Citim adesea numai cu ochii; citim pentru a ne lauda ca suntem iubitori de carte, insa apoi lecturile, cunostintele din acestea memoria le strange fara legatura intre ele, le "depoziteaza" intr-un colt al sau, unele cad in uitare.
O lectura vie, adevarata, folositoare, care sa devina un tezaur pentru minte si spirit trebuie sa fie ca in cuvintele lui Montaigne (din "Eseuri"). Scriitorul si moralistul francez spune ca lecturile noastre trebuie sa fie precum stradaniile albinelor – si iata cum: albinele culeg din floare in floare nectarul si apoi fac mierea care este numai a lor, nefiind nici cimbru, nici maghiran. si Montaigne continua reflectia sa privind lecturile, spunand ca tot astfel si cunostintele dobandite din carti de cititorul vrednic, capabil, vor fi topite, ca sa fie o infaptuire cu totul a lui, dospita in el, adica in judecata sa.
Da… prin lecturi sa culegem din operele celor vrednici de a fi autori, ale inteleptilor, cunostinte din care apoi sa facem "miere" in mintea, in spiritul nostru, intocmai ca albinele din nectarul florilor.
