La aproape 18 ani de la prabusirea comunismului european (cu violenta sangeroasa doar in Romania!), multi, prea multi romani cred ca ar trebui sa lasam trecutul trecutului, pentru a privi numai si numai spre viitor – ca si cum un popor fara memorie ar putea avea viitor… "La ce bun sa mai scormonim trecutul? La ce ne mai foloseste sa aflam vinovatii, daca cei mai multi dintre ei sunt morti? Oricum, comunismul a avut si parti bune".. Iata tipul de asertiuni, care par nevinovate si de bun simt, desi nu sunt nici de un fel, nici de altul. N-am auzit de vreo demisie din PRM sau din PSD dupa mizerabilele manifestatii din Parlament (sustinute de cele doua partide) cand Presedintele Romaniei a condamnat oficial comunismul. Adevarul este – oricat de neplacut ar fi – ca asupra istoriei recente si a tragediilor care ne-au incercat nu avem deloc o apreciere general–acceptata, ci se contureaza tot mai accentuat doua atitudini radical opuse, care nasc adversitati si pot produce oricand (cum s-a si intamplat din ‘90 incoace!) grave conflicte sociale. Ce mari proiecte nationale putem lansa si sustine noi, romanii, cand societatea noastra este profund fracturata?
Incat nu se poate sa nu apreciem greutatea adevarului conform caruia "nu poate exista comuniune nationala fara o comuniune a memoriei". Adevar rostit de Mircea Martin la vernisajul expozitiei "MEMORIA ca forma de JUSTITIE. Istoria unui Muzeu, 1993-2007", deschisa vineri, 1 iunie, la Centrul de Presa al Radiodifuziunii. Este vorba, bineinteles, de Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet, o infaptuire cu totul exceptionala, pe care le-o datoram in primul rand Anei Blandiana si lui Romulus Rusan, precum si fidelilor lor prieteni–colaboratori din Fundatia Academia Civica.
Din 1993, cand proiectul a fost inaintat Consiliului Europei, care l-a luat sub egida sa in 1995, Memorialul – ridicat in spatiul degradat al fostei inchisori de la Sighet – a fost declarat "ansamblu de interes national" in 1997, pentru ca in octombrie 1998 sa fie nominalizat de catre Consiliul Europei printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia. In doar 5 ani… incredibil, nu!?
Astazi, dupa restaurari absolut necesare si dupa un efort muzeografic iesit din comun prin amplitudine, rigoare si sensibilitate, Muzeul de la Sighet cuprinde: 50 de sali de expunere, ilustrand rezistenta la comunism si represiunea comunista din Romania, ca si din intreg "lagarul socialist", Cortegiul Sacrificatilor (grup statuar de Aurel Vlad) Spatiul de Reculegere si Rugaciune (arh. Radu Mihailescu), Cimitirul Saracilor. Intreg ansamblul: rascolitor, dureros, inspaimantator si, in final, luminos, plin de pace. Pe scurt: de neuitat!
Memorialul de la Sighet a gazduit si cele 10 sesiuni internationale (1993-2002), ale caror lucrari au fost editate in Analele Sighet (I-X) si cele 9 editii ale scolii de Vara, organizata din 1998 impreuna cu Fundatia Konrad Adenauer, care au avut ca rezultat 9 volume de comunicari, mese rotunde, dialoguri, editate de Fundatia Academia Civica (editor: Romulus Rusan). Sa mai adaugam si tezaurul Departamentului de Istorie orala: 5000 de ore de inregistrari – marturii ale supravietuitorilor gulagului romanesc, martori ai evenimentelor dintre anii 1945-1989. Coplesitor!
Daca este adevarat – si este! – ca atacul cel mai perfid al comunismului a fost asupra memoriei oamenilor – prin "rescrierea" istoriei si inducerea unor stereotipuri de gandire menite sa instaureze domnia minciunii – atunci Memorialul Sighet a cultivat, cum si-a dorit Ana Blandiana, o adevarata "pedagogie a neuitarii".
Sigur, cele douazeci si ceva de panouri care alcatuiesc expozitia "MEMORIA ca forma de JUSTITIE" ilustreaza absolut sumar istoria Memorialului de la Sighet, ele dau doar "un mare muzeu european, care are defectul ca este la 600 km de Bucuresti" (Ana Blandiana). Nuanta de amara ironie din final se refera la cei care isi mascheaza cu asemenea "argumente" dezinteresul, adversitatea sau… invidia.
Odata cu vernisarea expozitiei, a fost lansat volumul "scoala memoriei 2006, continand prelegeri si discutii de la a IX-a editie a scolii de Vara de la Sighet (10-17 iulie 2006), in 600 de pagini dense si interesante, publicate cu sprijinul Fundatiei crestin–democrate Konrad Adenauer.
Intre 9-16 iulie se va desfasura a X-a editie a scolii de Vara de la Sighet: o noua serie de 100 tineri intre 14-18 ani, selectati, in urma unor lucrari scrise, din toata tara (inclusiv Republica Moldova), va afla adevarul prin "pedagogia neuitarii", iar adevarul ii va face – se stie – liberi. Putem visa, insa, la mii si sute de mii de tineri educati si liberi, luminosi si drepti, dupa ce vor fi privit in tenebrele trecutului. Un vis care ar putea capata consistenta realitatii daca i-am ajuta fiecare dintre noi, cu dragoste si respect, pe autorii acestei exceptionale realizari intrate in patrimoniul national si al umanitatii. Iar daca nu-i putem ajuta in vreun fel, macar sa nu le mai punem atatea piedici.
