Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marturii

"Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic" NICHITA STANESCU Am privit cu prudenta incidentul petrecut la manastirea Tanacu fiindca era vorba de ceva care ma depasea si in fata caruia trebuie sa ma ...

Share

Dan Stanca 0 comentarii

24.06.2005 - 00:00
"Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic"
NICHITA STANESCU
Am privit cu prudenta incidentul petrecut la manastirea Tanacu fiindca era vorba de ceva care ma depasea si in fata caruia trebuie sa ma retrag. In fond, ce s-a intamplat acolo? O simpla crima? Doar atat? Sau atat de mult? Vedem crime toata ziua la televizor sau citim despre ele in ziare, crima a ajuns alimentul nostru cotidian care aglomereza rubrica neagra a publicatiilor. De ce atunci in acest caz valul indignarii a crescut?
In general, omul contemporan, neglijent si prefacut, intra in alerta in fata a ceea ce ii scapa de sub control. Sa schimbam putin termenii problemei. Sa ne inchipuim ca monahia Irina, bolnava de schizofrenie, nu ajungea la manastire, ci intr-o clinica psihiatrica. Acolo era inchisa in sectorul celor violenti. Tratamentul ce i s-ar fi aplicat bazat pe sedative puternice ar fi putut s-o distruga. Cate cazuri de acest fel nu am intalnit cand bolnavi psihici, in loc sa fie vindecati, dati pe mana psihiatrilor se imbolnavesc mai rau si pana la urma chiar mor? Am uitat de "Zbor deasupra unui cuib de cuci"? De miss Ratchett? Am uitat de cliniciile de psihiatrie in care disidentii erau internati pentru a fi anihilati? Daca maicuta Irina ar fi avut parte de o asemenea soarta, cazul ei ar fi fost usor trecut cu vederea. Atentia noastra a fost excitata fiindca in discutie a aparut biserica si, evident, cuvantul Domnului. Maicuta a fost rastignita si infometata. Cu alte cuvinte, nu moartea ca atare ne-a impresionat ci procedeele prin care aceasta a fost savarsita. Referirea la Evul Mediu a fost frecventa. Daca nu ma insel, cineva a amintit chiar Inchizitia.
Sa ne intoarcem acum la boala, boala psihica. Ce este aceasta? O pedeapsa? O ispasire? Omul care se imbolnaveste este astfel pedepsit, pus sa ispaseasca pacate ale sale sau ale parintilor? Din clipa in care mutam boala de pe palierul medical pentru a o aseza sub raza interpretarii religioase, lucrurile se schimba. Exorcismul intervine exact in asemenea cazuri. In opinia exorcistilor bolnavul de nervi este posedat si trebuie tratat dur. Domnul l-a scos pe diavol din om si l-a varat in porcii care au cazut in prapastie. Nu este acesta insa un mjloc barbar? Daca maicuta Irina, dupa mari chinuri, cobora vindecata de pe cruce, in timp ce un animal domestic din preajma se salbaticea, am mai fi avut ceva de obiectat?
Exorcismul este un ritual prost vazut fiindca ne aduce aminte ca mai aproape decat ingerul este diavolul si ca de multe ori acesta ne ia in posesia lui. Pe inger il putem conceptualiza, mimam o rugaciune, declaram ca suntem buni, dar pe diavol il traim. Un preot exorcist este ca un luptator in arena. Care pe care. Fiintele brutale si misticoide ca monahul cu par rosu actioneaza cum s-a vazut. Si pierd. Altii, ca sa n-aiba bataie de cap, cheama politia, salvarea, intra in registrul obisnuit.
Putini insa, mari duhovnici, depasind chiar Evanghelia, inteleg ca demonul nu poate fi smuls cu forta din sufletul omului, ci...distilat. E ca si cum dintr-un incendiu ai culege o candela. De fapt, mantuirea...

Citește totul despre:

Comentarii

loading...