Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Eroul din Cluj al lui Spielberg

Paneth Farkas, vicecampion european la tenis de masă, a fost deportat la Auschwitz şi şi-a pierdut familia în Holocaust. Apoi, ca antrenor, a câştigat titlul mondial. Decenii mai târziu, a devenit eroul unui documentar al ...

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

23.09.2010 - 19:25

Paneth Farkas, vicecampion european la tenis de masă, a fost deportat la Auschwitz şi şi-a pierdut familia în Holocaust. Apoi, ca antrenor, a câştigat titlul mondial. Decenii mai târziu, a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg. A murit sărac şi uitat.

Povestea clujeanului Paneth Farkas este unul dintre ca­zurile în care viaţa bate filmul. Născut într-o familie de evrei săraci din Cluj, Paneth Farkas a reuşit să facă sport de performanţă în pantofi de împrumut, pentru că ai săi erau prea găuriţi pentru a putea participa cu ei la com­petiţii. A venit cel de-al doilea război mondial şi Paneth Farkas a fost deportat de fascişti. A reuşit să eva­deze şi s-a întors la Cluj, unde a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă. Paneth Farkas a rede­venit campion naţional la tenis de masă şi, în calitate de antre­nor, a câştigat titlul mon­dial. Cea mai bună elevă a sa, Angelica Ro­zeanu, era jurnalistă la „Ro­mânia liberă" în anii '50. În para­lel, ea a cucerit o tolbă de titluri mondiale. În timpul Revoluţiei, Paneth Farkas a împărţit alimente în Piaţa Unirii din Cluj.

„Prinţul" de pe Uliţa Lupului

Paneth Farkas s-a născut pe fos­ta Uliţă a Lupului din cen­trul Clujului, pe 23 martie 1917, când oraşul făcea parte din Austro-Un­garia. Însă a crescut în Ro­mânia interbelică. Deşi familia sa era descen­denta unui şir întreg de rabini, Paneth Farkas a crescut în sără­cie. Însă a reuşit să se ridice cu ajutorul sportului deasupra greutăţilor. A debutat la echipa clujeană KKASE. De multe ori a jucat în echipament împru­mutat de colegii săi mai bogaţi. După ce a câştigat mai multe competiţii, Paneth Farkas a fost inclus în echipa naţională a României, care nu era cotată deloc bine pe plan internaţional. În anul 1936, România fost in­vitată la campionatul european de la Praga. Din lipsă de bani, sportivii români au mers cu trenul, la clasa a treia. „Călătoria noastră cu clasa a treia ar fi fost obositoare, dar noi nici n-am simţit-o. Gândurile noastre erau preocupate de speranţe opti­miste", scria Paneth Farkas în cartea „Paleta şi planeta". La Praga, Paneth Farkas a in­trat în Cartea Recordurilor, pentru cea mai lungă minge disputată din istoria tenisului de masă. Este vorba de o minge care a durat două ore şi 15 minu­te, pe care a jucat-o în compania polonezului Alois Ehrlich şi pe care a câştigat-o sportivul polo­nez. Însă runda a fost câştigată de echipa României, care a ajuns vicecampioană europea­nă după ce a pierdut, la limită, finala în faţa Austriei. Paneth Farkas devenise vedetă şi s-a căsătorit cu o tânără din Cluj. Părea că viaţa îi surâde, în sfârşit.

Deportarea şi evadările

A venit Diktatul de la Viena, Clujul a fost ocupat de Ungaria horthystă, iar Paneth Farkas şi familia sa au fost deportaţi. Farkas a fost trimis iniţial în detaşamentele de muncă for­ţată. În anul 1944, fasciştii ma­ghiari i-au adunat pe evreii din Cluj şi i-au trimis în lagărele morţii de la Aus­chwitz, Bergen-Belsen ori Bir­ke­nau. Sportivul a reuşit să eva­deze datorită con­diţiei fizice de invidiat. Paneth Farkas des­crie singur experien­ţa trau­matizantă prin care a trecut. „Pe când trenul ce ne ducea în deportare trecea prin Cehos­lovacia, la Eperyes, am sărit din vagon. Aproape să fiu împuşcat. M-am ascuns în Munţii Preso­vului, am trecut în Ungaria prin Galanta, am ajuns până la Buda­pesta. Aici am fost ţinut ascuns de trei oameni minu­naţi, care şi-au riscat pro­pria viaţă. Dar lângă gara Keleti m-au prins din nou. Până la biserica Evrei Nyiregyhaza nici nu s-a oprit transportul deţi­nu­ţilor. Aici am fost din nou închis în ghetou, de unde iarăşi am evadat. M-au prins încă o dată şi închipuiţi-vă de cât noroc ai nevoie pentru a rămâne în viaţă, nici acum nu m-au îm­puşcat. Evadări, ares­tări, aşa am ţinut-o până în 1945, când am ajuns din nou la Buda­pesta, dormeam în casa scărilor, mă ascundeam, ca să nu mor de foame scotoceam în gunoi."

Paneth Farkas a fost salvat de un căpitan din armata sovietică, şi el evreu. Ofiţerul l-a trans­format pe sportiv într-un soi de ordonanţă. Apoi, cu un tren de răniţi, Paneth Farkas a ajuns la Cluj. Aici a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă de nazişti. Însă sportivul a învins din nou viaţa. S-a recăsătorit şi s-a reapucat sport. Paneth Farkas a redevenit campion al României şi a preluat ca antrenor echipa naţională, cu care a câştigat multiple titluri mondiale. În cele din urmă, a fost demis din conducerea Federaţiei Române de Tenis de Masă pentru că a refuzat să devină membru al Partidului Comunist Român. Însă şi-a luat din nou revanşa după Revoluţie, când a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg despre Holo­caust. Marele sportiv s-a stins din viaţă anul trecut, în sărăcie. Ca să îşi cumpere medicamente, el îşi vânduse deja o parte a trofeelor cucerite de-a lungul carierei. 

Mulţumirile lui Spielberg

Familia sportivului păstrează, pe lângă diplomele de campion, şi scrisoarea de mulţumire pe care i-a trimis-o lui Paneth Farkas renumitul regizor Steven Spielberg. „Acceptând să împărtăşiţi mărturia dumneavoastră personală de supravieţuitor al Holocaustului, aţi oferit generaţiilor viitoare posibilitatea de a stabili o legătură personală cu Istoria. Interviul dumneavoastră va fi păstrat cu grijă ca o parte importantă a celei mai cuprinzătoare colecţii de mărturii constituite vreodată. Departe în viitor, oamenii vor putea să vadă o faţă, să audă o voce şi să observe o viaţă, pentru a asculta, a învăţa şi pentru a-şi aminti de-a pururi", scrie Steven Spielberg.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...