Nascut in 1923 in satul Gura Vaii de la poalele Muntilor Fagaras, Ion Gavrila Ogoranu a fost un reper si simbol al rezistentei anticomuniste. Viata lui probabil ca ar fi avut un alt curs daca, student fiind la Cluj, nu ar fi vazut ca in tara se instaleaza dictatura comunista si in consecinta nu poate sa ramana indiferent. In mai 1948, a inceput prigoana severa impotriva acelora, mai ales a tinerilor, care nu erau de acord cu noul regim politic. Gavrila Ogoranu a scapat atunci, fugind in munti unde a pus bazele unui de grup de rezistenta armata. A fost condamnat in lipsa la zeci de ani de munca silnica. Desi a fost urmarit cu perseverenta de catre Securitate, nu a fost niciodata prins. A stat ascuns 21 de ani pana in 1976, cand a fost arestat la Cluj. Desi condamnat la moarte, nu a fost executat. Nixon ii prezentase deja lui Ceausescu o lista de romani de care SUA se interesau. Pe acea lista era si numele lui Ogoranu. Astfel, a fost lasat in pace. Dupa decembrie 1989, s-a apucat sa-si scrie memoriile publicandu-le in 7 volume intitulate Brazii se frang, dar nu se indoiesc, unde a descris toata viata si lupta sa. Memoriile au talent literar si nu sunt neaparat conditionate de tematica lor speciala. Student in anii '40 la Facultatea de agronomie, el a primit abia acum titlul de inginer agronom pentru lucrarea de licenta in care se ocupa tocmai de conditiile cultivarii plantelor in munti. Moartea lui ii intristeaza pe toti cei care au inteles sensul luptei si al jertfei.