Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

O victima a fanatismului

In urma cu 70 de ani, opinia publica din Romania dar si din intreaga lume era zguduita si consternata de vestea tragica a asasinarii, la 21 septembrie 1939, a primului ministru al tarii noastre, Armand Calinescu, de catre un grup de legionari. ...

Share

Mircea Dumitriu 0 comentarii

11.09.2009 - 00:00

In urma cu 70 de ani, opinia publica din Romania dar si din intreaga lume era zguduita si consternata de vestea tragica a asasinarii, la 21 septembrie 1939, a primului ministru al tarii noastre, Armand Calinescu, de catre un grup de legionari. Odioasa crima nu a fost insa si ultima. Prima victima fusese alt prim-ministru roman, I.G. Duca, al carui sange inrosise peronul garii din Sinaia la 29 decembrie 1933, iar cel de-al treilea premier, generalul Gheorghe Argesanu, succesorul lui Armand Calinescu, sfarsea rapus tot de legionari in noiembrie 1940, in inchisoarea Jilava.

In acelasi noiembrie tragic era asasinat si marele savant Nicolae Iorga, care indeplinise si functia de prim-ministru, organizatia de extrema dreapta aflandu-se la putere alaturi de generalul Ion Antonescu. Coabitarea lor incepuse la 6 septembrie 1940, cand Romania fusese proclamata "stat national-legionar". De ce si cum s-a ajuns la acest asasinat caruia i-a cazut victima Armand Calinescu sunt intrebarile carora timpul istoric le-a dat raspuns intr-o perioada de mari tulburari politice si grele incercari prin care treceau Romania, Europa si intreaga lume.

Sub semnul muncii si al datoriei
Armand Calinescu s-a nascut la Pitesti in ziua de 23 mai 1893. si-a sustinut licenta si doctoratul in Drept la Universitatea din Bucuresti. Al doilea doctorat - in stiinte economice - l-a obtinut la Paris. A intrat de tanar in viata de stat si politica a Romaniei, remarcandu-se, dupa cum sublinia foarte motivat Pamfil seicaru: "Din 1919, cand isi incepuse activitatea politica, Calinescu a intrat in Partidul Taranesc si, impreuna cu Petre Andrei, Ralea si Ghelmegeanu au format aripa stanga a partidului, toti adversari ai miscarii legionare. Dar, din randurile stangii national-taraniste, cel mai categoric dusman al Garzii de Fier era Armand Calinescu."
El a reusit, prin tenacitate, integritate morala si competenta, sa parcurga o cale pe care a onorat-o cu stralucire. A fost o cariera de stat si politica strajuita de autoritatea unei moralitati de exceptie, mult pretuita de prieteni si respectata de adversari. Cariera lui parlamentara s-a situat la cotele inalte ale celor mai bune traditii ale maestrilor oratoriei romanesti, in care logica argumentarii se impletea mestesugit cu avantul verbului concludent.

Detinator al unor functii importante
Deputat in parlament in mai multe legislaturi: 1926, 1927, 1931-1933, el a mai indeplinit si alte functii in aparatul de stat al perioadei interbelice: prefect al judetului Arges, secretar general la Ministerul Agriculturii si Domeniilor (1929) si sub-secretar de stat la Ministerul de Interne (1932). De la tribuna parlamentara, Armand Calinescu a dovedit capacitate deosebita in evaluarea corecta a evenimentelor, iar caracterizarile sale asupra fenomenelor sociale si politice s-au dovedit pertinente in radiografierea esentei partidelor si miscarilor de stanga si de dreapta.

 Intr-un discurs referitor la Legea pentru autorizarea starii de asediu, rostit in sedinta Camerei Deputatilor din 19 martie 1934, el sublinia neglijentele si superficialitatea masurilor de securitate care au permis asasinarea lui I.G. Duca, anticipand fatidic si circumstantele ciudate cu privire la insecuritatea propriei sale persoane, propice comiterii asasinatului din 21 septembrie 1939: "Intr-adevar, imi amintesc ca, in noaptea aceea, cand venea vestea tragica de la Sinaia, prima tresarire pe care am avut-o a fost aceasta: cum, primul ministru al tarii a fost asasinat? Dar unde erau organele politienesti? Unde era Ministrul de Interne? Ce masuri luase el pentru apararea primului ministru? Se pare ca ministrul de interne era prevenit. Ministrul de Interne avea informatii precise ca se pregateste un atentat si atunci nu ne putem multumi cu explicatia miscarilor extremiste. Nu mai este de ajuns aceasta."

Despre necesitatea impiedicarii conducatorilor miscarii legionare de a actiona, Armand Calinescu avertiza asupra importantei anihilarii manevrelor oculte si brutale ale acestora: "Garda de Fier nu este o miscare de masa; Garda de Fier este o miscare de cadre si in ziua in care aceste cadre vor fi puse in imposibilitate de a activa, insemnatatea miscarii scade."

Armand Calinescu sublinia nocivitatea celor doua extremisme, de stanga si de dreapta, comunist si legionar, impotriva edificiului constitutional, democratic al Romaniei si cerea masuri ferme pentru eradicarea lor din viata politica si sociala a tarii, accentuand ca: "pe cand miscarea comunista este o miscare de mase si urmareste rasturnarea insasi a societatii actuale, peste ideea nationala, Garda de Fier este o miscare de cadre, care urmareste inlocuirea sistemului de guvernamant."
Solutia propusa de Armand Calinescu pentru anihilarea pericolelor generate de miscarile legionara si comunista consta in fortificarea institutiilor statului, menite sa asigure linistea si securitatea cetatenilor si sa mentina ordinea publica. Apelul sau catre parlamentari sublinia rolul acestora in intarirea ordinii constitutionale: "(...) sa contributi cu toate puterile la mentinerea si la intarirea regimului democratic (...) se poate guverna normal astazi cu institutiile democratice obisnuite." Atentionand asupra pericolelor amenintatoare pentru un stat de drept, democratic, aparator al ordinii constitutionale, Calinescu sublinia primejdiile care puteau veni din partea miscarilor extremiste: "De altfel ce ne propun miscarile extremiste? Fie extremismul de dreapta, fie extremismul de stanga, ne propun dictatura. Este formula care realizeaza forta (...) dictatura nu are control si accepta toate turpitudinile (...) dictatura este regula in care se pregateste revolutia sau razboiul."

Perfect informat si omniprezent
Mereu la curent asupra mersului treburilor politice si de stat interne si din viata internationala, Armand Calinescu - potrivit opiniei unui ziarist, A.P. Samson, contemporan cu acesta - cunostea o continua ascendenta in viata publica a tarii: "Acum, in 1937, dupa calatoriile neoficiale ale regelui, informatiile politice ale lui V. Madgearu aveau o si mai mare consistenta, prima lui sursa fiind Armand Calinescu, de pe atunci in rapida ascensiune."
El va fi ministru la Departamentul Internelor in guvernul condus de Octavian Goga (2 decembrie 1937 - 9 februarie 1938), Ministru de Interne in guvernul prezidat de patriarhul Miron Cristea (10 februarie – 29 martie 1938), Ministru de Interne, Ministrul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale ad interim (pana la 3 aprilie 1938); Ministrul Educatiei Nationale ad interim (20 iunie – 4 decembrie 1938) tot in guvernul condus de Miron Cristea (30 martie – 31 ianuarie 1939). In cel de-al treilea guvern Miron Cristea (1 februarie – 6 martie 1939), Armand Calinescu a detinut functiile de vicepresedinte al Consiliului de Ministri, Ministru de Interne si Ministru al Apararii Nationale ad interim.
La 7 martie 1939 i se incredinteaza functia de presedinte al Consiliului de Ministri, raspunzand totodata si de Ministerele de Interne si al Apararii Nationale ad interim, pana in ziua de 21 septembrie 1939, cand a cazut la datorie victima a asasinilor in camasi verzi.

Increzator in destinul european al Romaniei
Intr-un discurs rostit in Camera Deputatilor la 12 martie 1936, Armand Calinescu isi exprima speranta ca tara noastra va reusi sa isi gaseasca locul firesc intr-o lume europeana, a pacii si securitatii, subliniind in acest sens: "Poporul roman, intr-un regim de libertate, va fi cu siguranta alaturi de aliatii lui firesti, langa care a mai fost si langa care a sangerat" (referire la alianta Romaniei cu Antanta din Primul Razboi Mondial).
Autor al unor Memorii si Discursuri parlamentare care se disting prin valoarea informatiilor si accentelor polemice cu care erau sustinute si argumentate, cu puncte de vedere realiste, la obiect, referitoare la politica Romaniei, interna si externa, Armand Calinescu primea elogii binemeritate din partea lui Nicolae Iorga, care considera deosebit de substantiale mesajele oratorului: "Dar mai este ceva: informatia pe care o cuprind aceste cuvantari, indata ce vin dela oameni muncitori si onesti, cu experienta vietii.

 

Intre acestea trebue puse la un rang ridicat acelea ale omului care cu atata munca si despret de risc are astazi in raspunderea linistii acestei tari. (In 1938, cand au aparut discursurile sale, Armand Calinescu era Ministru de Interne – n.n.) Niciodata el n-a vorbit fara a se gandi si la altceva decat la adversarul pe care-l avea in fata adeca: la lucrul de care era vorba. Astfel aceste doua volume ale d-lui Armand Calinescu vor fi de mare folos istoricului, mai ales cand se raporta la o epoca tulbure in care publicarea discursurilor nu s-a facut mai niciodata, pentru multe motive, si mai ales pentru aceia ca vorbitorilor li-a fost adesea rusine de ceia ce au spus."

Sprijinitor ferm al monarhiei constitutionale
Un om indispensabil monarhiei - dupa cum il caracteriza pe Armand Calinescu unul din membrii serviciului de informatii al regelui Carol al II-lea, Ion Sin-Giorgiu, potrivit unei note informative: " (...) 8 februarie 1935; (...) amintesc Majestatii Voastre pe Armand Calinescu. Nu o fac in calitatea de prieten al sau, fiindca legaturile noastre sunt rare si intamplatoare. Din informatiile pe care le detin mi-am putut da seama ca Armand Calinescu joaca un rol din ce in ce mai insemnat pe langa Mihalache. El este informatorul, consilierul si executorul lui Mihalache. E in acelasi timp un sincer devotat al Tronului si un adversar al punctului de vedere sustinut de Maniu. Pe deasupra, e si un om tanar, cult, talentat si inzestrat cu un foarte fin simt politic. Indraznesc a propune Majestatii Voastre sa acorde lui Armand Calinescu deosebita atentie, in credinta ca el ar putea deveni cu timpul foarte folositor Majestatii Voastre."


Prima audienta acordata de Carol al II-lea lui Armand Calinescu a avut loc la 25 mai 1936. Cu acest prilej el nota: "Merg intr-o audienta de o ora la Rege. Imi propun sa sondez sentimentele suveranului discutand problema gospodariei administrative a guvernului si curentele extremiste de dreapta (...) expun apoi pericolul Garzii de Fier, care e formata din elemente nepregatite si care sunt instrumente de manevra ale politicienilor. Critic metodele teroriste, care duc la razboi civil si scaderea autoritatii puterilor in stat. Optez pentru represiune, insa aceasta n-o poate face decat un guvern nou, cu autoritate si rezemat pe o mare forta populara."
Carol al II-lea a ascultat cu atentie si interes expozeul lui Armand Calinescu, dar s-a abtinut sa comenteze problemele ridicate de interlocutorul sau.


La funeraliile organizate la Bucuresti la 11 februarie 1937, prilejuite de inmormantarea legionarilor Mota si Marin, cazuti in luptele razboiului civil spaniol, au participat si diplomati germani si italieni, situatie care a provocat protestele si indignarea guvernului, parlamentului si opiniei publice. O reactie fireasca pe masura a venit din partea lui Armand Calinescu la 19 februarie 1937, cand a vorbit in Adunarea Deputatilor, spunand: " stim ca, spre mandria acestei tari, epoca in care consulii se amestecau in luptele interne de partide a disparut inca din timpul divanurilor ad-hoc si credem ca sentimentul de demnitate nationala impune unui patriot sa impiedice reintoarcerea, sub orice forma, a unei epoci de trista aducere-aminte".


Treptat-treptat vor fi adoptate masuri drastice atat de necesare pentru eliminarea si interzicerea activitatilor teroriste antistatale, antidemocratice. La 30 aprilie 1938, un Jurnal al Consiliului de Ministri preciza: "Partidul «Totul pentru tara», gruparea «Arhanghelul Mihail» si «Garda de Fier» sunt si raman dizolvate." Autoritatile statului roman au intentat un proces miscarii legionare si capeteniilor acesteia, iar sentinta pronuntata a fost pe masura gravitatii actiunilor si actelor lor. Corneliu Zelea Codreanu a primit urmatoarea  condamnare: "pentru crima de tradare si indemn la razvratire de 10 ani de munca silnica si la sase ani de degradare civica, precum si la 5000 lei amenda si 2000 lei cheltuieli de judecata".

S-a mers si mai departe in directia anihilarii conducatorilor miscarii de extrema dreapta din Romania. Din ordinul lui Carol al II-lea, in noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 au fost lichidati fizic Corneliu Zelea Codreanu si inca 13 purtatori ai camasilor verzi. Exista mai multe variante cu privire la asasinarea capeteniilor legionare: impuscarea lor de catre jandarmi in momentul fugii detinutilor de sub escorta sau strangularea lor in dube de catre cei care ii pazeau.

O scurta guvernare
Dupa incetarea din viata a patriarhului Miron Cristea, seful guvernului, survenita la 6 martie 1939, a urmat la conducerea Consiliului de Ministri Armand Calinescu, al carui mandat a durat sase luni si jumatate, de la 6 martie la 21 septembrie 1939, ultima zi de guvernare fiind si data fatidica a suprimarii sale fizice.
In acest interval de timp Romania s-a confruntat cu situatii si probleme dificile care decurgeau dintr-o situatie interna si internationala caracterizata prin tensiuni politice si diplomatice care au culminat cu declansarea celui de al Doilea Razboi Mondial, odata cu atacarea Poloniei de catre Germania hitlerista la 1 septembrie 1939. La 23 martie 1939 s-a incheiat Tratatul economic romano-german pe fondul unor periculoase escaladari ale agresiunilor militare ale Germaniei si ale altor state revizioniste.

 

Statul cehoslovac dispare de pe harta Europei odata cu cotropirea Boemiei si Moraviei de catre armatele Wehrmacht-ului. Ungaria horthista va ocupa si ea Ucraina Subcarpatica, iar norul si mirosul prafului de pusca incepe sa se apropie si sa se simta si in Romania. In urma dispozitiilor lui Armand Calinescu, Marele Stat Major Roman incepe sa studieze posibilitatea concentrarii de trupe pe granita tarii din zona Maramuresului.
Cunoscutul scriitor Cezar Petrescu comenta in publicatia "Romania", din 23 martie 1939, oportunitatea unei astfel de masuri cu caracter defensiv: "Inca o data Romania tine sa dovedeasca pana in ceasul din urma intentiile pacifice, lipsa de veleitate agresiva, respectul pactelor si tratatelor in care Europa, prea indelung si in desert a crezut."


Un alt moment important al guvernarii lui Armand Calinescu a fost de natura economica. Tratatul economic romano-german, criticat de unii, acceptat de altii, exprima in esenta, potrivit opiniei lui Henri Prost, autorul cartii Déstin de la Roumanie, aparuta la Paris in 1954, motivatia acestei intelegeri intre cele doua state: "Romania a incheiat un acord comercial cu Reich-ul, ale carui prevederi sunt, in linii mari, aceleasi cu cele ale acordului de la 24 mai 1935. El prevedea stabilirea unui plan de colaborare economica, crearea unor societati mixte pentru exploatarea petrolului, livrarea de materiale de razboi (...) si masini agricole Romaniei."  
Primul ministru facea precizari importante in legatura cu caracterul strict economic al acordului cu Germania, subliniind ca: "Noi am facut un acord economic real. si l-am facut fiindca am gasit noi insine un interes. Am discutat, cum era firesc, pe un picior de egalitate si am asigurat nevoile economiei noastre."


Un eveniment important pe plan intern l-a reprezentat la 1 mai 1939 Congresul breslelor. In cuvantarea rostita la sala cinematograf "Aro" din Bucuresti, primul ministru roman s-a pronuntat cu hotarare pentru apararea granitelor tarii, care se aflau in primejdie, tinandu-se seama de precedentul tragic din 15 martie acelasi an, cand Cehoslovacia fusese cotropita de armata germana. Alegerile parlamentare au fost organizate in primele zile ale lunii iunie (pe 1 pentru Adunarea Deputatilor si pe 2 pentru Senat), in conditiile exercitarii puterii de catre regele Carol al II-lea prin regimul sau de conducere personala si autoritara. Singura formatiune care a prezentat candidati a fost Frontul Renasterii Nationale.

Tragicul sfarsit al primului ministru
La mai putin de o luna de la semnarea nefastului pact de neagresiune Ribbentrop-Molotov, pe 21 septembrie 1939, Armand Calinescu a fost asasinat de un grup de sase legionari: un avocat, un desenator, doi studenti de la Facultatea de Drept, unul de la Medicina si unul de la Politehnica. stirea a zguduit intreaga Romanie si s-a raspandit imediat in eter si prin presa in Europa si in lume. Dupa comiterea crimei, autorii s-au deplasat la sediul Radiodifuziunii romane.
Atentatul a fost savarsit intr-o maniera asemanatoare unui trepidant film de actiune cu momente de suspans al caror rol era sa socheze opinia publica de la noi si de aiurea. Ziarul "Universul" din 23 septembrie 1939 a relatat pe larg imprejurarile asasinatului si detaliile care au decurs din aceasta fapta: "De la Ministerul Apararii Nationale masina primului ministru s-a indreptat spre str. stirbei Voda si traversand podul de peste Dambovita, din dreptul arenei Venus a ajuns pe noul bulevard din fata Facultatii de Medicina. Aproape de coltul bulevardului Carol II o caruta goala a trecut de-a curmezisul strazii.

 

Dumitru Dumitrescu, care conducea masina ce urmarea masina primului ministru, a tamponat atunci puternic masina din fata. soferul lui Armand Calinescu n-a mai putut evita caruta din fata, pe care a lovit-o rupand-o in doua. Agentul Androne s-a dat jos din masina sa vada ce s-a intamplat. In acelasi moment a deschis portiera automobilului si primul-ministru, care a voit sa coboare. Agentul, vazand pe cei sase atentatori care se dadusera jos din masina, a vrut sa scoata revolverul, insa a fost impuscat mai inainte de a putea face vreo miscare, cazand mort imediat.

Atentatorii au tras apoi in primul ministru, care, lovit de 20 gloante in cap, plamani si torace, s-a prabusit din masina rostogolindu-se in drum. Imediat dupa comiterea atentatului, atentatorii s-au urcat intr-o masina de piata, l-au somat pe sofer sa opreasca dupa care au plecat la postul Radiodifuziunii din str. G-ral Berthelot (...)". Au patruns abuziv si au anuntat cu o voce in care se simtea tremurul dar si triumful faptei lor abominabile: "Garda de Fier l-a ucis pe Calinescu! Moartea Capitanului a fost razbunata!" Au parasit apoi sediul Radiodifuziunii si s-au predat fortelor de politie. Dupa savarsirea asasinatului, istoricul Radu R. Rosetti isi incredinta gandurile jurnalului sau personal: "Un singur lucru spun insa: revolta, adanca mea revolta ca in situatia de azi s-au gasit romani care – desigur impinsi de straini – sa fi facut acest fapt odios.

 

Al doilea lucru: cu cine va fi inlocuit Armand Calinescu, care a pacatuit desigur, dar s-a invederat curajos, hotarat si capabil." Diplomatul Grigore Gafencu scria in lucrarea sa memorialistica "Insemnari politice": "Am gasit pe Armand intins pe strada, cu fata acoperita de un ziar plin de sange. Alaturi de trupul neinsufletit, care parea mai mic, mai firav ca niciodata, al primului ministru, zacea masiv, si ciuruit si el de gloante, credinciosul agent Andrenie. In jurul lor, pe Splaiul Dambovitei forfotea zapacita o lume care-si pierduse cu desavarsire capul: ofiteri, politisti, femei si barbati din apropiere (...)

Trupul primului-ministru era lasat in praful insangerat al soselei, ca cel al victimei unui fapt divers, pana la sosirea procurorului. Numai la porunca mea, s-a renuntat la aceasta sinistra formalitate. Purtat pe brate de prieteni, Armand, care parea un copil strivit printr-o lovitura fatala, pe care inca nu si-o putea realiza, era asezat intr-o ambulanta si dus la Spitalul Militar."
Imediat, Gafencu s-a deplasat la Cotroceni si a fost primit de Carol al II-lea care "era alb ca si mine, si, ca si mine, pana la fundul sufletului tulburat. Nu-l pot inlocui cu nimeni!...au fost cele dintai ale lui cuvinte."

O represiune brutala
Furia lui Carol al II-lea la aflarea tragicei vesti a atins cote paroxistice, lucru remarcat si la camarila regala. Monarhul a ordonat masuri categorice si imediate: criminalii au fost dusi la locul asasinatului si impuscati fara nicio judecata, iar cadavrele lor lasate acolo o saptamana. Valul de indignare produs de oribilul asasinat al primului ministru s-a revarsat imediat si a dainuit, exprimand durere, compasiune dar si neliniste. In Insemnarile zilnice ale regelui Carol al II-lea, monarhul scria in ziua de 11 aprilie 1939, atat de lapidar dar atat de categoric despre Armand Calinescu: "(...) cel mai bun element ce l-am gasit pana acum in viata noastra politica".

Nicolae Iorga, care peste un an avea sa cada si el rapus de legionari, scria in Neamul Romanesc un articol cu titlul  "Dupa fapta de ieri, 23 septembrie 1939": "Un om a fost jertfit pentru linistea noastra, linistea tarii sale inauntru si pentru independenta ei politica in afara. El a cazut, cum se putea astepta, jertfa unor fanatici care-l urmareau de mult cu o vendeta de sange." Una dintre cele mai competente ziariste ale perioadei interbelice Geneviève Tabouis scria in ziarul "L´Oeuvre": "Asasinarea dlui Calinescu starneste dezaprobarea intregii lumi."

Bibliografie
– Armand Calinescu, "Discursuri parlamentare 1934-1937, volumul I-II, Fundatia Culturala Magazin Istoric, Editura "Quadrimpex", 1993
– Carol II, "Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice", Editura Silex, Bucuresti 1995
– Radu R. Rosetti, "Pagini de jurnal", Editura Adevarul, Bucuresti 1993
– Grigore Gafencu, "Ultimele zile ale Europei", Editura Militara, Bucuresti 1992
– Grigore Gafencu, "Insemnari politice", Editura Humanitas, Bucuresti, 1991
– A.P. Samson, "Memoriile unui gazetar", Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979
– Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, "Istoria romanilor in secolul XX", Editura Paideia, Bucuresti, 1999
– Pamfil seicaru, "Istoria Partidelor National Taranist si National Liberal", Editura Victor Frunza, 2000

Citește totul despre:

Comentarii

loading...