Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marturii

Intr-un numar mai vechi din "Memoria" descopar cateva pagini evocatoare ale preotului Tertulian Langa despre personalitatea monseniorului Vladimir Ghika. Pe langa multe amanunte uluitoare oferite cu generozitate de autor, exista si fragmente din ...

Share

Dan Stanca 0 comentarii

01.07.2005 - 00:00
Intr-un numar mai vechi din "Memoria" descopar cateva pagini evocatoare ale preotului Tertulian Langa despre personalitatea monseniorului Vladimir Ghika. Pe langa multe amanunte uluitoare oferite cu generozitate de autor, exista si fragmente din gandirea monseniorului. Citez: "Si as dori ca inceputul acestei vesnicii sa fie insusi darul pe care-l folosesc. Incerc sa nu uit niciodata ca darurile pe care ni le daruieste Dumnezeu ne sunt incredintate pentru ca si noi la randul nostru sa le daruim. Revin: (si acum urmeaza partea cea mai interesanta) minunea este, ca si pe timpul lui Iisus, semnul vazut al trist de greu vazutelor prezente ale lui Dumnezeu in noi..."
Initial, am neglijat aceste cuvinte, pe urma, atras parca de un magnet, mi-am dat seama ca intelepciunea si eficacitatea lor sunt atat de puternice incat trebuie citite si recitite, memorate, asimilate, topite in fiinta personala a fiecaruia ca acolo sa lucreze si intr-un tarziu - cine stie? - sa rodeasca.
Sa le analizam metodic. Din capul locului se realizeaza identitatea intre planul temporal al Monseniorului, mijlocul veacului XX, si timpul primordial al Mantuitorului. Nici o scuza, asadar, ca acelea ar fi vremuri de odinioara in care eficienta minunii era alta si, deci, relatia oamenilor cu dumnezeirea de o cu totul alta factura. Suntem, asadar, in perfecta sincronie. Ce este atunci minunea? Un semn vazut - lucru, fireste, de la sine inteles - dar ce fel de semn? Daca minunea este exterioara, are aceasta calitate ce o face perceptibila multora tocmai fiindca la randul ei se subordoneaza prezentelor divine din noi insine. Numai ca acestea sunt foarte greu de perceput, atat de greu incat provocand o mare tristete, adica melancolie, ajung imperceptibile.
Cu alte cuvinte, omul nu are acces la minune nici ca beneficiar, cu atat mai putin ca producator al ei, tocmai fiindca nu poate sa priveasca in el insusi sau priveste degeaba, ca sa vada acolo incrustate semnele divine. De aici pleaca si diferenta fundamentala dintre magie si minune, diferenta pe care tot mai multi tind s-o ignore. Magia nu are radacini in sufletul omului, cu atat mai putin in Duhul ce transcende sufletul. Magia produce doar exterior si spectaculos fiind o ispita de care adevaratii spirituali trebuie sa se pazeasca. In schimb minunea, chiar daca are tot un aspect exterior, porneste dintr-o legitimitate suprema. Cel care o produce are privirea educata intr-o zona invizibila. Vazutul in nevazut este conditia pentru a realiza vazutul in vazut. Ce este credinta decat o mare putere fara dovezi care iesind la suprafata, aduce dovezi?
Vladimir Ghika a facut minuni. Ceea ce evoca pr. Tertulian Langa este halucinant si tulburator. Spui nu-i adevarat, dar este adevarat si chiar firesc fiindca in prealabil Monseniorul controlase niste abisuri si lumini fata de care exteriorul si vizibilul care ne impresioneaza sunt neinsemnate.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...