Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS) al Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEdC) a organizat in ziua de 23 februarie 2006 o masa rotunda privind o noua lege a invatamantului superior, care a inceput sa faca obiectul unor dezbateri publice. Astfel, la Sinaia intre 3-5 februarie 2006 a avut loc in organizarea MEdC un “atelier de lucru privind revizuirea legislatiei din domeniul invatamantului superior”, cu 32 participanti (11 din centrala ministerului, 9 rectori, un academician, 2 directori de institute nationale etc.), iar Conferinta Nationala a Rectorilor care a avut loc la Pitesti (9-11 februarie 2006) “a fost plina de critici si revendicari” la adresa legii puse in discutie. Unele declaratii ale unor rectori, sunt departe de o analiza serioasa, profesionista, a proiectului legii, care ar trebui sa paveze drumul Universitatii romanesti catre integrarea europeana.
Invitatii CNCSIS, personalitati ale vietii stiintifice si universitare romanesti, cu o reputatie internationala atestata, au dezbatut problemele fierbinti ale unei legi care se impune a cuprinde norme ale Uniunii Europene (UE), ale politicii UE, discutiile avand loc intr-un spirit de transparenta totala, ca intre colegi. Moderatorul discutiilor aprinse, prof. Ioan Dumitrache, presedintele CNCSIS, dupa ce a multumit semnatarului acestor randuri pentru initierea si organizarea acestei mese rotunde, a condus, cu mult tact si echilibru, exprimarea parerilor, unele diametral opuse, ale celor prezenti. A subliniat in introducerea si concluziile sale importanta momentului 2006 in elaborarea unui program privind prioritatile de cercetare stiintifica la nivel national, rolul acesteia in Universitatea romaneasca ce trebuie sa fie mai bine reprezentata in legea invatamantului romanesc. A subliniat, transant, ca se impun schimbari fundamentale in invatamantul romanesc, iar modul de abordare a legiferarii trebuie sa fie apropiat de ceea ce se intampla in tarile avansate. A invitat ca propunerile ce se vor face si se vor prezenta MEdC sa schimbe ceva in lege, pentru a nu intra pe usa din dos in UE. De aceea, s-a facut abstractie de proiectul existent. A mentionat ca impreuna cu prof. Radu Munteanu, vicepresedinte al CNCSIS, prezent la dezbateri, a incercat inca din 1999 sa impuna o evaluare a cadrelor didactice din toate universitatile, dar memoriile lor repetate, adresate ministrilor, nu au primit nici un raspuns. Prof. Dumitrache a subliniat ca se impune o regandire a intregului sistem de educatie si o schimbare de mentalitate in elaborarea unei legi noi a invatamantului. Si-a anuntat participarea si ex- ministrul Mircea Miclea, retinut in ultimul moment la Cluj-Napoca, din cauza unei viroze rebele; prezentam in continuare interventia pe care si-a pregatit-o pentru aceasta dezbatere, precum si ideile principale ale unora dintre participantii care au raspuns invitatiei noastre.
Sa construim o Universitate pentru secolul XXI
Mircea Miclea (profesor, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca)
O noua lege a invatamantului superior, daca se doreste cu adevarat, pentru a corespunde cerintelor UE, trebuie sa fie intr-o varianta radicala ori deloc, fiindca ar compromite ideea de schimbare. Fondurile suplimentare pe care le-a primit MEdC in acest an ii permit deja sa faca multe lucruri. As vrea sa punctez trei idei, desi ar fi mult mai multe de spus:
1. Cred ca se impune selectarea unui numar redus de universitati care sa devina universitati de cercetare (research intensive) si in care sa se investeasca masiv. Exemple: in China au fost selectate 100 de universitati spre care sunt dirijate 90% din fondurile de cercetare si care trebuie sa intre in urmatorii 10 ani intre primele 500 universitati ale lumii. In SUA numai 3% dintre universitati (circa 1500 in total) sunt recunoscute ca universitati research intensive si care primesc anual, fiecare, de la guvernul federal, numai pentru cercetare, 12 milioane euro. Apare evident ca in Romania nu mai putem accepta faptul ca orice universitate face si cercetare. Selectia s-ar putea face prin intersectia a doua criterii: performantele stiintifice anterioare si prioritatile de cercetare (ce vrei sa dezvolti ca tara: biotehnologiile, informatica sau studiile europene?). Nimeni nu are resurse sa dezvolte totul. Actualmente banii de cercetare (20% din norma didactica) se distribuie identic la toate universitatile indiferent daca unii publica in reviste de prestigiu de peste hotare sau maculatura. Normele didactice ar fi mai reduse in universitatile de cercetare fata de restul universitatilor, iar locurile bugetare pentru masterat si doctorat s-ar distribui prioritar pentru aceste universitati, iar in interiorul universitatilor pentru acele departamente care sunt performante. Selectia universitatilor se poate face de catre un comitet mixt in care sa intre reprezentanti ai universitatilor, dar si ONG, ca Ad-Astra, romani din diaspora stiintifica, dar si experti straini. Efectul semnificativ va aparea dupa cel putin 5 ani de finantare suplimentara constanta a universitatilor (iar in interiorul lor, al domeniilor) selectate. Conferinta rectorilor se va opune clar acestui demers, asa ca MEdC trebuie sa-si asume o decizie de forta, dar care va da cu siguranta rezultate pe termen mediu si lung.
2. Cred ca toate institutele Academiei trebuie scoase de sub incidenta acesteia, care se impune a ramane doar un for de consacrare. Institutele vor avea o perioada de gratie, in care sa opteze daca se asociaza cu universitati sau institute nationale de cercetare sau chiar decid sa se transforme in societati comerciale. Lucrul acesta se poate face printr-o ordonanta de urgenta, daca exista vointa politica, si ar duce la o concentrare a capitalului de cercetare, cu consecinte benefice.
3. Cred ca se poate pune la punct o schema nationala de salarizare a tinerilor cercetatori merituosi. Asa cum functionarii publici care gestioneaza fonduri europene primesc un salariu substantial, pana la 1500 euro pe luna, tot astfel, tinerii merituosi care sunt implicati efectiv in programe de cercetare cu finantare internationala pot primi de la Autoritatea Nationala de Cercetare, pe langa salariul lor de la locul de munca, un supliment salarial de pana la 1500 euro. Ceea ce s-a facut fara probleme pentru functionari nu vad de ce nu s-ar putea face pentru cateva sute de cercetatori tineri merituosi. Acest lucru se poate face printr-o ordonanta initiata de MEdC (repet, sunt deja precedente pentru cei implicati in UMP-uri), iar fonduri se gasesc in programul de excelenta pe care l-am initiat, deci nu se solicita fonduri suplimentare.
4. Cred ca trebuie abrogata de urgenta in noua lege orice ingradire a promovarii legate de varsta sau anii de vechime. Daca ai 28 de ani si ai lucrari la nivelul unui profesor universitar, sa poti ocupa, fara probleme, o catedra de profesor.
Definirea calificarilor
Romita Iucu (prorector, Universitatea Bucuresti)
Se impune o abordare sistemica a schimbarilor educationale in invatamantul superior, care trebuie sa asigure o continuitate in scoala romaneasca. Legea revizuita trebuie sa stipuleze clar ca fiecare domeniu de studiu trebuie sa-si defineasca in mod clar calificarile (in absenta unui cadru national se poate lua ca referinta cadrul european al calificarilor, avand in vedere preconizata integrare a tarii noastre in UE la 01.01.2007). Mai mult, calificarile in termeni de competente ar trebui sa ne conduca la o restructurare semnificativa a curriculei universitare ce s-ar impune sa fie redefinita. Legea revizuita ar fi de dorit sa prevada faptul ca rezultatele finale ale invatarii sa rezulte din curricula care sa raspunda competentelor definite. Scopul Procesului Bologna nu este restructurarea studiilor, ci diferentierea nivelurilor de calificare. Astfel, cele trei cicluri ale studiilor universitare (licenta, master, doctorat) definesc calificarile, asigurandu-se o legatura directa intre nivelul studiilor si piata muncii. Mai exact, definirea specializarii la nivelul de licenta, masterat si doctorat. Din aceasta perspectiva, masteratul trebuie sa devina pivotul sistemului de invatamant superior cu atentia si finantarea necesare din partea MEdC.
Reforma radicala, reforma de catifea
Daniel David (conf. univ., Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca)
Uneori nu ajunge sa faci lucrurile diferit, ci trebuie sa faci lucruri diferite. Orice sistem, incluzand sistemul educational si de cercetare, este format din oameni, institutii si relatiile dintre ei/ele.
Sub aspectul educatiei si cercetarii, Romania este in criza; desigur, aceasta in masura in care consideram ca ultimele locuri ocupate in lume sub aspectul performantei stiintifice nu corespund cu ceea ce dorim noi! Asadar, ceea ce trebuie facut este o reforma totala a sistemului. O reforma prea brusca poate duce la blocarea sistemului, fara a avea ce pune deocamdata in loc. O reforma de catifea, treptata, nu are eficienta deoarece structurile neperformante se regenereaza rapid. Strategia indicata este ca trebuie creata o masa critica de profesionisti, carora sa le dai mecanismele de control ale sistemului, astfel incat sa asistam la o metamorfoza a sistemului. Nu este usor a crea o masa critica. Ai nevoie de oameni care sa fie valori cu caracter care trebuie sa ocupe pozitii-cheie. Mediocritatile cu caracter pot fi utilizate in acele pozitii care implica interactiunea cu oamenii si in anumite pozitii administrative. Experienta mea la MEdC (prof. D. David a fost consilierul ex-ministrului M. Miclea – n.n.) de a crea o masa critica de profesionisti prin constituirea Registrului National al Expertilor in Invatamantul Superior si Cercetare (RNE) este edificatoare. Demararea constituirii acestei mase critice a speriat sistemul care a inceput o actiune de discreditare a RNE in mass-media si in mediul universitar si de cercetare. Cum am plecat din minister, RNE a fost dat uitarii… Si iata ce se intampla in procesul de evaluare a proiectelor la MEdC. Asistam neputinciosi la combinatia dintre sume mari de bani alocate pentru educatie si cercetare si impostura grupului de evaluatori, dublata de oceanul de mediocritate (in care gasim, izolate, insule de valoare). Aceasta situatie reprezinta o bomba cu ceas care va duce la disparitia ultimelor insule de valoare (poli de excelenta) din Romania. Necultivand diferente intre valoare si non-valoare (toti castiga granturi de excelenta din Romania), non-valorile si-au atins scopul!
Similar, am promovat in anul 2005 la MEdC anumite criterii pentru promovare academica dupa model international. A trebuit sa suportam revolta sistemului idiot, iar oamenii de valoare din sistem ne-au sustinut… tacand! Unul din punctele mentionate de sindicate in acordul cu MEdC pentru incetarea grevei din 2005 a fost anularea acestor criterii… Pai sindicatele hotarasc criteriile de promovare academica? Atunci am inteles de ce suntem pe ultimele locuri in lume sub aspectul performantei stiintifice; performanta noastra stiintifica este una sindicalista, nu una profesionista!
In domeniul educatiei noi am sugerat promovarea unui model american care responsabilizeaza atat individul, cat si institutia. In prezent sunt prea multe grade didactice si se da un credit prea mare gradelor didactice mici (poti iesi la pensie asistent!). Noi am sugerat un model compus din asistent (assistant professor), conferentiar (associate professor) si profesor (professor), din care numai profesorul sa fie angajat pe termen nelimitat (tenure).
Activitatea de cercetare trebuie clar separata de cea de creatie artistica. Cercetarea in domeniul artistic este obligatorie (si aici doctoratul este definit ca activitate de cercetare). Astfel, in loc sa avem studii de genul “Tendinte simboliste in pictura romaneasca” etc., studii care sa fie publicate si sa faca vizibila stiinta romaneasca in arealul international, avem cuantificate in tara tablouri si expozitii… care nu se cuantifica la cercetarea romaneasca in statisticile de breasla care se realizeaza de institutiile specializate din diferite parti ale lumii.
Se impune restructurarea Institutelor Nationale de Cercetare si Dezvoltare (INCD), prin pastrarea unui numar restrans de INCD-uri valoroase care, printr-o finantare puternica, sa devina poli de excelenta in domenii strategice pentru Romania. Institutele Academiei Romane ar putea fi si ele restructurate si inglobate fie in cadrul universitatilor, fie in INCD-uri pentru crearea unor poli de excelenta puternici cu o tematica in functie de directiile majore de dezvoltare a Romaniei.
Cercetarea stiintifica in Universitatea romaneasca
Roxana Bojariu (membru Ad-Astra, Administratia Nationala de Meteorologie)
Stiinta este o parte a culturii – creata de personalitati, ea transcende acestora, formand acel camp structurant sub ale carui linii de forta se dezvolta o comunitate stiintifica si academica. Problemele grave ale sistemului academic si stiintific romanesc sunt in primul rand de natura culturala. Unul din semnele clare ale inapoierii culturale este coruptia care inca face legea in sistemul academic si stiintific romanesc. In interpretare romaneasca, autonomia universitara a capatat accente tribale, ajungand in conflict cu interesul public. Un termen care in lumea civilizata desemneaza metaforic o anumita rigidizare si inchidere a sistemului academic Ð in breeding Ð (termenul este intraductibil, dar traducerea cuvantului ar insemna reproducere, dar si educatia unui tanar), la noi este pura realitate. In lumea academica occidentala exista reglementari care interzic tinerilor parcurgerea, in aceeasi universitate, a stagiilor de masterat, doctorat si post-doctorat, pentru a se evita formarea unor grupuri inchise, contrare interesului public, adica a in-breeding-ului. In lumea academica romaneasca, in-breeding-ul nu este o metafora. Triburile academice se inmultesc (biologic, nu metaforic!) prin universitatile si institutiile patriei. Ele bareaza promovarea personalitatilor care ar putea insanatosi sistemul. Dincolo de structurarea tribala, bazata pe nepotism, in lumea academica si stiintifica romaneasca mai exista doar grupurile de interese particulare. Notiunea de interes public este, in mare parte, lipsita de continut la noi. Seniorii ce populeaza consiliile ce atribuie granturi si contracte de cercetare concureaza simultan, cot la cot, cu cercetatorii, ceea ce e un semn de inapoiere culturala grava. Daca legile nescrise ale breslei nu mai inseamna nimic pentru profesorii si savantii nostri, pentru minimizarea conflictului de interese, o noua lege a educatiei este una din conditiile insanatosirii culturale.
Saltul cultural presupune respectarea unui sistem de valori sincron cu cel occidental. Evaluarea, atat cea institutionala, cat si cea individuala, este procesul-cheie de care depinde structurarea unui sistem academic si stiintific functional. In numarul 4 din 2005 al revistei sale electronice (http://www.ad-astra.ro/journal/7/ad_astra.pdf), Asociatia Ad-Astra a propus o serie de indicatori ai nivelului stiintific general al unui grup de tipul personalului stiintific al unei institutii. Pentru evaluarea granturilor si contractelor de cercetare, noua lege ar trebui sa stabileasca mecanisme clare de audit si monitorizare stiintifica a rezultatelor obtinute din banii publici alocati cercetarii. Prin lege, ar trebui institutionalizat accesul contribuabililor la date care sa descrie cum au fost cheltuiti banii publici din cercetare.
Scaderea calitatii actului didactic
Michaela Dina Stanescu (secretar general al Societatii de Chimie din Romania)
Integrarea europeana impune schimbarea sistemului de invatamant in contextul liberei circulatii a persoanei in spatiul comunitar. O strategie corecta privind aceste schimbari nu se poate realiza fara o analiza a situatiei reale existente in scolile romanesti, bazata pe analiza resursei umane si a celei materiale.
Scoala romaneasca se confrunta cu o scadere dramatica a calitatii actului didactic, universitatile preiau tineri cu o pregatire de baza foarte scazuta. Cauzele sunt multiple: micsorarea drastica a orelor care dezvolta un sistem logic de interpretare: matematica, fizica, chimia etc., lipsa de profesionalism a cadrelor didactice (vezi rezultatele la examenele de titularizare), mentalitatea in raport cu scoala, generata de implicarea redusa a comunitatii locale in viata scolii, rasturnarea ierarhiei valorii in procesul de evaluare etc. Resursa materiala este o problema majora, incepand de la cladiri si pana la dotarea acestora. Educatia universitara se confrunta cu probleme majore pe care noua lege nu trebuie sa le ocoleasca. Astfel, lipseste o strategie clara de dezvoltare economica care sa indice specializarile de viitor ale pietei muncii. Exemplu concret: ingineri in tehnologia chimica textila ceruti de piata muncii, dar fara studenti inscrisi in 2005-2006 la Universitatea “A. Vlaicu” din Arad, unde sunt profesor. Asistam la o dezvoltare haotica a unor specializari din domeniul umanist, vaduvite in trecut, cu formarea unui numar prea mare de specialisti etc., dar si la dorinta de pregatire doar pentru migrare, deci orientare spre calificari cerute in exterior (informatica). Trebuie eliminat sistemul actual bazat numai pe memorie. Legea revizuita trebuie sa prevada formarea prin si pentru cercetare, inca de la inceputul studiilor in facultate, asa cum exista in scolile din Vest. Meseria de cercetator se deprinde printr-o perioada de ucenicie in cadrul unei echipe implicate in acest proces, mai exact in cadrul unei scoli asa cum au fost create de profesorii nostri (C.D. Nenitescu s.a.). O scoala, care este un pol de excelenta, impune cateva conditii fundamentale: 1 – pregatirea “formatorului” la o scoala de traditie, de preferinta in strainatate; 2 – capacitatea intelectuala – nu poti fi un bun chimist fara a cunoaste matematica si fizica; 3 – originalitate – putine idei finantate prin contracte de MEdC si CNCSIS sunt cu adevarat originale. Dovada: numarul mic de lucrari publicate in strainatate in sistemul ISI (curentul principal de reviste stiintifice din intreaga lume, circa 5.000, care se apreciaza ca publica 90% din ideile cu adevarat originale ce conduc la progresul stiintei si tehnologiei contemporane); 4 – recunoasterea profesionala, care se castiga prin rezultatele atestate international (citari etc.).
Societatile de profil nu sunt consultate in probleme de evaluare, elaborari de legi noi ale invatamantului, cum se intimpla in Vest, unde implicarea acestora este statuata prin lege.
Stimularea unui invatamant de elita
Acad. Ionel Haiduc (profesor, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, presedintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romane)
Dupa 1989 invatamantul superior din Romania a devenit unul de masa. Asa cum s-a intamplat si in alte tari, “masificarea” invatamantului superior a dus la o scadere a calitatii, ceea ce poate avea consecinte periculoase pentru viitor. De aceea este necesara si stimularea unui invatamant de elita, atat la nivel institutional (prin sprijinirea universitatilor de elita), cat si individual (prin stimularea profesorilor si studentilor de elita). Aceasta se poate realiza numai prin cercetare stiintifica de calitate. Ca si in strainatate, si la noi nu toate universitatile trebuie (sau pot) sa faca cercetare stiintifica de inalt nivel. Este necesara o ierarhizare a universitatilor si precizarea MISIUNII si VIZIUNII fiecarei institutii de invatamant superior. Pot exista universitati locale, cu pregatire pana la nivel de licenta, eventual masterat (pentru economisti, contabili, juristi etc.) adica functionari cu pregatire superioara, dar neimplicati in cercetarea stiintifica, si universitati de nivel national, cu ambitii si posibilitati mari, care sa asigure pregatirea la nivel de doctorat, unde sa se faca cercetare si care sa pregateasca specialisti pentru cercetare.
In prezent, toate universitatile de la noi, mari si mici, pretind ca fac cercetare si vor sa pregateasca doctori in stiinte, desi nu au capacitati de infrastructura si nici persoane calificate conform standardelor internationale. Astfel s-a ajuns sa se practice o cercetare triviala, care nu produce cunostinte noi, ci doar articole in reviste locale, fara valoare stiintifica, “invizibile” in literatura stiintifica internationala. Aceasta “cercetare” este totusi finantata si astfel se risipesc multi bani atat de necesari pentru adevarata cercetare de calitate.
Ar trebui ca salarizarea cadrelor didactice universitare sa se faca separat pentru componenta de cercetare stiintifica si separat pentru componenta didactica a activitatii lor. Sunt multi profesori excelenti din punct de vedere didactic, dar neinteresati in cercetare. Acestia ar putea acoperi un volum mai mare de activitate didactica si sa fie platiti in mod corespunzator. Se impune apoi urmarirea finantarii prin granturi si contracte de cercetare: sa se vada ce s-a produs (publicatii de calitate cotate ISI, brevete aplicate etc.) si sa se finanteze in continuare numai cei care pot demonstra performanta.
Legea noua trebuie sa prevada, explicit, posibilitati si modalitati de implicare a romanilor din diaspora (profesori, cercetatori de elita), cu clauze precise (de exemplu posturi temporare de profesori vizitatori sau asociati, pe termen scurt), care sa elimine incercarile de franare a implicarii acestora in viata universitara si cercetarea romaneasca. Un contact permanent cu acestia nu poate fi decat benefic, fiindca ar aduce nu numai experienta si cunostinte noi, ci si mentalitati noi, atat de necesare in viata universitara din Romania.
Sprijin pentru SNSB
Dorin-Mihail Popescu (profesor, Universitatea Bucuresti, presedintele Societatii de Stiinte Matematice din Romania)
Tara noastra nu sprijina dezvoltarea matematicii nationale, asa cum legi speciale prevad acest lucru in SUA, Anglia si alte tari avansate. Se impune o atentie deosebita si la noi pentru matematica, pentru discipline care incep sa dispara, de exemplu geometria algebrica, din cauza lipsei cadrelor tinere nemotivate financiar. Statul, prin lege, trebuie sa demonstreze grija natiunii fata de talentele, olimpicii si elita acestui domeniu prioritar, tineri care an de an sunt racolati cu zecile de marile universitati americane si europene. Disciplinele de varf ale matematicii sunt dezvoltate de fosti studenti romani in marile universitati ale lumii. Nici macar efortul unor matematicieni de anvergura internationala, ca Nicusor Dan, Sergiu Moroianu, Andrei Moroianu, prin eforturile carora s-a creat, in regim privat, Scoala Normala Superioara din Bucuresti (SNSB), nu se bucura de atentia MEdC, care nu-i acorda nici macar un suport financiar minim din partea statului. Or, noua lege trebuie sa prevada crearea unor universitati de elita in Romania care sa stopeze procesul de disparitie a valorilor din facultatile tarii, nu numai de matematica. SNSB cuprinde circa 30 studenti eminenti, olimpici, cu profesori de top, invitati din strainatate, care prin cursurile si seminariile lor ii pregatesc pe drumul spre doctorat la universitatile prestigioase ale lumii. Asa cum se procedeaza in strainatate, timp de trei ani in paralel cu studiile la facultatea de matematica, studentii fac cercetare in domeniul matematicii si al informaticii si primesc o bursa lunara de la SNSB, in valoare de circa 5 milioane de lei, bani acordati de sponsori care vad altfel sprijinirea elitelor decat MEdC. Proiectul SNSB a fost gandit dupa modelul L'Ecole Normale Superieure din Paris.
Imbunatatirea cercetarii in invatamantul universitar trebuie stipulata prin lege. Trebuie sa se recunoasca existenta la noi a unui numar mic de cercetatori de elita, de valoare internationala, de aceea evaluarile pentru ocuparea unui post de profesor sunt o mare pacaleala. CNCSIS trebuie sa amputeze masiv lista sa de edituri si reviste interne “atestate” si sa se elimine criteriul de “carti publicate”, fiindca a contribuit constient la scaderea nivelului profesional al cadrelor didactice vizavi de performanta internationala.
Profesorii valorosi, impatimiti, mai formeaza olimpici, dar acestia, foarte putini, ies rand pe rand la pensie, elevii lor nu sunt stimulati financiar, prin lege, conform valorii si dupa un an de masterat parasesc Romania. In curand Programul Bologna va transforma facultatea noastra intr-un institut pedagogic de 3 ani. Asta doreste noua lege ?
Structura de conducere a universitatilor
Gheorghe Benga (profesor, UMF “I. Hatieganu”, Cluj-Napoca, m.c. al Academiei Romane)
Legea sa stipuleze clar ca o persoana sa poata fi aleasa pentru un singur mandat de maximum 4 ani si chiar mai putin, la toate nivelurile de conducere, rector, decan, sef de catedra etc. Sa se desfiinteze posibilitatea ca un fost rector sa se mentina in fruntea universitatii prin nascocirea a tot felul de functii care sa ii asigure o permanentizare a job-ului, asa cum se intampla astazi. Daca legea va da dreptul la doua mandate, fiecare de 6 ani, se vor crea feude la nivelul tuturor structurilor de conducere. Renuntarea la gradul de sef de lucrari (lector) va duce la “inflatia” de cadre didactice mari (conferentiari si profesori). Conditiile minime de ocupare a posturilor sa fie acelea pe care le-a fixat prin ordin ex-ministrul Mircea Miclea, un minim de activitate stiintifica atestata international. Angajarile pentru posturile de asistent si sef de lucrari (lector) sa se faca pe o durata de maxim 5 ani (respectiv maxim 10 ani) inainte de a fi angajati (conferentiarii si profesorii) pe o durata nedeterminata (tenure), aceasta pentru a se verifica calitatile profesionale conform standardelor adoptate de carta Universitatii. Cadrele didactice angajate din alte tari sa fie numite pe post de conferentiar, promovarea la profesor, sa fie facuta dupa o verificare de minimum 2 ani, dupa caz. Propun ca pozitia de “visiting professor” sa fie explicit mentionata in lege, inclusiv pentru situatiile de a indeplini functia pe o perioada limitata de timp/an.
Evaluarea cadrelor didactice ale tuturor universitatilor romanesti sa se realizeze dupa acelasi punctaj (grile) si sa se publice pe site-ul fiecarei universitati punctajele tuturor cadrelor didactice. Evaluarea universitatilor acreditate sa fie facuta asa cum se procedeaza in SUA si tarile vest-europene, adica anual, dupa aceeasi grila bazata pe criterii de performanta internationala, iar acordarea bugetelor si a salarizarii cadrelor didactice sa se faca dupa performanta, nu dupa numarul orelor de activitate didactica cum se procedeaza in prezent. Sa se introduca si in Romania anul sabatic la profesori. La fiecare 6 ani sa existe dreptul de a nu avea activitate didactica intr-un an universitar, ci numai activitate de cercetare care sa poata fi facuta oriunde in lume, cu primirea salariului integral de la universitate, cu respectarea conditiilor bine cunoscute: sa publice minimum 3 lucrari cotate ISI.
Abonarea obligatorie la ISI-web of knowledge, minimum un abonament la CNCSIS si de dorit cate un abonament la Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara.
Sa se prevada criterii de excelenta in lege, elaborate conform celor existente in tarile avansate, iar varsta de pensionare pentru membrii Academiei Romane si ai celorlalte academii de stiinte (Medicale, Agricole, Silvice si Tehnice) sa fie 70 de ani cu posibilitatea de prelungire, anuala, prin votul Senatului.
Autonomie universitara
Mihai E. Popa (membru Ad-Astra, lector, Universitatea Bucuresti)
Educatia si cercetarea trebuie definite prin lege ca obiective de strategie si prioritate nationala. La baza legii invatamantului trebuie sa stea ideea ca un cadru universitar este mai intai un cercetator stiintific si apoi un profesor al domeniului sau de cercetare. Designul corect al curriculelor universitare trebuie reglementat prin lege. Subliniez faptul ca managerii de universitate reprezinta entitati separate de cadrele didactice, iar legea trebuie sa stipuleze aceasta diferenta. Autonomia universitara trebuie abordata ca un garant al calitatii in cercetare si predare si nu ca o forma de promovare a coruptiei si pontificatului.
Invatamantul superior tehnic si cercetarea universitara
Ion M. Popescu (profesor, Universitatea Politehnica,
Bucuresti)
Ne desprindem foarte greu de unele idei ale reformei invatamantului romanesc din 1948 si de unele schimbari ulterioare, nepotrivite pentru un invatamant superior de calitate. La noi se intelege gresit cercetarea aplicata si se confunda cu cercetarea stiintifica de dezvoltare (CSD), uitandu-se complet ca acestea sunt generate de cercetarea fundamentala. Este o lipsa de cultura stiintifica elementara incredibila la nivelurile de decizie si nu de azi sau de ieri..
Institutele de cercetare stiintifica de dezvoltare nu pot exista in afara fabricilor sau marilor concerne. De exemplu, pentru mentinerea productiei la nivelul de top al momentului si a crea mereu produse noi, concernul Siemens are 60%, iar concernul Ericsson are 72% din personal care lucreaza in CSD.
Romania ca sa aiba o Politehnica comparabila intrutotul cu cele ale tarilor dezvoltate tehnologic trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. Nu le voi detalia, multe sunt cunoscute, dar voi exemplifica prin unele detalii. Subfinantarea a dus la “economii” care au condus la renuntarea in mare parte la instruirea prin seminarii si laboratoare, exact procesul pe care se pune accent in UE si SUA! Documentarea si informarea stiintifica, deci asigurarea bibliotecii cu revistele si cartile de specialitate din toata lumea, care asigura un contact permanent cu progresul tehnologic pe plan mondial, practic este inexistenta. Reforma din 1948 a dus la infiintarea ca celula elementara a universitatilor, a “catedrelor”, a caror existenta pana astazi, preconizata a exista si pe viitor in noua lege, a condus la diminuarea drastica a activitatii de cercetare stiintifica in universitati. Se impune a exista pe viitor, in locul catedrelor, departamente, singurele care pot asigura, asa cum exista in Vest, o dezvoltare armonioasa a unui domeniu. Planurile de invatamant sunt apanajul unor “initiati” in special slujitori ai disciplinelor tehnologice, care au invadat invatamantul politehnic romanesc. Aceste discipline au fost introduse in perioada integrarii invatamantului cu cercetarea si productia, multe au fost “inventate” dupa 1989 pana astazi pentru a asigura promovarea cadrelor didactice fara ca acestea sa aiba si o activitate stiintifica corespunzatoare. Desi, inca din 1990, analisti ai UE au atras atentia asupra punctelor slabe ale invatamantului superior tehnic din Romania, si anume o pregatire fundamentala foarte redusa si o pregatire practica aproape inexistenta, de atunci si pana astazi universitatile tehnice au actionat astfel incat pregatirea la matematica, fizica si chimie, discipline fundamentale in pregatirea unui viitor inginer, au devenit aproape inexistente, iar pregatirea practica aproape a disparut.
Observam ca in primii trei ani, in tarile care au un invatamant ingineresc normal, exista 12 discipline la care se adauga 1-2 discipline de cultura generala. La noi, aceste planuri de invatamant au peste 30 de discipline! Studentul este impiedicat sa devina un om de creatie, deoarece este obligat sa invete foarte multe cursuri descriptive.
Daca nu se va intelege ca trebuie sa aderam fara sovaire la valorile euroatlantice, orice incercare de a schimba invatamantul va da gres. Aceasta aderare trebuie sa fie totala si nu partiala.
Actiunile actualei conduceri a MEdC vor fi salutare daca se va continua calea intreprinsa de fostul ministru din anul 2005, profesorul M. Miclea.
Facultati care produc someri!
Valentin I. Popa (prorector, Universitatea Tehnica “Gh. Asachi”, Iasi)
Obligativitatea aplicarii Procesului Bologna consta in faptul ca Romania a semnat toate acordurile incepand cu prima lansare a programului, cat si pe cele care au urmat ulterior (Lisabona, Berlin, Praga, Bergen). Dar in acelasi timp este necesar sa se respecte ceea ce prevad documentele, respectiv competentele, planul de invatamant si mai ales legatura cu piata muncii.
Sistemul universitar romanesc nu este intotdeauna eficient si nu promoveaza excelenta. Studentii nu mai reprezinta, ca in trecut, o elita. De aceea se impune ierarhizarea anuala, pe criterii scientometrice, a catedrelor, facultatilor, universitatilor si acordarea finantarii si dreptului de functionare numai celor relevante pentru interesul national si progresul economico-socal al tarii. Astazi se finanteaza specializari care nu au legatura cu ceea ce se intampla in lumea reala din Romania. Recent presa din Iasi a identificat cateva facultati care produc someri!!. In Austria din 2007 fiecare universitate va avea un acord de performanta cu guvernul. In fiecare an universitatile vor trebui sa transmita rapoarte de performanta si rezultatele unui audit financiar. Situatia se va trimite Parlamentului care va hotari distribuirea fondurilor numai universitatilor performante.
Inflatia de conducatori de doctorat trebuie sa inceteze. Se impun criterii riguroase de atestare a acestor conducatori. Unii s-au zbatut pentru a obtine aceasta calitate doar pentru ca face bine la imagine si nu au reusit in 10 ani finalizarea nici unui doctorat.
Se impune stabilirea importantei si dimensiunii activitatilor practice pentru pregatirea inginereasca (in strainatate au aparut sisteme de pregatire de tip sandwich in care se alterneaza pregatirea teoretica cu cea practica) prin posibilitati de cooperare cu agenti economici beneficiari ai specializarilor. Se poate crea o masa critica in cercetarea romaneasca prin formarea unor consortii de tipul universitate-institute de cercetare-centre de cercetari din firme. In aceste conditii, universitatile tehnice vor trebui sa adopte programe de cercetare fundamentala de lunga durata, generatia actuala de absolventi urmand a ocupa in viitor, peste 10-15 ani, pozitii de raspundere, dupa o pregatire corespunzatoare.
Situatia actuala din invatamantul superior si din cercetare reprezinta un pericol pentru siguranta nationala, avand in vedere ca aceste activitati sunt considerate ca elemente strategice.
Interesul national
Graba, dar mai ales “discretia” cu care actuala conducere a MEdC forteaza “revizuirea” legii este suspecta. Ea nu aduce noutati, o reala schimbare de adaptare la normele UE, ci este croita pe calapodul randuielilor dambovitene bine cunoscute, care transforma, pe bani publici, autonomia unei universitati intr-o feuda aducatoare de beneficii (materiale!) echipei de la conducere, care se vrea aleasa in viitor pe 6 ani si cel putin doua mandate. Altfel spus, ca sa-l citam pe Farfuridi din “O scrisoare pierduta” a lui nenea Iancu Caragiale, “sa se revizuiasca (legea), dar sa nu se schimbe nimic”! Initiativele ex-ministrului M. Miclea au fost date la o parte, si, ca sa exemplific, aplicarea normelor de calitate europene a fost amanata (la calendele grecesti?!!).
Este absolut inadmisibil sa se reia obiceiul de a se impune o lege, mai ales in cazul de fata, care nu corespunde nici macar standardelor UE. Solicit o modalitate transparenta de a fi discutata, inclusiv cunoasterea numelor persoanelor care au elaborat-o. Acestea trebuie sa isi asume raspunderea, asa cum se procedeaza in lumea academica civilizata occidentala. O astfel de lege care priveste europenizarea invatamantului superior trebuie sa faca obiectul unei dezbateri publice largi in marile centre universitare ale tarii si sa nu fie elaborata in maniera hei-rup-ista numai de un grup de tovarasi necunoscuti din centrala MEdC.
Un exemplu de cum se procedeaza intr-o situatie similara in SUA ni se relateaza in nr. din 12.12.2005, p. 10, al saptamanalului Chemical & Engineering News, editat de American Chemical Society. Astfel National Science Foundation – NSF (organism guvernamental care nu are corespondent in Romania, dar exista in tarile UE!) a alcatuit o comisie care sa conceapa o lege privind strategia nationala a SUA in urmatorii 20 de ani privind imbunatatirea educatiei prin stiinta. Din comitet fac parte membri ai Congresului SUA, oficiali ai guvernului federal, oameni de stiinta din domeniul educatiei, oficiali ai NSF etc., care vor supune dezbaterii publice calea prin care se va realiza aceasta reforma a educatiei. Au fost identificate solutii care trebuie adoptate prin lege. Se da ca exemplu adoptarea in septembrie 2005 a unei legi similare de catre NSF, ca urmare a solicitarii Congresului SUA: The Commission on 21st Century Education in Science, Mathematics & Technology. Interesul national al SUA conduce la elaborarea de legi care nu necesita comentarii suplimentare.
Interesul national al Romaniei privind educatia si cercetarea, asa cum s-a mentionat in discutiile acestei mese rotunde (M.E. Popa,. V.I. Popa), trebuie definite de noua lege ca obiective de siguranta, strategie si prioritate nationala. Deocamdata acestea sunt definite de “interesul” unor rectori care se pare nu cunosc ce este acela factor de impact, revista cotata ISI in care, probabil, nu au publicat nici un articol si isi definesc dorintele cum sa fie noua lege, functie de interesul lor parohial.
Surprinde ca la Conferinta Nationala a Rectorilor (CNR), presedintele CNR a sustinut o prezentare pe baza datelor furnizate de Asociatia Universitatilor Europene care, dupa parerea noastra, nu corespunde documentelor oficiale ale UE. Concret, se afirma in raport ca “universitatile din UE accepta cu greu reformele Bologna, acestora li se cere prea multa reforma in prea putin timp, exista o lipsa de informare privind noile reglementari etc.”. Este greu de crezut ca un fost ministru, actual presedinte al CNR, sa nu stie ca la reuniunea de la Bergen (mai 2005) ministrii Educatiei din UE au adoptat Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher Education Area, elaborat de European Association for Quality Assurance in Higher Education si s-a cazut de acord sa se infiinteze A Higher Education European Qualifications Framework? Cele 3 niveluri de educatie (licenta, masteratul si doctoratul) au fost incluse in European Qualifications Framework si practic sunt obligatorii, politic, pentru toate statele UE. Qui prodest informari ca aceea amintita mai sus, mai ales, ca, mascat, Declaratia de la Bologna copiaza un model educational de succes evident, care nu poate fi contestat: cel din SUA.
