9.8 C
București
marți, 26 martie 2024
AcasăSportAtletismGibreel si Saladin: un pandemoniu fascinant

Gibreel si Saladin: un pandemoniu fascinant

Gibreel Farishta si Saladin Chamcha sunt doi actori indieni care supravietuiesc unei catastrofe aviatice, provocate de teroristi. Supravietuirea lor este investita cu demonstrative conotatii semi-ingeresti, semi-diavolesti: cazuti si zburatori in acelasi timp, metamorfoza lor este o alchimie in viteza, menita sa ii faca sa reinceapa viata altfel, la Londra, ca simbolic renascuti si nou-nascuti, ei fiind deja niste hibrizi, niste fapturi intre lumi. Acesta este pretextul faimosului roman Versetele satanice, pentru care, autorul sau, Salman Rushdie, a patimit destule (traducerea excelenta, comisa de Dana Craciun, a aparut de curand la Editura Polirom). De aici ia nastere o intreaga odisee in culisele vietii indiene, presarata cu spiritism, vajaiala ametitoare printre duhuri, dumnezei de toate felurile, djinni si mai ales povesti aromate. In burta romanului se gasesc bine coagulate vietile celor doua personaje-cheie. Gibreel are la baza o cultura cosmopolita si mozaicata, in care miturile antichitatii si cariera profetului Mohamed functioneaza in paralel cu paradisul femeilor si al trupurilor, ori cu bolile (maladia stranie a lui Gibreel, sangerarea, oprita dupa o perioada de semi-coma, urmata apoi de reintoarcerea la viata, dar si de renuntarea la credinta si interdictii). si viata lui Saladin este marcata de harababura si supraabundenta umana indiana, personajul provenind dintr-o familie aristocrata, care-l educa in Anglia, unde Saladin renunta la religie atunci cand renunta la idolatrizarea figurii tatalui. Ambele personaje sunt musulmani care, de la un moment dat, devin atei, Saladin fiind perceput, efemer, chiar ca un posedat al lui seitan (Satana). Ambele personaje, de asemenea, sunt fapturi care trebuie sa se inventeze si sa se fabrice pe sine, doar astfel putand sa-i faca si pe ceilalti sa creada in ei. Romanul prilejuieste un portret parfumat al Indiei diurne si nocturne, ca un potpuriu de benzi desenate, reclame, epica din batrani si naivitate suprarealista, mizerie acuta, masacre si babilonie. si, peste toate aceste suluri de matase solida, imprimate cu formule de tipul Sesam deschide-te si cu lampi ale lui Aladin, transpare modelul narativ favorit al lui Rushdie (si al meu), acela al unor 1001 de nopti, pulverizate (acest model fiind explicit si in celelalte doua romane ale lui Rushdie pe care le-am parcurs pana acum, anume Copiii miezului noptii si Rusinea, ambele aparute tot la Polirom). India narativ-orientala halucinatorie si fascinanta are in opozitie o Indie amorala, primitiva si mimetic-consumerista, autorul fiind pasionat de redarea acestei schisme, de aici presupusa lui erezie nelinistitoare. Peste aceasta Indie se suprapune lectura ironic-ludica a Coranului, sub semnul lui Mahound (Mahomed) si al cetatii Jihilia (Mecca), pretext pentru a infatisa mozaicul arab prin intermediul celor cinci simturi, cu sincretismul sau naucitor, cu ideatia lui tensionata: este o lume marcata de voluptati si opulenta, dar si de o religie brutala si salbatica (autorul Versetelor satanice apare el insusi ca personaj, in chipul unui vagabond persan pe nume Salman, care este la inceput ucenicul predilect al lui Mahound, devenit mai apoi ucenicul autorenegat si principalul contestatar al profetului). Coranul este reinterpretat cinematografic prin chiar prestatia actorului Gibreel, propulsat intre doua lumi: cea musulmana si cea emancipata. Dar la mijloc avem de-a face cu o hermeneutica abila si incitanta a lui Salman Rushdie, care nareaza batalia dintre monoteism si politetism, intru intemeierea religiei mahoundiene (islamismul). Titlul romanului Versetele satanice provine, de altfel, de la un anumit paragraf din Coran, mai exact de la doua versete, considerate de inspiratie satanica si eliminate din cartea sfanta de catre Mahomed (Mahound). Vietile lui Gibreel si Saladin se impletesc, ostatici fiind ei in avionul uzurpat de separatistii fundamentalisti, salasluit o suta unsprezece zile pe o pista izolata, facandu-i atat pe ostatici, cat si pe persecutorii lor, sa manifeste sindromul Fata Morgana si sa halucineze ritualic. Dupa explozia avionului, ca singuri supravietuitori, ambii au parte de schimbari de metabolism psihic si fizic. Gibreel are vise statornice cu arhanghelul Gabriel (indentificandu-se cu acesta) si devine insomniac ca sa-si stopeze presupusa paranoia; Saladin se preschimba intr-un cvasi-drac paros (om-tap), cu copite si coarne (in plus, suprafaun), bantuind ca o repugnanta vietate de tip djinn. Unuia i se repartizeaza rolul glorios (arhanghelic), celuilalt, rolul de diabolo-mutant hidos, pentru a incarna alegoria binelui si a raului, dar intr-o forma neconforma cu dogma (intrucat nimeni nu e vinovat de ceva si, totusi, o culpa mistica functioneaza rarefiat si insidios). Pana la urma, atat arhanghelul ascensional (care are revelatia poruncii exacte a lui Dumnezeu, inaltandu-se la cer si planand deasupra metropolei), cat si mutantul descensional redevin doar oameni. Gibreel si Saladin isi sunt fiecare celuilalt o entitate jungiana de tip umbra: ei sunt unul din doi, si dublul celuilalt, dar si posibili pacienti candidati la schizofrenie. De aceea, Versetele satanice este o carte in primul rand despre demonii launtrici si anamorfotici care ne poseda, uneori, si nu oricum, ci cu iz fundamentalist si doar apoi mundan. Autorul explica metaforic in carte nuanta de schisma intre personaje si daimonii lor interiori, vorbind despre un "zid al Berlinului dintre starile de vis si cele de trezie". Nu doar India sau spatiul teologic arab sunt ironizate si pamfletate, ci si Londra si morga britanica, revelata ca un teren al contradictiilor, al politetii si al grosolaniei in acelasi timp, al ceremoniilor rafinate si al celor grobiene, al mirosurilor fine si al damfurilor, al aparentelor fardate cu nesat si al esentelor zdrobite cu bocancul etc. Cea cu adevarat pitoreasca este doar Londra indiana, intrucat narativitatea hindusa este transbordata in cartiere cu falsi intelepti si pub-uri semi-bastinase, unde mucalitii rezoneaza cu sarm asupra tuturor cotloanelor vietii. Este o lume de carusel, parodiata prin sloganurile, ticurile si tabieturile sale si numita cu talc evident – Babilondra. Pe langa povestea centrala a celor doi actori indieni si a pataniilor lor exista o serie de alte povesti inserate: personaje cu sase degete la picior, Rekha – femeia zburatoare si strigoaica din dragoste, alpinista Alleluia, Ayesha cea care mananca fluturi, Rosa Diamond – batrana englezoaica dotata cu carisma de povestitor profesionist, narand, de pilda, epica pampasului argentinian (despre Rosa ni se precizeaza, de altfel, ca practica o "vrajitorie narativa"), Hind – preoteasa magiciana din Jahilia, Baal satiristul, Mirza Saeed etc. Teribila pacaleala a lui Salman Rushdie in si prin acest roman este aceea ca dimensiunea banuita a fi initiatica, aceea religioasa (legata de prestatia lui Mahound si de avatarurile islamismului) nu risca sa fie decat o pulverizata telenovela teologica, in care rolurile sunt interpretate mai bine sau mai putin bine de catre niste actori indieni si atata tot! Este ca si cum viata ar fi pur si simplu secondata de un serial religios, in scop cathartic.
Mult mai important mi se pare faptul ca Versetele satanice ar putea fi o rescriere postmoderna a multor povesti-cheie ale lumii noastre dintotdeauna: Tristan si Isolda, Faust, Don Quijote, Othello, Don Juan, Medeea, Dr. Jekyll si Mr. Hyde etc. Romanul este scris de parca ar fi fost filmat cu patru camere profesioniste: una pentru amploare, alta pentru lentoare, o alta pentru detalii si ultima, pentru perspectiva panoramica. Din puhoiul de citate fabuloase ale acestei carti, mi-a fost greu sa aleg. Si tocmai fiindca Rushdie este un autor mustos lingvistic, un supraabundent, am optat pentru un citat sec: "Viata le face rau celor vii. Niciunul dintre noi nu este el insusi."

Cele mai citite

Florida: Ron de Santis a semnat un proiect de lege care va interzice minorilor sub 14 ani să aibă conturi de rețele sociale

Guvernatorul republican al statului Florida, Ron de Santis, a semnat, luni, un proiect de lege care va interzice minorilor de sub 14 ani sa...

BEC a admis constituirea alianței electorale PSD-PNL pentru alegerile locale și europarlamentare

Biroul Electoral Central a admis, marţi, protocolul de constituire a alianţei electorale PSD - PNL. Decizia a fost publicată pe site-ul BEC. „Ca urmare a...

Cluburile participante în noul format al Champions League vor primi și mai mulți bani. Anunțul UEFA

UEFA le-a transmis federaţiilor membre şi cluburilor modul detaliat în care vor fi repartizaţi banii în viitoarea ediţie a Ligii Campionilor, care se va...
Ultima oră
Pe aceeași temă