Vineri, 26 iunie, de Ziua Internationala a Natiunilor Unite in sprijinul Victimelor Torturii, Fundatia ICAR a organizat premiera documentarului "Regasire", in sala "Horia Bernea" a Muzeului Taranului Roman.
Pe 26 iunie 1987 a intrat in vigoare Conventia ONU impotriva torturii: nimic, nici chiar starea de razboi, nu poate justifica practicarea torturii si a relelor tratamente. Zece ani mai tarziu, Adunarea Generala a ONU a proclamat 26 iunie ca zi internationala a Natiunilor Unite in sprijinul Victimelor Torturii. 144 de state (din cele 192 de tari membre) au ratificat Conventia Impotriva Torturii, dar toate statele lumii sunt obligate (din pacate, doar formal!) sa acorde supravietuitorilor torturii reparatii complete – inclusiv medicale, psihologice si legale – in scopul de a ajuta supravietuitorii si familiiile acestora sa-si refaca viata. Din nefericire, chiar inalti functionari si documente oficiale ONU confirma ca in peste 100 de state (chiar si dintre cele care au semnat Conventia!) tortura impotriva barbatilor, femeilor si copiilor ramane o practica de rutina… Istoria torturii este veche de cand lumea, istoria organizatiilor care se opun barbarii abia numara cateva decenii. Astfel, Asociatia pentru prevenirea torturii de la Geneva – una dintre cele mai active si eficiente din intreaga lume – aniverseaza, in 2007, 30 de ani de la infiintare.
Tot in acest an, si Fundatia ICAR a implinit 15 ani de la inregistrarea legala, la 23 aprilie 1992. Este prima si singura organizatie neguvernamentala din Romania care si-a propus, dar a si realizat, un program complex de asistenta medicala, psihologica, sociala si juridica gratuita persoanelor care au trecut prin experienta detentiei politice in timpul regimului comunist.
Fundatia ICAR a fost infiintata in 1991 din initiativa doamnei doctor Camelia Doru, cu sprijinul a 19 membri onorifici. Cei care au participat la inclestarile sociale si politice ale primilor ani ‘90, cu toate agresiunile si manipularile neocomunismului iliescenist, stiu bine ce dificultati si pericole au avut de infruntat dr. Camelia Doru si membrii Fundatiei ICAR in nobila lor misiune.
Astazi, Fundatia ICAR are trei Centre medicale de Reabilitare a Victimelor Torturii: in Bucuresti (infiintat in 1993), Iasi (1995) si Craiova (1998), ridicate cu asistenta financiara de la Uniunea Europeana, Fondul Voluntar de Sprijin pentru Victimele Torturii al Natiunilor Unite (UNVFVT) si Fundatia OAK. Pe langa fostii detinuti politici si familiilor lor, din anul 2002 au beneficiat de asistenta medicala si sociala in aceste centre si persoane din randul refugiatilor, azilantilor si imigrantilor sositi in Romania. Anual, in cele trei centre, peste 2000 de persoane beneficiaza de aproximativ 20.000 de consultatii. In acelasi timp, Fundatia ICAR – fiind cea mai mare de acest fel din Europa Centrala si de Est – a ajutat prin expertiza sa la infiintarea unor noi centre similare in Rusia, Ungaria, Portugalia, Moldova, Polonia, Croatia, Georgia, Senegal si Irak.
Cu toate ca, in Romania, regimul comunist – caracterizat oficial astazi ca "ilegitim si criminal" – a produs intre 500.000 si 2.000.000 de victime, dar a marcat fizic, psihic si moral multe alte milioane de oameni, supusi terorii si umilintelor zilnice, trecutul recent a ramas in mod intentionat nesatisfacator clarificat, tortionarii si agentii represiunii se bucura inca de beneficii substantiale si in marea lor majoritate se afla sub protectia anonimatului. Victimele lor sunt considerate (juridic vorbind) si astazi "dusmani ai poporului", "sabotori", complotisti "impotriva oranduirii socialiste", stigmatizati de "inalta tradare"… Fundatia ICAR sustine demersurile AFDPR de anulare a sentintelor politice date de "tribunalele poporului" in numele justitiei comuniste, avand ea insasi actiuni deschise in acest sens.
Bilantul Fundatiei ICAR, atat de bogat chiar si in scurta, incompleta evocare de mai sus, dovedeste cat de mult poate cladi un suflet mare prin devotament, bunatate si tenacitate. Desi ii respectam modestia, vom spune si noi, ca si dl Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele AFDPR, in seara intalnirii de la Muzeul Taranului Roman: "ICAR exista pentru ca exista Camelia Doru". A urmat, dupa aceasta declaratie, cel mai emotionant moment al serii: doamna doctor Camelia Doru si-a invitat colegii (colegele, de fapt, formau majoritatea) sa se ridice, iar publicul, cei mai multi fiind oameni in varsta, care cunoscusera ani de zile tortura din lagarele comuniste, a aplaudat cu caldura, fraternitate si recunostinta.
Aplauze au fost, generoase, si pentru filmul documentar "Regasire" – despre care, insa, vom scrie cand va fi incheiat si finisat.
