Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Primul pas al Marii Uniri:

Pentru romani, anul 1918 a insemnat desavarsirea statului national unitar roman. Primul pas a fost la 27 martie (stil vechi) - 9 aprilie (stil nou), cand a avut loc Unirea (atunci i s-a spus conditionata) a Basarabiei cu Romania, la 28 noiembrie ...

Share

Rl online 0 comentarii

08.04.2006 - 00:00
Pentru romani, anul 1918 a insemnat desavarsirea statului national unitar roman. Primul pas a fost la 27 martie (stil vechi) - 9 aprilie (stil nou), cand a avut loc Unirea (atunci i s-a spus conditionata) a Basarabiei cu Romania, la 28 noiembrie a urmat Bucovina, iar Transilvania a incununat aceasta realizare istorica, la 1 decembrie.
A fost oare vorba despre urmarirea unei strategii a Romaniei, care si-ar fi propus sa-i adune atunci pe toti consangenii intr-un singur stat? Dupa cum au scris istoricii care nu-si propun sa transforme totul in mituri, Romania a intrat in primul razboi mondial, in august 1916, dominata de obisnuita obsesie transilvana. Romania spera sa poata obtine Ardealul, poate si celelalte pamanturi romanesti stapanite de Austro-Ungaria, aderand la Antanta, impotriva Puterilor Centrale. Nimeni din fruntea statului roman nu gandea la viitorul acelei parti a Moldovei istorice, numita ulterior Basarabia. Macar si pentru faptul ca in Antanta se afla si Rusia. Aceeasi Rusie care, se spune, conform unui plan anterior intrarii Romaniei in razboi, avea de gand sa insface Bucovina si Maramuresul, pentru a patrunde mai adanc in Europa Centrala si a uni slavii din nord-vest cu cei din sud, sub autoritatea sa. Rusia obtinuse, din partea Angliei si a Frantei, celelalte doua partenere de Antanta, promisiunea ca ii vor fi date Constantinopolul si stramtorile Bosfor si Dardanele. La acea vreme, Take Ionescu zicea ca, daca Rusia va reusi in acea tentativa, atunci din statul roman nu va ramanea decat o amintire...

Cale fara de iesire

Singurul politician roman care, in 1916, pleda pentru eliberarea Basarabiei de sub rusi era Constantin Stere. Care, printre altele, avusese parte si de experienta unei deportari in Siberia.
Numai ca aceasta pozitie insemna alianta cu Germania si Austro-Ungaria impotriva Rusiei. Iar un asemenea demers era catalogat ca tradare nationala, caci se dadea peste cap obsesia teritoriala traditionala a politicii romanesti. Dar ideea lui Stere era realista: daca Rusia ar fi iesit invingatoare, impreuna cu aliatii ei din Antanta, atunci ea, cu siguranta, si-ar fi insusit o parte a pamanturilor romanesti aflate sub dominatia austro-ungara, iar daca, dimpotriva, ar fi fost infranta Antanta, din care urma sa faca parte si Romania, atunci nu numai ca acele pamanturi nu ar fi fost recuperate, dar chiar si teritoriul vechiului regat ar fi fost ciuntit foarte mult, dupa cum va dovedi, mai tarziu, Pacea de la Bucuresti, din mai 1918, dintre Romania si Puterile Centrale.
Ce evenimente au schimbat acest curs al lucrurilor, care parea sa fie impotriva Romaniei? Mai intai, tarile Antantei (fara Rusia) au zdrobit Puterile Centrale. Dar mai cu seama a contat faptul ca Rusia s-a prabusit in anarhia bolsevica. Cu alte cuvinte, se poate ca lovitura de stat bolsevica din noiembrie 1917 a facut posibil ceva la care nimeni nu se gandise in urma cu doi-trei ani Ð nu doar readucerea in trupul tarii a Basarabiei, ci chiar Marea Unire a tuturor provinciilor istorice, de la finele anului 1918.
Nu am precizat data de 1 decembrie, care a fost proclamata, peste ani, Zi Nationala pentru romani, deoarece Basarabia, in urma declaratiei din 27 martie 1918, avea un statut autonom. Unirea ei definitiva s-a realizat abia la 27 noiembrie, stil vechi/10 decembrie, stil nou. De unde ar rezulta ca Unirea, ca proces incheiat, a avut loc nu la 1 decembrie, ci la 10 decembrie 1918. Este o data pe care istoriografia romana a trecut-o in uitare.

Confruntari politice

Pasul nr. 1 al Marii Uniri nu a fost nicidecum un pas de vals, rod al armoniei dintre politicienii de pe cele doua maluri ale Prutului. Unii (putini) deputati ai Sfatului Tarii au fost destul de reticenti fata de regimul politic si social din Romania. De cealalta parte, frica de revolutie i-a facut pe multi intelectuali din dreapta Prutului (exceptii, putine, s-au numit Iorga, Stere, Goga, Duiliu Zamfirescu) sa nu vada cu ochi buni framantarile politice si sociale din Basarabia si au tratat Sfatul Tarii cu raceala.
Sigur, au fost deputati din Sfatul Tarii care au protestat impotriva lichidarii autonomiei Basarabiei. Numarul lor a fost mic. Printre ei, nu erau figuri marcante. Ulterior, au aderat si ei la actul din 27 noiembrie.
In mod normal, autonomia nu putea sa dainuie prea mult. Mai devreme sau mai tarziu, conditiile Unirii din Declaratia din 27 martie trebuiau sa fie lichidate. Probabil, greseala a fost nu in ridicarea acelor conditii, ci in maniera in care s-a facut, atitudinea superficiala fata de o chestiune atat de sensibila, graba, neinformarea prealabila a deputatilor.
Iata cum s-au derulat ultimele zile dinaintea unirii de fapt. La 25 noiembrie 1918, in functia de presedinte al Sfatului Tarii este ales Pantelimon Halippa, inlocuindu-l pe Constantin Stere, care demisionase. In noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1918, ora 2.30, presedintele Pantelimon Halippa citeste rezolutia privind alipirea neconditionata a Basarabiei la Romania.
La 27 noiembrie 1918, ora 5 dimineata, generalul Vaitoianu, comisarul general al Basarabiei, citeste Decretul regal de desfiintare a Sfatului Tarii. 9 deputati ai Sfatului Tarii, participanti la sedinta, formuleaza o nota de protest.

Fazele miscarii nationale din Basarabia
Se poate spune ca evolutia evenimentelor de pe teritoriul Imperiului Rus din timpul primului razboi mondial are multe similitudini cu ceea ce s-a intamplat, peste sapte decenii, cu imperiul sovietic.
Inainte de incheierea primei conflagratii mondiale, in februarie 1917, Rusia a cunoscut victoria revolutiei burghezo-democratice si instaurarea, la Petrograd, a guvernului provizoriu Kerenski. Intre altele, a fost recunoscut principiul libertatii nationalitatilor, pe baza autodeterminarii nationale, in "inchisoarea popoarelor", asa cum era supranumita Rusia.
Pe acest fond, s-a dezvoltat miscarea nationala din Basarabia, asa cum s-a intamplat, de altfel, si in alte regiuni ale Imperiului Rusesc Ð in Georgia, in Ucraina etc. Fenomenul s-a radicalizat odata cu realizarea loviturii de stat bolsevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917. Insusi guvernul bolsevic a adoptat, la 2/15 noiembrie 1917, o declaratie a drepturilor popoarelor Rusiei, semnata de Lenin si Stalin.
In Basarabia, miscarea nationala a urmat cateva faze succesive, care au culminat cu unirea (conditionata) cu Romania de la 27 martie/9 aprilie 1918 si, apoi, unirea definitiva de la 27 noiembrie/10 decembrie 1918.
Mai intai, la 25 octombrie 1917, congresul ostasilor moldoveni, constituit din 989 delegati (ofiteri si soldati), proclama autonomia teritoriala politica a Basarabiei. Acest act a fost motivat prin considerente de cultura nationala proprie, prin trecutul istoric al Basarabiei si urmand principiul libertatii popoarelor de a dispune de soarta lor.
La 21 noiembrie 1917 se intruneste parlamentul Basarabiei, numit Sfatul Tarii.
Sfatul Tarii proclama, la 2 decembrie 1917, Republica Democratica Moldoveneasca, in cadrul Republicii Federative Democrate Ruse, si alege guvernul Ð Consiliul Directorilor Generali.
In urma pericolului raspandirii anarhiei provocate de detasamentele bolsevice rusesti si ucrainene, Consiliul Directorilor Generali a cerut ajutor militar guvernului roman. La 13 ianuarie 1918, in Basarabia intra armata romana, in scopul restabilirii ordinii sociale.
La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a proclamat Basarabia ca republica independenta. Totodata, a fost rupta legatura cu Rusia, cu atat mai mult cu cat, intre timp, isi declarase independenta si Ucraina.
Unirea Basarabiei cu Romania s-a realizat la 27 martie 1918, prin votul Sfatului Tarii. Tot atunci au fost puse unele conditii cu privire la regimul politic, social si administrativ, ce ar fi trebuit sa se pastreze in provincie dupa unire.
Abia la 27 noiembrie/10 decembrie este proclamata unirea neconditionata a Basarabiei cu Regatul Romaniei.

Promotorii Unirii Basarabiei cu Romania

Ion Inculet (1884-1940)
Unul dintre sustinatorii cei mai ferventi ai unirii Basarabiei cu Romania s-a nascut in satul basarabean Rezeni.
A fost presedinte al Sfatului Tarii in perioada 21 noiembrie 1917 Ð 27 martie 1918.
De la 2 decembrie 1917 pana la 27 martie 1918, a fost desemnat presedinte al Republicii Democratice Moldovenesti.
Dupa realizarea Unirii, la 27 martie 1918 a reprezentat interesele Basarabiei in guvernul de la Bucuresti, ca ministru de stat. Ulterior, a mai fost ministru in cateva guverne liberale.

Pantelimon Halippa (1883-1979)
S-a nascut la Cubolta, judetul Soroca.
In 1905, in fruntea unor tineri intelectuali basarabeni, incearca sa impulsioneze redesteptarea spiritului national.
Colaboreaza la ziarul "Basarabia", prima publicatie romaneasca cu caractere chirilice. In paginile acestei publicatii a aparut imnul "Desteapta-te, romane".
A fost arestat si condamnat de autoritatile ruse.
A condus ziarul "Cuvant moldovenesc".
In 1917, a fondat si a condus Partidul National Moldovenesc. Din aceasta calitate, a fost desemnat ca vicepresedinte si apoi presedinte al Sfatului Tarii.
Dupa realizarea Unirii a fost presedinte al Partidului Taranesc din Basarabia (1918-1921), care a fuzionat ulterior cu Partidul National Roman din Transilvania (Iuliu Maniu) si cu Partidul Taranesc (Ion Mihalache), formand Partidul National Taranesc.
Ministru de stat (1919-1920), ca reprezentant al Basarabiei in guvernul de la Bucuresti.
In timpul regimului comunist din Romania a fost arestat si detinut la Sighet (1950), dupa care a fost predat ocupantilor sovietici, care l-au judecat si condamnat la 25 de ani munca silnica in Siberia. In 1955 a fost predat din nou comunistilor romani, care l-au inchis la Gherla pana in 1957.

Constantin Stere (1865-1936)
S-a nascut in satul Cerapcau, judetul Soroca, intr-o familie de mosieri.
A fost exilat de autoritatile rusesti, timp de 6 ani, in Siberia (1886-1892), pentru activitate revolutionara. Dupa ce a fost eliberat, s-a stabilit in Romania, la Iasi, unde a fost profesor de drept constitutional si rector al Universitatii.
Impreuna cu Garabet Ibraileanu, a fondat revista "Viata romaneasca" (1906).
A fost creatorul poporanismului, un curent cultural-politic, o varianta a curentului rusesc narodnicist.
Pana la primul razboi mondial, a fost doctrinar al aripii de stanga a Partidului National Liberal si consilier apropiat al sefului acestui partid, I.I.C. Bratianu. In 1918, alaturi de Ion Inculet si alti intelectuali de stanga a infiintat Partidul Taranesc din Basarabia, care, in 1926, a fuzionat cu Partidul National Roman din Transilvania (Iuliu Maniu) si cu Partidul Taranesc (Ion Mihalache), dand nastere, in 1926, Partidului National Taranesc.
A militat pentru participarea Romaniei la conflagratia mondiala impotriva Rusiei, deci alaturi de Puterile Centrale, vazand in aceasta singura posibilitate de eliberare a Basarabiei de sub jugul rusesc si reunirea ei cu Romania. Si-a atras astfel blamul public ca germanofil. Mai cu seama ca, pe timpul ocupatiei germane (1917-1918), a ramas in Bucuresti si a colaborat cu ocupantii.
Ca presedinte al Sfatului Tarii a contribuit decisiv la unirea Basarabiei cu Romania.

Minciuni sovietice

In literatura istorica sovietica s-a vehiculat teza conform careia, in Basarabia, puterea sovietica ar fi fost instaurata la sfarsitul anului 1917 - inceputul anului 1918. Iata, de exemplu, Artiom Lazarev, cel care avea sa devina deputat comunist in Parlamentul Republicii Moldova, scria in 1972: "Primii pasi pentru crearea unui astfel de stat se fac la inceputul anului 1918, cand puterea sovietica a fost instaurata in toata Moldova". Dupa care istoricul moscovit V. Vinogradov nota ceva similar in 1969: "In Basarabia la sfarsitul lui 1917, puterea sovietica a triumfat peste tot".
Daca insa, la sfarsitul lui 1917, in Basarabia ar fi fost instaurata puterea sovietica, s-ar fi creat posibilitatea fundamentarii istorico-juridice a ultimatumului guvernului sovietic, care "in iunie 1940 a cerut Romaniei regale sa inapoieze URSS Basarabia cotropita cu forta".
Si chiar daca Istoria URSS, aparuta, la Moscova, in 1967, preciza: "La sfarsitul lui decembrie 1917- inceputul lui ianuarie 1918, puterea sovietica s-a instaurat aproape in toata Moldova", secretarul general al PCUS, Leonid Ilici Brejnev, intr-o vizita la Chisinau, in 11 octombrie 1974, declara: "La inceputul lui 1918 poporul moldovenesc... a instaurat pe intregul teritoriu al Basarabiei puterea sovietelor". Imediat dupa aceea, in 1978, Ivan Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, spunea si el: "La sfarsitul lui 1917 - inceputul lui 1918, pe intregul teritoriu al Moldovei oamenii muncii au preluat puterea". Si putin mai incolo: "Sovietele deputatilor muncitori, soldati si tarani au devenit organele imputernicite ale puterii poporului".
In realitate, in decembrie 1917, puterea in Basarabia era detinuta de Sfatul Tarii, si nu de sovietul deputatilor muncitori si tarani. De aceea, "bolsevicii din Moldova au cerut ajutorul congresului al II-lea al Rumcerod (Comitetul executiv central al deputatilor soldati, marinari, muncitori si tarani de pe frontul roman, flota din Marea Neagra si regiunea Odessa), care a avut loc la 10-23 decembrie 1917, la Odessa. Prezidiul Rumcerod a trimis, in ultimele zile ale lui decembrie 1917, la Chisinau unitatea sa (Frontotdel), care avea ordin sa puna in prim-plan, impreuna cu organizatiile revolutionare din Chisinau, "lupta maselor pentru instaurarea puterii sovietice in tinut".
Inr-un volum publicat de Academia de Stiinte a URSS in 1963, se arata care a fost adevaratul rol al Frontotdelului in evenimentele din Basarabia de la finele anului 1917: pe de o parte "Frontotdel a fost creat in urma hotararii Rumcerod luata la al doilea congres la 21 decembrie 1917, pentru conducerea luptei oamenilor muncii din Moldova si a soldatilor de pe frontul roman pentru instaurarea si consolidarea puterii sovietice", iar pe de alta parte, ca "la 1 ianuarie 1918, Frontotdel a publicat ordinul nr. 1 privind preluarea intregii puteri in mainile sale, iar la 3 ianuarie s-a proclamat putere suprema in Moldova si pe frontul roman".
Numai ca ordinul nr. 1 al Frontotdelului reprezenta, de fapt, doar o declaratie, caci s-a spus, la 5 ianuarie 1918, ca problema puterii de catre Frontotdel se punea doar ca o problema nemijlocita deocamdata nerealizata.
Din documentele publicate se constata ca si dupa 6 ianuarie si pana la 13 ianuarie, cand trupele romane au intrat in Chisinau, Frontotdelul spera doar sa preia puterea in mainile sale, dar nu a reusit.
Se pune atunci intrebarea: la sfarsitul lui 1917 - inceputul lui 1918, sa nu fi existat, in general, nici o putere in Basarabia?
Victoria revolutiei din februarie 1917 din Rusia a provocat cresterea constiintei nationale a minoritatilor nationale din Imperiul Tarist, inclusiv din Basarabia. In martie 1917, ziarul "Cuvantul moldovenesc" de la Chisinau chemase populatia din tinut sa ceara autonomie nationala. Apoi, a fost creat la Chisinau Partidul National, sub presedintia lui Vasile Stroescu, partid care a fuzionat, sub aceeasi denumire cu Partidul Progresist Moldovenesc, format la Odessa. Principalele revendicari ale partidului, cuprinse in programul sau, publicat in aprilie 1917, erau: autonomie pentru Basarabia in domeniile administrativ, economic, cultural; alegerea puterii supreme in tinut Ð Sfatul Tarii; introducerea limbii materne a populatiei de baza ca limba oficiala in administratie si justitie, ca limba de predare in scoala si in biserica, distribuirea de pamant taranilor cu pamant putin sau lipsiti de pamant; libertatea deplina pentru minoritatile nationale si altele.
Pe langa Partidul National Moldovenesc, au mai functionat "Asociatia basarabenilor", formata la Petrograd in martie 1917, si Partidul Moldovenesc al Socialistilor Revolutionari.
Partidul National Moldovenesc a exercitat o influenta puternica si asupra congresului gubernial al invatatorilor (Chisinau, 10-13 aprilie 1917), ca si asupra altor foruri reprezentative ale populatiei din tinut.
Totusi, Basarabia era un tinut multinational. Potrivit recensamantului din 1897, moldovenii (romanii) erau 48%, ponderea celorlalte nationalitati crescand: ucrainenii impreuna cu rusii Ð 28%, evreii Ð 12%, bulgarii, germanii s.a. Ð 12%. In plus, in regiune stationau mari unitati militare ruse, iar militarii garnizoanelor locale din Basarabia erau, in majoritate, tot rusi. Toti acestia actionau impotriva partidelor nationale moldovenesti. S-a ajuns la o radicalizare a tuturor partilor. De exemplu, la congresul gubernial al taranilor din Basarabia (21 mai 1917), rusii, ucrainenii si alti delegati reprezentand minoritatile nationale au intampinat cu ostilitate pretentiile delegatilor moldoveni. S-a ajuns chiar sa se strige in sala "Jos cu moldovenii!".
Iar la congesul invatatorilor moldoveni (Chisinau, iunie 1917) s-a adoptat hotararea privitoare la necesitatea introducerii limbii romane si a scrierii cu grafie latina in scoli, in locul celei chirilice.
Mai mult, miscarea nationala a populatiei moldovenesti s-a radicalizat si mai mult si ca reactie la pretentiile Radei Supreme din Ucraina asupra teritoriului Basarabiei. La Kiev, s-a spus direct, la 18 iulie 1917, ca Ucraina s-ar intinde de la Carpati pana in Caucaz. Impotriva acestor declaratii s-au pronuntat si soldatii si ofiterii moldoveni atat din garnizoana Sevastopol, cat si din Odessa.
La congresul militarilor moldoveni (Chisinau, 20-27 octombrie 1917), delegatii celor peste 300.000 de soldati si ofiteri basarabeni au proclamat autonomia teritoriala si politica a Basarabiei, actionand potrivit culturii nationale si a trecutului istoric al Basarabiei si conform principiului libertatii si al dreptului natiunii la autodeterminare.
Congresul militarilor moldoveni a hotarat sa organizeze Sfatul Tarii, ca organ suprem al puterii in tinut, si a stabilit ca in componenta lui sa fie 120 de delegati, urmand ca 70% din deputatii acestui organ suprem sa fie moldoveni, iar restul de 30% sa fie deputati care sa reprezinte alte nationalitati din tinut. Iar pentru a tine piept sovietelor (in care predominau reprezentantii rusilor si ai altor minoritati nationale si care doreau sa puna mana pe puterea politica), congresul militarilor moldoveni a stabilit ca "imediat dupa formarea Sfatului Tarii toate comitetele din Basarabia vor capata un caracter pur profesional si nu vor interveni in treburile politice".
Congresul militarilor a convocat Sfatul Tarii pentru 21 noiembrie 1917. Cei 150 de membri (in locul numarului initial de 120) au fost delegati de catre organizatiile social-politice din Basarabia si reprezentau toate nationalitatile din tinut (105 moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 rusi, 2 bulgari, 2 germani, un polonez, un armean, un grec, 2 gagauzi).
Sfatul Tarii, ca organ suprem al puterii in Basarabia, a adoptat, la 2 decembrie 1917, o declaratie privitoare la constituirea Republicii Democratice Moldovenesti. S-a constituit, totodata, si guvernul republicii Ð Consiliul Directorilor Generali. Guvernul a fost recunoscut de catre partidele si organizatiile din tinut, inclusiv si de catre multe soviete ale deputatilor muncitori si tarani. Insa unele soviete (cele puternic dominate de bolsevici) s-a adresat Congresului al II-lea al Rumcerod (Odessa, 10-23 decembrie 1917) pentru a primi ajutor. Artiom Lazarev scrie ca bolsevicii intentionau sa puna mana pe putere in tinut la congresul sovietelor lor, care "se aprecia sa aiba loc spre sfarsitul lui ianuarie 1918". Dar acest congres nu a mai avut loc niciodata.
Ajutorul de la Rumcerod a venit chiar mai devreme. Astfel ca Frontotdelul, la 31 decembrie 1917, a ocupat, impreuna cu Statul-Major al trupelor din zona Basarabiei, "gara, posta, telegraful si alte obiective importante din oras". Totusi, Frontotdelul a recunoscut puterea Sfatului Tarii si a guvernului. Incerca doar sa exercite o influenta asupra politicii acestuia. Mai cu seama pentru a-l determina sa renunte la aducerea armatelor romanesti in Basarabia.
Numai ca guvernul nu a renuntat la ajutorul armatei romane care a constrans Frontotdelul, precum si Statul-Major la trupelor ruse din Basarabia sa se retraga, la 13 ianuarie 1918, spre Tighina si Tiraspol. Apoi, a fost eliberat in totalitate teritoriul Republicii Populare Moldovenesti.

Primul parlament al Basarabiei

Activitatea parlamentului basarabean era coordonata de un prezidiu (la inceput, provizoriu, permanent fiind ales la 22 decembrie 1917). Din prezidiu faceau parte presedintele Sfatului Tarii, primul vicepresedinte (etnic ucrainean), cel de-al doilea vicepresedinte (moldovean), precum si toti cei cinci secretari ai legislativului (doi moldoveni, un evreu, un rus si un reprezentant al altor minoritati nationale). Toti cei opt membri ai prezidiului aveau drept de vot deliberativ.
Componenta primului prezidiu al Sfatului Tarii, ales in sedintele din 11 si 29 noiembrie 1917: Ion Inculet Ð presedintele Sfatului Tarii, M. Savenko (ucrainean) Ð prim-vicepresedinte, Pan Halippa Ð vicepresedinte, B. Epure Ð secretar prim, V. Grinfeld (evreu) Ð secretar doi, K. Misirkov (bulgar) Ð secretar patru si I. Buzdugan Ð secretar cinci. In prezidiul parmanent al Sfatului Tarii, ales la 22 decembrie 1917, in locul lui M. Savenko, care trecuse in Guvern, functia de prim-vicepresedinte o detinea ucraineanul L. Matveiciuk.
Un rol deosebit l-a jucat in legislativ comisia de conciliere, structura suplimentara creata, la insistenta deputatilor minoritari, la sfarsitul lui noiembrie 1917, care se deosebea de celelalte comisii parlamentare prin faptul ca dispunea de drepturi extrem de largi: numea, prin consens, persoana insarcinata sa formeze organul executiv central al Basarabiei; confirma directorii generali (ministrii) si alti candidati pentru functii publice inalte; ii rechema in caz de necesitate etc. In componenta ei intrau toti membrii prezidiului Sfatului Tarii si sapte deputati in varsta Ð patru din partea populatiei majoritare si trei din partea etniilor conlocuitoare.
Cele cateva grupari politice existente in parlament Ð Blocul Moldovenesc, Blocul Socialist, Fractiunea Taraneasca si Fractiunea Minoritatilor - reflectau, in principiu, corelatia de forte din societatea basarabeana. Cea mai numeroasa si unita dintre ele era Blocul Moldovenesc, considerat "de dreapta", a carui "putere" de influenta, conform calculelor unor istorici, atingea 46%, in timp ce gruparile de stanga (Blocul Socialist, Fractiunea Minoritatilor) erau atunci "mult mai divizate decat moldovenii".
Indemnizatia zilnica a deputatilor basarabeni era de 15 ruble (lunar Ð 450 ruble), pe care si-o puteau ridica numai in cazul "prezentei lor personale la sedintele in plen" ale Sfatului Tarii si ale comisiilor lui, insa, daca ei "lipseau nemotivat" de la sedintele in cauza, indemnizatia pe ziua respectiva "era retinuta".
Salariile membrilor prezidiului erau urmatoarele: presedintele Sfatului Tarii Ð 900 de ruble pe luna, prim-vicepresedintele si secretarul prim Ð cate 750 ruble, iar ceilalti secretari Ð cate 600 ruble pe luna.
Ziarul parlamentului basarabean era "Sfatul Tarii". Primul numar a aparut la 24 noiembrie 1917, gratie eforturilor depuse de deputatii Pan Halippa, T. Ioncu, E. Alistar, N. Alexandri, Gh. Tudor, M. Minciuna s.a.
Sediul Sfatului Tarii se afla la Chisinau, pe strada Livezilor (azi, str. Mateevici), in localul fostului liceu nr. 3 de baieti (azi sediul Institutului de Arte), iar paza sa era asigurata de un detasament special, alcatuit din "200 de soldati si 80 de marinari moldoveni", devotati cu trup si suflet cauzei nationale.
In calitatea sa de organ suprem al Basarabiei, Sfatul Tarii a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea cu patria istorica, Romania.

Documente

Declaratia Sfatului Tarii privind autonomia Basarabiei (2 decembrie 1917)
Moldoveni si noroade infratite ale Basarabiei,
Republica ruseasca se afla in mare primejdie. Lipsa de stapanire la centru si neoranduiala in toata tara, care este istovita prin lupta cu dusmanul din afara, duce la pieire intreaga republica. In aceasta clipa ingrozitoare singura cale de izbavire pentru republica democratica ruseasca este ca noroadele ei sa se uneasca si sa-si ieie soarta in mainile lor, alcatuindu-si stapaniri nationale, in hotarele tarilor unde locuiesc.
In puterea termenului acestuia si avand in vedere asezarea randuielii obstesti si intarirea drepturilor castigate prin revolutie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul sau istoric, se declara de astazi inainte Republica Democratica Moldoveneasca si va intra in alcatuirea Republicii Federative Democratice Rusesti, ca partase cu aceleasi drepturi.
Pana la chemarea adunarii poporane a republicii moldovenesti care va fi aleasa de tot norodul prin glasuire de-a dreptul, deopotriva si tainuita, dupa sistemul proportional, cea mai inalta ocarmuire a Republicii Democratice Moldovensti este Sfatul Tarii, alcatuit din imputernicitii tuturor organizatiilor democratice revolutionare, a deosebitelor noroade si din imputernicitii zemstvelor si targurilor.
Puterea implinitoare in Republica Democratica Moldoveneasca o are Sfatul Directorilor Generali, care sunt raspunzatori numai inaintea Sfatului Tarii. (...)"

Protocolul Frontotdelului (extrase), 6 ianuarie 1918.
1. Arestarea directorilor generali si fruntasilor moldoveni din Sfatul Tarii, a ofiterilor-comandanti de unitati moldovenesti si a fruntasilor nobilimii basarabene si trimiterea lor la Odessa, unde sa fie executati;
2. Lichidarea Sfatului Tarii si expedierea arhivei la Moscova;
3. Mobilizarea teritoriilor Basarabiei; transportarea tuturor depozitelor de materiale si furaje din Chisinau si alte orase la Odessa, in termen de 72 de ore. (...)

Proclamarea neatarnarii Republicii Moldovenesti
Declaratia Sfatului Tarii (24 ianuarie 1918)
Moldoveni si noroade infratite ale Republicii Moldovenesti,
Marea revolutie ruseasca ne-a scos din intunericul de robie, in care am trait atata amar de vreme, la calea slobozeniei, dreptatii si fratiei! Prin jertfa si osteneala voastra a tuturora, tara noastra, infaptuindu-si dreptul dobandit de revolutie, de a-si hotari singura soarta, s-a declarat republica democratica sloboda.
Infratiti prin sangele varsat sub steagurile revolutiei, noi ne-am aratat dorinta neclintita sa traim in unire cu republicile ce s-au infiintat pe pamantul imparatiei rusesti, alcatuind toti la un loc marea Republica Democratica Federativa Ruseasca.
Dar vremurile sunt schimbatoare si imprejurarile politice de azi impiedica cu desavarsire infaptuirea acestei uniri. Republica Democratica a Ucrainei, vecina noastra de peste Nistru, s-a proclamat neatarnata si noi astfel ne-am despartit de Rusia si republicile alcatuite in vechile hotare.
In astfel de imprejurari si noi suntem siliti sa ne proclamam, in unire cu vointa norodului, Republica Democratica Moldoveneasca sloboda, de sine statatoare si neatarnata, avand ea singura dreptul de a-si hotari soarta in viitor. (...)
Moldoveni si noroade ale Republicii Moldovenesti!
Suntem la cotitura cea mai insemnata a istoriei noastre! De constiinta si intelepciunea voastra atarna viitorul tarii. Prin venirea ostilor fratesti romani pe pamantul republicii noastre s-a intocmit o stare prielnica pentru munca harnica si oranduita pe toate ogoarele vietii. Ostile romanesti au venit sa apere drumurile de fier si magaziile de paine pentru front; dar fiinta lor pe pamantul nostru ajuta la asezarea randuielii in tara si de azi inainte roada muncii fiecarui cetatean al republicii este chezasluita impotriva lacomiei raufacatorilor. (...)

Hotararea Sovietului Comisarilor Poporului al RSFSR, cu privire la ruperea relatiilor diplomatice cu Romania, 13 (26) ianuarie 1918
(...)
1. Toate relatiile diplomatice cu Romania se suspenda. Ambasada Romaniei si, in general, toti agentii autoritatilor romane sunt expulzati peste hotare pe cea mai scurta cale. 2. Tezaurul Romaniei, pastrat la Moscova, este declarat intangibil pentru oligarhia romana. Puterea sovietica isi ia asupra sa responsabilitatea pentru pastrarea acestui fond si il va remite in mainile poporului roman. 3. Fostul comandant suprem al frontului roman Scerbaciov, rasculat contra revolutiei, este declarat ca dusman al poporului si pus in afara de lege.

Apelul Comitetului revolutionar de salvare a Republicii Moldovenesti catre oamenii muncii din Basarabia, toate popoarele Rusiei Sovietice, cu chemarea la lupta pentru eliberarea Basarabiei de sub interventionistii romani, 13 (26) ianuarie 1918.
(Comitetul revolutionar de salvare a Republicii Moldovenesti a fost creat in februarie 1918, la Tiraspol, si era format din reprezentanti ai sovietelor de la Chisinau, Bender si din alte orase din Basarabia, plecati peste Nistru. Pe langa propaganda in randul populatiei, comitetul a creat detasamente militare pentru "eliberarea" Basarabiei. A fiintat pana in primavara lui 1918, cand Ucraina si malul stang al Nistrului au fost ocupate de trupele de interventie germane si austro-ungare).

La 13 ianuarie a.c., trupele romane au intrat in capitala Republicii noastre Moldovenesti. Revolutiei i s-a dat o lovitura puternica. Dusmanii poporului, boierii bogatasi triumfau, sperand ca ei vor putea oprima din nou poporul, camuflandu-si scopurile sub iubirea pentru poporul moldovenesc. (...) Discutand toate acestea, noi, fiii devotati ai Basarabiei, delegatia Comitetului moldovenesc din peninsula Crimeea si membrii comitetelor executive ale sovietelor de deputati ai muncitorilor, taranilor si soldatilor din diferite orase ale Basarabiei Ð din Chisinau, Bender s.a.m.d. Ð am hotarat sa ne unim pentru ca sa opunem rezistenta dusmanilor revolutiei.
(...) Apelul se adreseaza atat "tovarasilor basarabeni", cat si "tovarasilor nebasarabeni" si se incheie cu "Traiasca Republica Federativa Rusa unita!"

Telegrama Colegiului suprem autonom al Sovietului Comisarilor Poporului pentru afacerile ruso-romane catre V.I. Lenin, cu privire la situatia de pe frontul roman si in Basarabia. 30 ianuaarie 1918.
(Colegiul suprem autonom... a fost creat la 15/28 ianuarie 1918, cu sprijinul lui V.I. Lenin. Conducerea i-a fost incredintata lui Cristian Rakovski.)

(...) Populatia judetelor ocupate s-a rasculat impotriva guvernului roman. Sovietul Sulina (n.n. - este vorba despre Sovietul creat dupa Revolutia din februarie 1918 de catre soldatii rusi de pe Frontul romanesc, aflati in garnizoana Sulina) ne informeaza despre arestarea socialistilor romani si pericolul ca acestia pot fi impuscati. La Chilia muncitorii romani, marinarii se inscriu in numar mare in regimentele socialiste, care se organizeaza la Odessa.

Declaratia de unire a Basarabiei cu Romania (adoptata de Sfatul Tarii la 27 martie 1918)
In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:
Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania. Aceasta unire se face pe urmatoarele baze:
1. Sfatul Tarii actual ramane mai departe pentru rezolvarea reformei agrare, dupa nevoile si cererile norodului. Aceste hotarari se vor recunoaste de Guvernul roman.
2. Basarabia isi pastreaza autonomia provinciala, avand un Sfat al Tarii (Dieta), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct si secret, cu un organ implinitor si administratie proprie. (...)
3. Restructurarea armatei se va face in principiu pe baze teritoriale.
4. Legile in vigoare si organizatia locala (zemstve si orase) raman in putere si vor putea fi schimbate de Parlamentul roman numai dupa ce vor lua parte la lucrarile lui si reprezentantul Basarabiei.
5. Respectarea drepturilor minoritatilor din Basarabia.
(...) Traiasca Unirea Basarabiei cu Romania, de-a pururea si pentru totdeauna!

Presedintele Sfatului Tarii, I. Inculet
Secretarul Sfatului Tarii, I. Buzdugan

Deputatii Sfatului Tarii care au votat contra Unirii: Balamez Stefan (bulgar), Osmolovschi Arcadie (ucrainean), Starenchi Mihai (ucrainean).

Actul unirii Basarabiei cu Romania-mama la 27 noiembrie 1918 (renuntarea la conditii)
In urma unirii cu Romania-mama a Bucovinei, Ardealului, Banatului si tinuturilor unguresti, locuite de romani, in hotarele Dunarii si Tisei, Sfatul Tarii declara ca Basarabia renunta la conditiunile de unire, stipulate in actul de la 27 martie, fiind incredintata ca in Romania tuturor romanilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor.
Sfatul Tarii in preziua Constituantei romane, care se va alege dupa votul universal, si rezolvand chestia agrara dupa nevoile si cererile poporului, anuleaza celelalte conditiuni din actul unirii din 27 martie si declara unirea neconditionata a Basarabiei cu Romania-mama.
Presedinte, Pan Halippa
Vicepresedinti: Barca, Buruiana.
Secretar: A. Scobiola

Documentar realizat de
Constantin Lupu

Citește totul despre:

Comentarii

loading...