Conceptul "liberul arbitru" are intelesul de libertate absoluta a vointei omului, postulat de idealismul filosofic, in opozitie cu determinismul. Eu insa n-as socoti aceasta expresie ca fiind un "idealism filosofic", ci mai degraba un adevar "practic" pe care fiecare om trebuie sa-l dobandeasca inlauntrul fiintei sale. Suntem destul de incatusati de determinismul social, economic, politic etc. – si atunci, e normal, e foarte bine ca fiecare sa aiba libertatea launtrica de a discerne pentru sine. Impartasesc intrutotul reflectia lui Descartes (filosof francez, 1596-1650) despre liberul arbitru (din "Pasiunile sufletului"): "Nu observ in noi decat un singur lucru care ar putea sa ne ofere un temei indreptatit pentru a ne stima, si anume filosofia liberului arbitru si autoritatea pe care o avem asupra vointelor noastre.
Caci numai pentru actiunile ce depind de acest liber arbitru putem fi pe buna dreptate laudati sau blamati, iar liberul arbitru ne face intr-un fel asemanatori cu Dumnezeu, transformandu-ne in propriii nostri stapani, in afara de cazurile cand pierdem, prin lasitate, drepturile pe care ni le confera". Oricat am fi supusi determinismului din lumea exterioara, trebuie sa avem si sa pastram liberul arbitru inlauntrul fiintei, prin care sa putem discerne si hotari ceea ce este bun si demn pentru viata noastra, pentru infrangerea vicisitudinilor, a raului ce ne vine din lumea in care traim. Caci numai prin acest liber arbitru – cum spune filosoful – ne putem asemui cu Dumnezeu si putem deveni propriul nostru stapan si nu rob al lumii.
