Iuliu Maniu: Cum au furat liberalii alegerile

Încoronarea Regelui Ferdinand I de la Alba Iulia a fost precedată de alegerile parlamentare din martie 1922, când ardelenii lui Maniu au acuzat liberalii de comiterea unor fraude masive. Alegerile parlamentare din martie 1922 ...

Share

Horia Nasra,istoric 0 comentarii

09.01.2014 - 22:40
Încoronarea Regelui Ferdinand I de la Alba Iulia a fost precedată de alegerile parlamentare din martie 1922, când ardelenii lui Maniu au acuzat liberalii de comiterea unor fraude masive.


Alegerile parlamentare din martie 1922 au reprezentat o sursă a tensiunilor politice pentru întreaga perioada interbelică, atunci stabilindu-se disensiunile profunde între PNR, PŢ - PNL, viitoarea balanţă legislativă PNL – PNŢ. După o serie de tratative eşuate între Iuliu Maniu şi Ion I. C. Brătianu privind o viitoare fuziune între PNR şi PNL, ce au avut loc în toamna anului 1921, cei doi lideri neînţelegându-se la împărţirea numărului de locuri în Parlament, alegerile din primăvara lui 1922 au fost câştigate de Partidul Naţional Liberal, însă Iuliu Maniu a catalogat scrutinul drept „o ruşine naţională”. Reprezentanţii partidelor de opoziţie au acuzat în acea perioadă guvernul liberal, organizatorul alegerilor, prin Ion I. C. Brătianu, şeful Consiliului de Miniştri, de „teroare şi furt de urne!”

Scrisoarea lui Maniu

Conform unui fragment din scrisoarea lui Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Român, către Regele Ferdinand I, trimisă în 11 martie 1922 şi publicată în cotidianul interbelic „Patria”, oficios al PNR, apoi PNŢ, rezultatul alegerilor parlamentare din Ardeal şi Banat „nu corespunde voinţei şi voturilor” cetăţenilor. Iată textul lui Iuliu Maniu:

”Majestate, Terminându-se în Ardeal şi Banat alegerile pentru Cameră, îmi ţin de datorie să aduc la Prea Înalta cunoştinţă a Majestăţii Voastre că rezultatul alegerilor pronunţate de preşedinţii electorali şi publicate de guvern, nicidecum nu corespund voinţei şi voturilor alegătorilor din Ardeal şi Banat.

Guvernul nu s-a sfiit a se folosi de toate mijloacele imaginabile pentru a teroriza şi corupe alegătorii. Prin ordonanţele ilegale şi în directă contrazicere cu decretul-lege însuşi guvernul a dat directive preşedinţilor electorali pentru respingerea candidaţilor şi a ordonat întreruperea alegerilor pentru o noapte, dând prin acesta în mod intenţionat ocazia la fraude şi crime încurajând la aceasta organele sale. Sute de funcţionari permutaţi şi destituiţi, cea mai sălbatecă vânătoare de suflete cu bani şi băuturi; arestări şi bătăi fără număr; arestarea chiar a unor candidaţi şi împiedicarea propagandei electorale - au permis alegerile.

[...] Astfel, Majestate, ziua alegerilor din Ardeal şi Banat, care ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare şi un prilej de înălţătoare manifestare a demnităţii şi suveranităţii naţionale câştigate cu atâtea jertfe, s-a prefăcut într-o zi de jale şi deznădejde, înecată într-o ruşine naţională şi într-un scandal european.

Ardealul şi Banatul au fost jefuite de reprezentanţii săi adevăraţi. Singura noastră nădejde mai este în simţul de dreptate şi în înţelepciunea Majestăţii Voastre, care credem va şti şterge această pată care murdăreşte ţara noastră şi va găsi calea de reprobare şi îndreptare a ilegalităţilor şi a crimelor săvârşite cu ocazia acestor alegeri.

Cât pentru noi, nu vom putea recunoaşte legalitatea şi autoritatea morală a Corpurilor legiuitoare compuse prin astfel de mijloace.

Al Majestăţii Voastre prea plecat servitor Iuliu Maniu, Preşedintele Partidului Naţional Român, „Patria”, 11 martie 1922.

După acest episod electoral, Iuliu Maniu va începe o luptă puternică împotriva guvernului liberal, în condiţiile în care, în epocă se ştia că Regele Ferdinand are o slăbiciune pentru Ion I.C. Brătianu, văzut de Coroană ca un om politic „providenţial”.

Boicotarea Încoronării

Maniu va refuza orice alăturare la binomul politic Brătianu-Ferdinand, punctul culminant fiind atins prin neparticiparea la festivităţile de încoronare a Regelui Ferdinand şi Reginei Maria ca suverani ai României, pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Iuliu Maniu motivând că evenimentul a fost coborât„la rolul unor simple manifestaţii de partid”.

Încă din septembrie 1922, ţărăniştii îşi semnalau nemulţumirile vizavi de liberali în cotidianul „Aurora“, organul central de presă al Partidului Ţărănesc, articolul „De ce nu pot face liberalii încoronarea”, publicat la 16 septembrie 1922 fiind relevant:

”Actul istoric de la Alba Iulia, pus la cale de barbarii care au siluit în alegeri voinţa suveranităţii naţionale, este menit, după voinţa şi cinismul cu care îl pregăteşte regimul arbitrar, să adâncească războiul surd şi dezastruos între partide, cu consecinţele funeste pentru unitatea de stat.

Avem un guvern şi un parlament care nu reprezintă voinţa poporului, căci în loc de alegeri libere, s-au dezlănţuit asupra maselor cetăţeneşti cea mai înfiorătoare presiune, cea mai sălbatică teroare, acoperind cu ruşine prestigiul unui neam, renumele unui popor eroic, iar din urnele la care n-a stat de pază legea, ci pumnul şi ciomagul jandarmului travestit, a ieşit ce se ştie.

E permis oare sub regimul votului universal, ca încoronarea regelui, act în sine de o importanţă istorică, să se facă sub prezidarea silnică a unui regim arbitrar în dispreţul poporului care şi azi poartă pe trupul lui de iobag vânătăile rănilor jandarmereşti din alegerile inchizitoriale?

E permis ca miile de bătăuşi şi de insultători ai ţăranilor, care pozează azi în primari ai comunelor, să se adune împrejurul regelui, căruia i se pune pe cap coroana ce simbolizează împlinirea visului pentru care cei trei martiri ai Ardealului au murit traşi pe roata de osândă, pentru care Mihai a fost decapitat pe Câmpia Turzii, pentru care 80.000 de luptători, cei mai mândri feciori ai naţiunii, au închis ochii sărutând pământul durerilor noastre străbune?

E permis ca acel ce a ucis cu tunurile pe ţărani la 1907 să semneze, ca prim sfetnic al regelui, actul încoronării?

E permis ca acel ce a ordonat împuşcarea muncitorilor la 13 decembrie 1918 să prezideze celebrarea unui „act istoric”?

E permis ca acei ce-au acoperit sistematic asasinatele să parvină azi în eşarfe de paradă, ca sfetnici ai tronului la încoronarea regelui tuturor românilor?

E permis ca acei ce au stors şi storc avuţia ţării canalizând-o în tejghelele lor de cămătari, sărăcind astfel un neam întreg de muncitori să meargă la dreapta regelui prin mulţimea pe nedrept roaba lor?

E permis ca acei ce au adus funcţionărimea în sapă de lemn prin vitregia cu care au tratat-o, adunând milioanele pentru ei şi pe ea hrănind-o cu vorbe goale, să se prezinte azi ca oameni ai dreptăţii lângă un rege în care poporul vede simbolul înfăptuirii năzuinţelor lui?

E permis ca acei ce au făcut legea scelerată a chiriaşilor, barând porţile Parlamentului cu baionete spre a nu se auzi murmurul disperat al sărăcimii, să facă şi din actul încoronării o josnică armă de partid?

E permis ca acei ce au întronat şi menţinut în provinciile alipite un despotism asiatic, violentând lumea şi supunând-o la torturi de temniţă prin ajutorul jandarmilor briganzi şi asasini, înstrăinând-o astfel de sufletul Patriei - cea mai mare crimă - să celebreze tocmai ei actul încoronării ei, care au asmuţit şi dezunit fraţii? – „Aurora”, 16 septembrie 1922. Prin urmare, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache nu au participat la încoronarea regelui Ferdinand, în 15 octombrie 1922, acest refuz mâhnindu-l adânc pe suveran, care nu a putut uita niciodată afrontul adus de cei doi lideri ai PNR şi PŢ.

Citește totul despre:

Comentarii