Egipt, Irak, Iran, teritoriile palestiniene… Toate alegerile din Orientul Mijlociu confirma cresterea influentei si puterii miscarilor islamiste. Chiar de la crearea lor, majoritatea optasera in favoarea violentei ca mod de exprimare si islamul riguros ca interpretare si iata ca acum sunt legitimate la urne. Iranul, republica islamica de 27 de ani, l-a propulsat in iunie 2005 pe ultraradicalul Mahmud Ahmadinejad in functia de presedinte. In Egipt, islamistii sunt principala forta de opozitie. In teritoriile palestiniene, Hamasul islamistilor radicali a castigat scrutinul. In Siria, ei ofera o alternativa la regimul lui Assad. In Irak se pare ca ei sunt adevaratii castigatori ai erei post-Saddam Hussein si, asa cum estimeaza analistii, nimic nu pare sa opreasca valul islamist.
Presa occidentala analizeaza fenomenul ascensiunii miscarilor islamiste in context geopolitic, pe fundalul manifestarilor de protest din lumea musulmana, provocate de publicarea in diverse tari a caricaturilor profetului Mahomed.
Destabilizare mondiala
Controversa mondiala iscata dupa publicarea caricaturilor lui Mahomed este o adevarata mana pentru mediile jihadiste internationale care nu scapa prilejul de a o exploata. Chiar daca toti subliniaza ca Al Qaeda nu se afla la originea si nici in mijlocul acestei afaceri, ea reprezinta o oportunitate formidabila pentru reteaua terorista internationala de a-si intari propaganda si de a radicaliza mai accentuat fractiunea antioccidentala a opiniei publice arabe si musulmane. Politologul Francois Burgat, unul din cei mai buni specialisti ai lumii musulmane, sublinia ca aceasta criza nu a venit din mediile numite jihadiste, dar le aduce mai multa “logistica” ideologica suplimentara. La fel, Janne Haaland-Matlary, fost secretar de stat pentru afaceri externe ale Norvegiei, in prezent profesor de relatii internationale, arata ca aceasta controversa este “pentru islamistii fundamentalisti si extrema dreapta europeana un adevarat cadou pe care il pot folosi la discretie “pentru a aprinde un incendiu dupa altul”. Iar, daca liderii Al Qaeda, bin Laden si al-Zawahiri, nu s-au exprimat inca, este cu siguranta din cauza ca precautiile pe care le iau pentru a transmite casete si mesaje le cere mult timp. Analistii sustin ca Al Qaeda va recupera aceasta afacere chiar daca teroristii acestei retele nu sunt actori directi.
Al Qaeda, falanga terorismului islamist
Un universitar iranian sustine ca actiunea Al Qaeda nu vizeaza un obiectiv national precis, ci isi propune sa semene un sentiment de insecuritate la scara mondiala. Desi terorismul exista dintotdeauna, actiunea retelei Al Qaeda reprezinta un fenomen nou. Spre deosebire de terorismul traditional, care vizeaza obiective interne sau regionale, legate de o epoca sau de un loc precis, organizatia terorista a lui Ossama bin Laden isi extinde actiunile dincolo de frontiere, recruteaza adepti din randul tuturor nationalitatilor si detine un impact mondial. Este o forta necunoscuta si complexa, care nu lasa sa se intrevada solutii facile. Terorismul de tip Al Qaeda atinge inima si spiritul indivizilor, este un apel adresat indivizilor pentru a apara un ideal. “Daca noi nu suntem in siguranta, atunci nimeni in lume nu are acest drept”, proclama adeptii Al Qaeda. Din acest motiv, kamikaze moderni se bat pentru credinta lor si mai ales pentru “aprobarea lui Allah”, cu certitudinea ca vor avea binecuvantarea acestui dumnezeu. Contrar terorismului traditional, cel sustinut de Al Qaeda urmareste destabilizarea lumii si discreditarea culturii si valorilor Occidentului. Privind de aproape, expertii estimeaza cauzele profunde ale terorismului Al Qaeda, apreciind ca se afla in doua principale categorii – una interna si alta externa. In interior, crizele identitare, culturale si politice in lumea araba, cauzate inainte de toate de mondializare, joaca un rol determinant in aparitia si propagarea activitatilor teroriste. In contextul Orientului Mijlociu, nu exista dubiu ca un sentiment colectiv de injustitie istorica si de aservire politica, un sentiment persistent de umilire sociala influentat de puterile straine au provocat o criza politica si identitara in sanul societatii arabe. Aceasta situatie complexa in plan politic, cultural si psihologic constituie elementul declansator al terorismului islamic. Daca nu se rezolva problemele care exista in Orientul Mijlociu, va fi imposibila eradicarea acestui terorism de un tip nou.
In exterior, unul din principalii factori este rolul puterilor straine care intervin deschis in afacerile interne ale unor state din Orientul Mijlociu. Autorul unui articol publicat in presa israeliana cita in acest sens sustinerea SUA fata de unele dictaturi arabe. Dupa primul razboi din Golf (1990-1991), enormele transferuri de armament, sustinerea diplomatica si ajutorul economic, pe de o parte, stabilirea de baze militare, ca si prezenta directa a americanilor in tari musulmane, pe de alta, continua sa favorizeze mentinerea acestor regimuri dictatoriale. Extremistii arabi reproseaza guvernelor lor ca plaseaza tara sub aripa protectoare a statelor occidentale. In acest climat, extremismul a atins niveluri inedite. Putem spune ca 11 septembrie 2001 viza atat ineptiile regimurilor arabe, cat si hegemonia americana. Al Qaeda cere rasturnarea acestor regimuri prin violenta si inlocuirea lor cu state islamice bazate pe legile si principiile fondatoare ale islamului. Pentru a-si atinge obiectivele sacre, adeptii Al Qaeda considera indispensabila eliminarea regimurilor arabe partizane puterilor occidentale, regimurilor care au permis Occidentului sa penetreze pamantul islamic si, in consecinta, sa manipuleze si sa umileasca identitatea musulmana. Ca atare, potrivit acestora, au datoria nu numai sa combata aceste regimuri, dar si sa masacreze populatiile – vezi siitii din Irak – vinovate, in ochii lor, ca au ajutat americanii sa invadeze si sa ocupe un stat musulman.
Modus operandi al Al Qaeda este de a creste insecuritatea in ansamblul regiunii. Asa cum organizatiile teroriste legate de reteaua lui bin Laden, si in special grupul lui al-Zarqawi, nu inceteaza sa o repete, noul Irak constituie terenul cel mai favorabil pentru a pune in pericol fortele americane si aliatii acestora. Paralel, nebuloasa terorista considera ca escaladarea violentelor etnice si religioase si conflictul din Orientul Mijlociu, care opune in special sunnitii si siitii, formeaza un teren fertil pentru insecuritate.
Al Qaeda si-a fixat ca obiectiv instalarea unui climat de frica si teroare in inima Occidentului, de a monta opiniile publice impotriva propriilor guverne si de a demonstra incapacitatea fortelor occidentale de a instaura securitatea si stabilitatea in Irak, ca si in restul regiunii Orientului Mijlociu.
Dublul limbaj al Fratilor Musulmani
De la ascensiunea Fratilor Musulmani la ultimele alegeri legislative din Egipt, unde au obtinut 88 de locuri in Parlament din totalul de 444, componentele societatii isi exprima nelinistea si se intreaba care este scopul membrilor acestei confrerii. Ultimele lor afirmatii, cum ca nu doresc stabilirea unui stat religios, ci doar “un stat civil conform normelor islamice” sau a unei “democratii musulmane”, nasc intrebari firesti, intrucat se stie ca doresc instaurarea unui stat religios. Fostul ghid al Fratilor Musulmani, Mustafa Mashhur, a si prezentat miscarea sa ca avand monopolul islamului atunci cand a explicat ca “cei care se leaga de Frati se leaga de Allah si de Profet”. In ceea ce il priveste pe ghidul actual al Fratilor, Mohamed Mehdi Akef, el estimeaza ca revendicarea unei Constitutii laice “este absurda” si ar putea “provoca razboi civil in Egipt”. Principalul lor slogan este “Islamul reprezinta solutia”. Definindu-si obiectivul, Mashhur sustine in presa “restaurarea califatului”, iar in ceea ce priveste separarea puterilor, ea trebuie facuta doar “in conformitate cu Coranul”. Cu astfel de declaratii mai poate crede cineva ca Fratii Musulmani doresc un stat “civil”?
Islamismul profita de democratizare
In mai multe state din Orientul Mijlociu, alegerile libere au favorizat ascensiunea la putere a islamistilor. Acum, urmeaza ca acestia sa arate ca sunt pregatiti pentru guvernare. In aceasta regiune, schimbarea nu este decat o ipoteza hazardata. Democratizarea, amorsata dupa 11 septembrie 2001, este acum o tema de predilectie in discutiile cetatenilor obisnuiti si a militantilor politici. Spre sfarsitul anului 2005, dezbaterea asupra reformelor s-a inflamat in Egipt, Irak, Siria, Libia, teritoriile palestiniene, Arabia Saudita, Sudan sau in alte state. Iar observatorii straini exersau o presiune enorma asupra unei regiuni care este vulnerabila la presiuni. Din numeroase ratiuni geografice si istorice, Orientul Mijlociu focalizeaza atentia intregii lumi. Dupa 11 septembrie, americanii au renuntat la politica lor traditionala care consta din mentinerea stabilitatii regimurilor din zona, preferand favorizarea democratiei. Statele Unite au inteles ca stabilitatea acestor regimuri poate constitui un punct de plecare contra coruptiei si a despotismului, fiind in consecinta dispuse sa lase islamistii sa ia parte la viata politica.
Desigur ca si societatile statelor arabe au suferit mutatii, fiind vizibile semnele dorintei de progres social si politic, semnele dorintei de schimbare. Ani de zile, arabii au facut mofturi in a iesi la vot. Dezamagiti de perioadele de opresiune, devenisera prea cinici pentru a se angaja (politic) cu adevarat. Astazi, cetatenii arabi se inghesuie in fata birourilor de vot, chiar in perioade de greva sau in orele de lucru, asa cum a fost cazul in Irak si in teritoriile palestiniene. In Egipt, fotoreporterii au surprins imagini extraordinare cu femei incercand sa intre pe geam in birourile de votare. Ceea ce este nou este starea de spirit a opiniilor publice. Vizibil, ele cer apararea status quo-ului si aducerea unor noi persoane in fruntea puterii. Este cert ca presiunile externe constituie un suport moral important pentru cauza democratiei. Chiar miscarile nationaliste sau islamiste – care se stie ca nu au deloc SUA la inima – au primit bine presiunile externe in favoarea democratizarii. In al treilea rand, cresterea influentei islamistilor a fost esentiala in compozitia acestui nou peisaj. In majoritatea tarilor arabe, regimurile despotice au zdrobit opozitia laica si civica, de stanga, liberala sau nationalista. Islamistii sunt apropiati de mediile modeste si este dificila contestarea sloganurilor lor cu conotatii religioase. Pe de alta parte, islamistii sunt independenti din punct de vedere financiar si isi tin mitingurile in locuri in care fortele de securitate nu au acces, in special in moschei. Ca atare, se poate spune ca ei au o libertate de actiune de care nu beneficiaza alt grup. Asociatiile religioase, care constituie principala componenta a vietii civice arabe, stiu sa furnizeze cu multa eficacitate claselor defavorizate servicii educative, sanitare si sociale, fiind de altfel, mult mai performante decat organismele publice de profil. Efectul este vizibil si in statele arabe care au autorizat alegeri libere, islamistii au reusit o penetrare semnificativa.
Astazi, pentru islamisti, a sunat ora adevarului. Acum, cand au ajuns sa stea in parlamente, ei trebuie sa-si defineasca o politica realista si sa risipeasca dubiile privind intentiile lor, iar democratia va fi testul ultim: fie isi modifica pozitiile pentru a se adapta, fie se condamna la apartenenta la trecut.
Un “mars” de 25 de ani
1979. Revolutia islamica din Iran. Ayatollahul Khomeyni proclama republica islamica. Ocupatia sovietica in Afganistan, care va dura 10 ani. La 25 noiembrie, 500 de extremisti sunniti se baricadeaza in Marea Moschee din Mecca. Asaltul, dat la 4 decembrie cu concursul fortelor franceze (GIGN), s-a soldat cu 153 de morti.
6 octombrie 1981. Asasinarea presedintelui egiptean Sadat de catre un militant al Gamaa Islamya. Represiune contra islamistilor in paralel cu accelerarea islamizarii societatii.
1982, Liban. Ia nastere miscarea Hezbollah.
1982, februarie. Revolta islamista in orasul sunnit sirian Hama. Regimul baasist bombardeaza orasul, bilantul fiind de peste 20.000 de morti.
1983, aprilie. Atentat sinucigas islamist contra ambasadei Statelor Unite din Beirut.
1984-1985. Intensificarea atentatelor antioccidentale si luarea de ostatici occidentali in Liban, revendicate de miscari islamiste.
1987. Nasterea miscarii radicale Hamas in teritoriile palestiniene.
1987, 31 iulie. “Vinerea neagra” la Mecca unde au avut loc confruntari violente intre pelerini iranieni si fortele de ordine saudite. Bilantul: 402 morti.
1992, 6 septembrie. Alegeri legislative in Liban boicotate de crestini. Hezbollah devine primul partid politic din tara.
1994. Aparitia, in Afganistan, a miscarii fundamentaliste a talibanilor. In cateva luni, miscarea ajunge sa controleze jumatate din tara. In 1996, cade in mainile lor si capitala, Kabul.
1995-1996. Atentate teroriste in Israel, revendicate de Jihadul islamic si Hamas.
1997. Reformatorul Mohammad Khatami este ales presedinte al Republicii Iraniene.
2000, 24 mai, Liban. Israelul se retrage din sudul tarii si Hezbollah striga “Victorie!”.
2001, 11 septembrie. Atentatele islamiste ale Al Qaeda la New York si Washington.
2002. Razboi in Afganistan si caderea regimului taliban.
2003. Razboi in Irak. La 9 aprilie, caderea Bagdadului anunta sfarsitul regimului lui Saddam Hussein. Grupari teroriste legate de reteaua terorista Al Qaeda se instaleaza in zonele sunnite ale tarii. In iulie, religiosul siit radical Moqtada Al-Sadr creeaza propria militie, Armata lui Mehdi.
2004, 12 martie. Atentate la Madrid revendicate de Al Qaeda. Bilantul – 192 de morti.
2004, 22 martie. Cheikh Yassine, fondatorul Hamas, este asasinat in timpul unui raid al elicopterelor israeliene.
2005, 8 martie. La chemarea partidelor siite libaneze, Hezbollah si Amal, 400.000 de persoane manifesta la Beirut in favoarea Siriei si contra “ingerintei franco-americane”.
2005, 5 mai. Alegeri municipale in Gaza si Cisiordania, Hamas se impune in orase.
2005,25 iunie. Radicalul Mahmud Ahmadinejad castiga alegerile prezidentiale in Iran.
2005, decembrie. In Egipt, miscarea islamista a Fratilor Musulmani, tolerata in pofida faptului ca era interzisa, obtine 88 de locuri si devine singura forta de opozitie reprezentata in Parlament.
2006, 25 ianuarie. Alegeri legislative in teritoriile palestiniene. Jihadul islamic refuza sa participe, spre deosebire de Hamas care si castiga scrutinul.
“Barometrul” tensiunilor
Polemica provocata de publicarea caricaturilor profetului Mahomed in Europa este considerata de multi analisti ca un “barometru” al tensiunilor si neintelegerilor latente intre lumea musulmana si lumea occidentala. Nu este vorba de un soc al civilizatiilor si nu cred ca ar fi macar semnul unui inceput al socului civilizatiilor pentru ca 80% dintre crestini, musulmani si evrei nu doresc sa se ajunga la asa ceva, nici una din religiile majore nu cauta o confruntare, este de parere Ghassan Shabaneh, specialist in problemele Orientului Mijlociu la College Manhattan din New York. In schimb, redactorul-sef al publicatiei “Globalist”, Stephen Richter, aprecia ca “raul este mai profund”, fiind in situatia in care “autoritati relligioase musulmane incearca sa ne spuna ce trebuie sa publicam in ziarele noastre. Vaticanul intervine in publicatiile noastre? Or, aceste autoritati isi aroga dreptul de a ne spune cum trebuie sa ne traim viata in propria societate, in timp ce noi nu avem nici o sansa sa spunem ceva despre societatea lor”.
Analizand dosarul Islam-Occident si geopolitica viitorului, americanul Samuel P. Huntington a emis, in 1993, ideia “ciocnirii civilizatiilor”, sustinand ca “problema esentiala a Occidentului nu este fundamentalismul islamic, ci islamul, o civilizatie diferita cu membri convinsi de superioritatea culturii lor si obsedati de inferioritatea puterii lor”. Teoria politologului american a fost si este in continuare contestata de numerosi experti si analisti ai vietii internationale. Analizand actualul context, presedintele Institutului pentru Orientul Mijlociu, Evgheni Satanovski, aprecia ca este vorba despre o lupta pentru impartirea puterii in lumea islamica.
Caricaturile nu au fost folosite ca pretext in septembrie 2005 cand au fost publicate in Danemarca, au fost folosite acum. Era nevoie de scandal pentru a abate vectorul opozitiei europeano-iraniene? Satanovski estimeaza ca astazi civilizatiile se ciocnesc sub ochii nostri. Sunt anumiti oameni din elita politica islamica, oameni care cred ca occidentalizarea, modernizarea si liberalizarea propriilor tari constituie un pericol pentru ei si sunt gata sa plateasca pentru ca acest lucru sa nu se intample. Iar Occidentul trebuie sa aiba in vedere ambitiile globale ale Iranului, transformat in putere supraregionala, ca si factorul slabirii regimurilor imbatranite ale Egiptului si Arabiei Saudite, state ale caror populatii si resurse constituie un premiu excelent pentru cei care pana la urma vor prelua controlul lor. Nu este o ciocnire intre civilizatii, conchide analistul rus, ci al patrulea razboi mondial…
Ce se petrece acum este o incercare clara de intimidare a Occidentului, dar acceptarea unei concesii ar atrage dupa sine altele si altele. Pentru ca este clar ca sentimentul religios al musulmanilor a fost folosit in scopuri politice, multi dintre cei care au agitat multimile fiind reprezentanti politici, pentru care islamul este doar un instrument pentru pastrarea sau acapararea puterii.
Islamistii in parlamente
Liban. Din cei 128 de deputati, 12 au fost alesi sub eticheta Hezbollah. “Partidul lui Dumnezeu” si-a facut intrarea in Parlament la inceputul anilor '90, dupa sfarsitul razboiului civil libanez.
Israel. Din cei 120 de deputati israelieni, 10 provin din minoritatea araba, dintre care doi sunt islamisti.
Autoritatea Palestiniana. Hamas a castigat alegerile din teritorii, bulversand datele din Orientul Mijlociu.
Egipt. Noua Adunare Nationala Egipteana are 88 de reprezentanti ai miscarii Fratii Musulmani, in pofida unei campanii de a impiedica electorii sa voteze in favoarea islamistilor.
Turcia. Partidul islamic AKP ocupa 357 din cele 546 de locuri ale Adunarii Nationale Turce. Exista un alt partid islamic, Saadet, care nu are deputatI, dar controleaza 60 de primarii.
Iran. In Parlamentul iranian (Majlis), 120 din cele 290 de locuri sunt ocupate de deputati conservatori, alte 50 de reformatori si alte 50 de independenti.
Iordania. Parlamentul iordanian are 17 deputati din partea Frontului de actiune islamica, din totalul de 110 deputati. Deputatii islamisti au reusit adesea sa anuleze proiecte de lege in favoarea femeilor si a progresului social.
Irak. Din cele 275 de locuri din Parlament, 203 apartin deputatilor islamisti. Islamistii siiti detin 130, din care doar 2 sunt apropiati de radicalul Moqtada Al-Sadr. Sunnitii arabi detin 58 de locuri si exista si 5 islamisti kurzi.
Kuweit. Printre cei 50 de deputati alesi se afla 16 deputati islamisti, repartizati intre Fratii Musulmani si radicalii siiti. Islamistii se opun legilor favorabile femeilor, dar in aprilie 2005 ele au reusit sa obtina dreptul la vot si de eligibilitate.
