acest sens. Pana in prezent, in regiunea Karaganda s-a identificat un singur perimetru (imprejmuit) unde in acea perioada au fost inhumati prizonieri de razboi straini morti in lagarul de concentrare Spassk nr. 99.
Potrivit unor surse, zilnic, mureau cateva zeci de prizonieri, care erau “aruncati” in gropi comune Ð perimetre patrate in care erau sapate transee paralele pentru cate 25 de trupuri. Peste ei se turna var si un strat subtire de pamant de 30-50 cm.
