Daca la noi se cunoaste cate ceva despre pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Germania nazista si Rusia bolsevica imparteau estul Europei in sfere de influenta, convenind ca Basarabia si nordul Bucovinei sa poata fi anexate statului sovietic, nu se stie aproape nimic despre un acord secret care permitea intrarea Romaniei in sfera sovietica. Dar nu prin acordul de la Yalta din februarie 1945 dintre Stalin, Roosevelt si Churchill, cum gresit se sustine de multi politicieni si chiar istorici, ci ceva mai timpuriu, in octombrie 1944, printr-o intelegere oferita de primul ministru britanic satrapului din Kremlin, de impartire a sud-estului Europei in sfere de influenta. Este drept ca acordul mentionat era valabil doar pe perioada desfasurarii razboiului.
Numai ca el a reprezentat un fel de temei juridic care sa-i ajute pe cei doi sefi de guverne sa-si transeze interesele inainte de finele razboiului. Ca atare, pentru Stalin oferta lui Churchill venea intr-un moment cand Armata Rosie se afla deja in Romania. Intelegerea permitea anularea consecintelor politice ale loviturii de stat din 23 august 1944 – o Romanie a pluralismului politic – printr-o actiune sovietica directa de schimbare a insusi modului de guvernare.
La 6 martie 1945 in fruntea Romaniei era instalat guvernul Petru Groza, considerat oficial o formatiune democrat-populara, un concept politic utilizat pentru prima oara in istoria tarii. Era, de fapt, o formatiune criptocomunista, sesizata ca atare in epoca, sub camuflaj de Front National Democrat. Comunistii, in frunte cu Gheorghiu-Dej, Lucretiu Patrascanu, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, Vasile Luca, Ion Gheorghe Maurer, se amestecau cu social-democratii reconvertiti ca Stefan Voitec si Lothar Radaceanu, desprinsi de partidul lui Titel Petrescu, ascunzandu-se printre figuri nesemnificative politic, dezertori din alte partide. Ei se retransau formal in spatele lui Petru Groza, un fost politician burghez, dar si alaturi de Gheorghe Tatarescu, la Ministerul de Externe, un fost colaborator al dictaturii lui Carol al II-lea si impovarat de numeroase “pacate” anticonstitutionale.
Guvernul Groza venea in prim-plan dupa o serie intreaga de crize politice survenite in tara in rastimpul 23 august 1944-6 martie 1945. Cauza o constituia atitudinea minusculului partid comunist nemultumit de pozitia marginala – concordanta cu ponderea lui politica reala in societatea romaneasca – in cele trei guverne succesive conduse de generalii Constantin Sanatescu – de doua ori – si Nicolae Radescu – o data. De aici o activitate duplicitara desfasurata de comunisti si satelitii lor politici. Prima, in cadrul guvernamental de paralizare a initiativelor de restaurare a democratiei si de ponderare a obligatiilor tarii fata de ocupantul sovietic. A doua, de declansare in tara a unei autentice “revolutii sociale” in spriritul luptei de clasa. In acest mod se destrama activitatea guvernamentala prin incitarea la revolta a tuturor nemultumirilor, dar mai ales prin agitarea muncitorimii si taranimii in vederea impartirii mosiilor pe cale revolutionara si cuceririi puterii politice de jos, prin ocuparea si instalarea in judete si comune a unor prefecti si primari.
In spatele acelor miscari cu caracter destabilizator, cu vadita tendinta de schimbare a sistemului de guvernare si realizare a unui transfer de putere dinspre partidele istorice cu pondere politica in tara spre criptocomunistii din Blocul National Democrat, se afla Moscova. Aceasta controla Romania prin armata ei de ocupatie, dar si prin asa-numita Comisie Aliata de Control, un organism menit a supraveghea aplicarea armistitiului din 12 septembrie 1944, in care anglo-americanii aveau o reprezentare formala. La finele anului 1944 si inceputul anului urmator Stalin decisese sa elimine din viata politica romaneasca partidele istorice, la inceput desprinzandu-le de liderii lor Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Titel Petrescu, pentru a impinge in prim-plan comunistii retransati in spatele Moscovei. Si, pentru ca acei sefi de partide, alaturi de rege, erau factori de rezistenta greu de invins pe cale democratica, ei, dar si reprezentantii lor trebuiau aruncati din guvern.
August 1939-octombrie 1944
Pentru a intelege insa cum a fost posibil ca in Romania, la 6 martie 1945, sa fie propulsat un guvern criptocomunist, o formatiune de tranzitie cu misiunea de a deschide calea comunizarii tarii, se impun cateva precizari. Ca aliat al anglo-americanilor in razboiul impotriva Germaniei, Stalin ascunsese cu dibacie intentiile lui cu privire la expansiunea comunismului in Europa postbelica, prin avansul Armatei Rosii. In octombrie 1944 insa, banuindu-l de un asemenea obiectiv, dar mai ales ingrijorat ca prin patrunderea lui in Peninsula Balcanica Stalin putea sa ameninte interesele britanice in Mediterana Orientala, Churchill se grabea sa faca o calatorie la Moscova. Premierul britanic ii propunea lui Stalin impartirea procentuala in sfere de influenta a sud-estului Europei, respectiv a Romaniei, Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei si Greciei.
Primul ministru britanic voia sa transeze din timp si prin intelegere asemenea interese. El era hotarat sa actioneze astfel avand probabil in vedere dispute similare nesolutionate la timp, in 1940, intre Stalin si Hitler, care printre altele au stat la baza razboiului Germaniei impotriva URSS, in 1941. Din aceasta perspectiva, punctele-cheie de interes prioritar in acea mica constelatie de state sud-est europene fusesera Romania pentru Stalin si Grecia pentru Churchill.
In temeiul intelegerii din octombrie 1944, premierul britanic se grabea, la finele lui decembrie 1944, sa elimine din guvernul de la Atena pe comunistii promoscoviti. Stalin insa, precaut, dar siret, astepta mai intai Conferinta de la Yalta din 2 februarie 1945, unde participa alaturi de Churchill si Roosevelt, pentru ca, apoi, in contradictie cu promisiunile eliberatoare ale acesteia, sa aplice si el formula inversa de inlaturare de la carma Romaniei a guvernantilor partidelor istorice de orientare pro-occidentala.
Se poate spune fara exagerare ca acordul Churchill-Stalin din octombrie 1944 este similar celui dintre Stalin si Hitler din 23 august 1939, pe baza caruia izbucnea al doilea razboi mondial. Romania era lovita de Moscova a doua oara, dupa anexarea Basarabiei si nordului Bucovinei. De data aceasta, fara contraponderea anglo-americana, lui Stalin i se usura calea unei colonizari ideologico-politice si militare in intreaga Romanie. Intelegerea lui Churchill cu Stalin cu privire la Romania este nu numai imorala din perspectiva declaratiei de la Yalta, ci si pentru ca, prin reprezentantii britanici la Bucuresti, fusese incurajata, fara a-i acorda sprijin, o rezistenta nationala impotriva acapararii puterii de comunisti.
Fara a astepta victoria finala asupra Germaniei, de la 9 mai 1945, cu armatele lui in sud-estul Europei si in zona centrala a continentului, Stalin se grabea sa experimenteze in Romania formula politica de democratie populara, antinomica celei democrat-liberale, ca o faza de tranzitie spre oranduirea comunista totalitara a partidului unic.
In acest sens, inca de la inceputul lui ianuarie 1945, o delegatie comunista in frunte cu Dej, aflata in calatorie la Moscova, primea instructiuni de actiune pentru a elimina de pe scena politica partidele istorice democrate. Dar, pentru a le sili pe acestea sa iasa din guvern, erau intensificate actiunile de destabilizare a tarii, generand haosul politico-administrativ si lasand loc de actiune si manevre directe ale Moscovei pe langa rege, caruia prin Visinski ii dicta imperativ sa promoveze un guvern al democratiei populare. Abandonat de anglo-americani, regele era nevoit sa-l insarcineze pe Groza cu misiunea de a forma un guvern pe placul Moscovei.
Si Marea Britanie “a cusut” Cortina de Fier
Se cuvine mentionat ca procesul acesta de deschidere a actiunii de comunizare a Romaniei era condus cu dibacie si cinism de Stalin si oamenii lui din Kremlin. Lovitura aceasta politica data la Bucuresti, la 6 martie 1945, urma sa fie atenuata de o recompensa trecuta in contul guvernului Groza, anume extensiunea administratiei romanesti in nordul Transilvaniei. Partea aceasta din provincia mentionata, cedata de Hitler Ungariei in 1940, este folosita de acelasi Stalin ca un mijloc de santaj asupra Romaniei. Mai intai, desi fusese eliberata inclusiv prin participarea armatei romane, ea n-a fost redata la finele lui octombrie 1944 sub administratia Bucurestiului. Si nu atat din cauza invocata a evitarii unor conflicte cu minoritari maghiari – ai caror lideri devin subit adeptii Moscovei -, ci mai ales pentru a fi oferita guvernului Groza ca un dar. Stalin urmarea ca pe o asemenea cale sa permita minusculului partid comunist sa se identifice intr-o anumita masura cu tara, ale carei hotare si provincii le contestase in toata perioada interbelica, de pe pozitiile Rusiei sovietice.
Din perspectiva celor peste sase decenii scurse de la inscaunarea guvernului Groza, acesta e rezultatul unui complot urzit de Stalin in umbra sferelor de influenta stabilite impreuna cu Churchill, pentru dominarea Peninsulei Balcanice. Surprinzator este faptul ca o asemenea oferta pornea de la insusi premierul britanic care venise in intampinarea intentiilor ascunse, dar detectabile ale lui Stalin. Este greu de inteles un asemenea targ propus de premierul britanic, Grecia pentru el si Romania pentru Stalin, cunoscand ca directia de actiune a Armatei Rosii – Viena si Berlin – nu-l putea stanjeni printr-o interventie in Grecia, spre a pune sub semnul intrebarii dominatia absoluta a Imperiului Britanic in Mediterana orientala.
Prin acele procentaje de sfere de influenta din octombrie 1944, premierul britanic dadea, in fapt, o anumita legitimitate planurilor ascunse ale lui Stalin de expansiune a bolsevismului in partea europeana ocupata de armatele sovietice. Inceputul acestui proces de comunizare a Romaniei, prin guvernul Groza, era facut astfel cu complicitatea lui W. Churchill. Se poate spune ca acea “cortina de fier” de care vorbea premierul britanic in 1946, transformata intr-o linie impenetrabila ce despartea Europa in doua blocuri militare si de sistem social-politic antagonice, fusese croita cu participarea lui insusi, prin targul sferelor de influenta stabilit cu Stalin.
Modelul de democratie populara experimentat in Romania prin guvernul Petru Groza, sub o forma sau alta, a fost aplicat ulterior la scara intregii Europe ocupate de armata sovietica, cu exceptia Finlandei. Natiunile din aceasta zona au ajuns in starea de vasalitate sovietica timp de mai bine de patru decenii datorita nu numai lui Stalin, ci si miopiei, indiferentei si chiar unor interese egoiste ale unor lideri anglo-americani. Este lectia amara a acelei zile istorice si nefaste de 6 martie 1945, cand in fruntea Romaniei a fost plasat guvernul criptocomunist Petru Groza, infeudat total Moscovei, cel care a facut tranzitia spre sistemul comunist totalitar al partidului unic.
