La Humanitas au aparut intr-un an de zile trei volume din opera eseistica a Anei Blandiana. E greu de spus daca ele cuprind toate eseurile poetei, in orice caz, asa cum sunt structurate, ne ofera o imagine clara despre geniul autoarei. Care sunt volumele? A fi sau a privi, Spaima de literatura si Silabisirea lumii. Traversandu-le, observi ca autoarea e mereu ea insasi si in acelasi timp alta. Ana Blandiana este in stare sa faca si reportaj, de altminteri tot volumul Silabisirea lumii contine o suita de insemnari de calatorie din Olanda, Franta, Italia, Slovacia, SUA, Finlanda, Rusia etc. Este intr-adevar un mod de a privi lumea si de a te lasa subjugat de frumusetea ei. Prizoniera literaturii, poeta intelege ca mai important decat a scrie este a privi. Paginile cele mai bune sunt de fapt pura contemplare. “Uzi pana la piele, cu ploaia sarata de lacrimi pe obraji, priveam fermecati oasele albe ale templului drept si nesimbolizand nimic, existand doar pentru a ne coplesi de o inexplicabila fericire. Sau, aflandu-se la Niagara Ð mai sus se afla langa Siracuza Ð si criticand ororile civilizatiei, nu poate sa nu exclame: “Din cer sau parca din maruntaiele pamantului vacarmul naturii dezlantuite facea aerul sa vibreze purificator si depunea toata aceasta lume ca pe o spuma pe tarmurile de diamant ale minunii.”
Carti in care poeta foloseste masti transparente pentru a o recunoaste oricat de plictisiti sau obositi am fi, ele ne conduc spre lumina si liniste si nu spre concepte filosofice.
Ar mai trebui remarcat un lucru: la finalul fiecarui text nu este trecuta data cand a fost scris si publicat.
In felul acesta volumele au o perfecta continuitate si organicitate, nedandu-ne senzatia, de altminteri suparatoare, ca ar fi facute din bucati, ci dintr-o singura tesatura care se pliaza si se depliaza la fiecare lectura pe care o facem.
