Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dosarul Revolutia 1989

Revolutia din Decembrie 1989 este inca, dupa 19 ani, cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei. Izbucnita la Timisoara si continuata la Bucuresti, dar extinsa apoi si in alte zeci de orase din tara, Revolutia Romana din ...

Share

Romulus Cristea 0 comentarii

19.12.2008 - 00:00

Revolutia din Decembrie 1989 este inca, dupa 19 ani, cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei. Izbucnita la Timisoara si continuata la Bucuresti, dar extinsa apoi si in alte zeci de orase din tara, Revolutia Romana din Decembrie 1989 a insemnat in cifre contabilizate oficial 1142 de decedati si 3138 de raniti. Desfasurarea actiunilor a fost similara, urmand parca un tipar, in toate localitatile unde s-au inregistrat evenimente violente.

Numarul total al victimelor (morti, raniti, retinuti) depaseste, in prezent, cifra de 5000. Cele mai multe victime au fost in Capitala unde incepand cu din 22 decembrie 1989 au avut loc adevarate lupte de gherila urbana si rafuieli (uneori, personale) in care s-au folosit din plin munitie de razboi, de la gloante de pistol, la incarcaturi explozive de tun. In evidentele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR) sunt inregistrati 760 de retinuti, cu toate ca peste 3000 de persoane au reclamat in primele luni ale lui 1990 faptul ca fusesera arestate ilegal incepand cu 16 decembrie 1989, pana in 10 ianuarie 1990. Surprinzator si in acelasi timp terifiant, numarul victimelor a crescut spectaculos (de aproximativ 10 ori) dupa fuga dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu, cei impuscati cu munitie de razboi provenind atat din randurile civililor chemati la lupta prin intermediul posturilor nationale de radio si televiziune, dar si din trupele Armatei, Securitatii si Militiei.
Nici una din victimele sau luptatorii din perioada Revolutiei nu a fost identificata de procurorii militari care au efectuat cercetari in dosarul revolutiei ca terorist sau facand parte din organizatii ale altor state.

Peste 800 de cazuri NUP
Anchetele privind crimele din Decembrie 1989 au fost pornite de procurori, sub presiunea opiniei publice, inca de la inceputul anului 1990. Amestecul permanent al politicului si lipsa mijloacelor logistice necesare au facut ca totul sa bata pasul pe loc. In plus, zeci de mii de documente privind evenimentele au fost clasificate, iar altele distruse. Dintr-o intamplare, la sfarsitul anului 2004, printr-un demers al unei asociatii de revolutionari, dosarul a fost redeschis si ancheta reluata, intr-un moment cand prescrierea era iminenta. Ancheta privind Revolutia din Decembrie 1989 se desfasoara si in prezent. Practic, toate persoanele care au fost suspectate de terorism au fost anchetate. Au fost audiati peste 14.000 de martori si s-au facut reconstituiri pe traseu. In prezent se cauta raspunsuri la trei intrebari: cine pe cine a impuscat, cine sunt asa numitii teroristi si cine trebuie sa raspunda penal pentru crimele din Decembrie 1989?


Ancheta procurorilor este insa ingreunata de timpul, foarte mare, scurs de la evenimentele de la sfarsitul anului 1989, de disparitia unor importante documente, de existenta in continuare a unor arhive secretizate si care contin informatii despre crimele Revolutiei.
Procurorii militari au opinat inca de acum trei ani ideea ca toate dosarele care privesc evenimentele sangeroase din Decembrie 1989 trebuie conexate pentru a se intelege mai clar ce s-a intamplat in acea perioada. Anchetatorii considera ca exista mari similitudini in modul in care au actionat fortele de represiune in diverse zone ale tarii, iar difuzarea informatiei a fost facuta oarecum de la un nivel centralizat, sursele de dezinfomare actionand dupa tipare prestabilite.


Solutionarea secventiala a unor cazuri nu poate oferi o vedere de ansamblu asupra desfasurarii represiunii. Victime au fost in zeci de localitati de pe intreg cuprinsul tarii, dar scenariul pare oarecum copiat la indigo. Cu toate acestea, conexarea dosarelor nu s-a realizat nici in prezent. La reluarea anchetei, procurorii au avut parte de o surpriza: peste 800 de dosare privind decedati prin impuscare, raniti grav si arestati abuziv aveau trecuta rezolutia de neincepere a urmarii penale. Ancheta facuta pentru un decedat prin impuscare s-a rezumat la 2-3 file stranse intr-un dosar pe care s-a trecut cu pixul NUP. Dosarele prafuite, cu paginile friabile si ingalbenite,  zaceau aruncate in saci de plastic, puse de-a valma de cei care s-au ocupat de-a lungul timpului de anchete.


"Nu s-a facut ancheta asa cum trebuia! Am gasit sute de dosare cu mentiunea de neinceperea urmarii penale, dosare de altfel, nedocumentate, incomplete. Ceea ce e mai grav, solutiile care s-au dat nu au fost comunicate victimelor care poate daca ar fi stiut s-ar fi indreptat impotriva acestor solutii, ar fi facut plangeri la organele competente, plangeri la instante si atuncea cercetarile, vrand-nevrand s-ar fi reluat. Solutia de neincepere a urmarii penale a fost propusa fie de un politist fie de un procuror, insa raspunderea finala pentru adoptarea unui astfel de rezolutii o are exclusiv procurorul. El raspunde!  Solutiile acestea nu au fost comunicate victimelor si au stat asa in arhiva institutiei cu rezolutia care s-a dat si cercetarea neterminata. Eu, ca urmare a plangerilor facute de Asociatia Victimelor din 21 Decembrie 1989,  le-am considerat nelegale si netemeinice si, din acest motiv, le-am infirmat. Am reluat ancheta, in octombrie 2004. Practic fiecare dosar a trebuit reluat. A fost un nou inceput de ancheta pentru fiecare caz", a declarat generalul magistrat Dan Voinea.


Anchetatorii au stabilit ca in Decembrie 1989, dupa fuga dictatorilor, macelul care a urmat ar fi fost rezultatul unor actiuni iresponsabile coordonate de unele grupuri care au preluat puterea incercand astfel sa-si justifice anumite decizii si pozitia acaparata la conducerea tarii. "Se poate spune, dar cercetarile trebuie sa continue, ca a fost vorba si de un atac indreptat impotriva cetatenilor tarii. Au fost cazuri de oameni executati aleatoriu pe strada, de ordine date aiurea, dar care de multe ori, probabil, au fost comandate de cineva. Pe linie de comanda, de raspundere de executie ar trebui sa fie cineva responsabil. Se pare ca au fost actiuni coordonate, se faceau anunturi despre teroristi, se primeau telefoane la diverse institutii, convorbirile avand acelasi continut, cu referire la teroristii straini care actioneaza sau ataca diverse obiective sau institutii.

 

S-au scos tancuri sau TAB-uri pe strazi, au fost plasate in perimetrul diverselor institutii publice (radioul si televiziunea publica, consilii judetene, primarii, ministere, diverse obiective). Soldatii au inconjurat cladirile. Toate aceste evenimente au conexiuni, scenariul a fost similar in mai multe localitati. Au existat victime, s-a folosit armament, s-a instigat. O asemenea ancheta e grea, investigam crimele din Decembrie ’89. Nu vine nimeni cu placere sa discute ceea ce s-a intamplat acolo. Dar, trebuie sa ai rabdare cu fiecare om in parte, cu fiecare martor, cu fiecare persoana vatamata. Ca sa putem clarifica lucrurile, am luat totul de la inceput", a precizat Dan Voinea.

148 de morti pe 21 Decembrie, 495 dupa fuga lui Ceausescu
Numarul mortilor si ranitilor din noaptea de 21-22 decembrie 1989 este de 148 persoane. Aceste victime au fost inregistrate in special in zona centrala a Capitalei, in perimetrul Bulevardul Magheru - Piata Universitatii. Pana in data de 22 Decembrie ’89, numarul total al decedatilor in urma actiunilor de reprimare a demonstratilor a fost de 51, din care 3 persoane neidentificate. Prin impuscare au fost ucise 42 persoane, alte 8 fiind ucise prin lovirea de catre autovehiculele militare (camioane si transportoare blindate). "In privinta numarului mortilor stim cu siguranta ca au fost 51 si nu 48 cat s-a comunicat oficial. Atat raportul Serviciului Roman de Informatii, dar si cel al Comisiei Senatoriale privind Evenimentele din Decembrie, omit sa mai pomeneasca de cei trei morti neidentificati din noaptea de 21 decembrie 1989. In primele zile ale lui ianuarie 1990, am umblat prin spitale si la parchetul militar de unde am adunat toate probele referitoare la victime. Avem acele documente si in prezent", a declarat Nelu Iofciu, membru al unei asociatii de revolutioari.


In privinta retinutilor, nu exista evidente clare, multe din documente fiind distruse atat in sectiile de politie cat si la penitenciare, insa pe baza unor probe  administrate de procurori au fost reconstituite dosarele unui numar de 684 persoane retinute.
Incepand cu data de 22 decembrie ’89, dupa fuga cu elicopterul a dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu situatia a devenit si mai tragica. In loc ca lucrurile sa se stabilizeze, acestea au scapat de sub control, nici in prezent nefiind clar ce s-a intamplat. Pana la 1 ianuarie 1990 au fost inregistrati, doar in Bucuresti, 495 de morti si 1275 de raniti. Numarul deceselor inregistrate ca urmare a evenimentelor dupa 22 Decembrie 1989 a fost de aproape 10 ori mai mare decat in ziua de 21 Decembrie.

Incidentele care au urmat in zilele de 22-25 Decembrie 1989, dar cu precadere in noptile de 22-23 Decembrie si 23-23 Decembrie ’89 au fost cantonate in jurul unor obiective de interes national: actuala Piata a Revolutiei (fostul sediul al CC-PCR), Ministerul Apararii Nationale, sediile si imprejurimile Televiziunii Romane si Radiodifuziunii si al Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, zona unitatilor militare din Ghencea si Antiaeriana, Aeroportul International Otopeni si altele.


In zona acestor obiective a existat o mare aglomerare de forte alcatuita din structuri extrem de eterogene: unitati militare, subunitati, formatiuni de garzi patriotice, forte ale Militiei, membrii din randul trupelor de Securitate, la care s-a adaugat o imensa multime aparuta in preajma acestor obiective in urma repetatelor apeluri lansate pe postul public de televiziune prin care se chemau masele sa sprijine revolutia. Televiziunea Romana si Radioul public au fost principalele surse de transmitere a mesajelor care indemnau armata si populatia sa lupte impotriva teroristilor care atacau tara.

Proiectilele din corpurile victimelor, confiscate de Armata
Nici pentru victimele din 21 Decembrie si nici pentru cei din zilele urmatoare nu exista elemente de munitie care sa fi fost prelevate din corpul celor ucisi sau raniti spre a fi utilizate in procesul compararii  pentru identificarea individuala a armei din care s-a tras.
Pana in 10 ianuarie 1990, nu a fost autopsiata nici o persoana ucisa pe durata Revolutiei, in majoritatea cazurilor, procurorii consemnand in dosare faptul ca familiile au fost cele care au refuzat examinarile medico-legale. De asemenea, fragmentele de munitie sau gloantele extrase din corpurile celor care au ajuns pe paturile de spital au fost confiscate de Armata si nu se stie unde au disparut, neexistand nici o expertiza balistica. Singurele dovezi relevante despre ranile celor ucisi si munitia cu care s-a tras au ramas radiografiile si alte documente medicale pastrate prin grija medicilor care au operat in acele zile.


"Imi aduc aminte ca in 1 sau 2 ianuarie ’90 a aparut la spital un colonel de la Ministerul de Interne care s-a prezentat cu numele de Chircoias. Sustinea, destul de violent in limbaj, ca ar conduce o sectie din cadrul Directiei Securitatii Statului. A cerut sa-i predau toate gloantele extrase. Au fost predate acestuia 40 de gloante de diverse forme si dimensiuni, precum si fragmente de munitie. Nu am mai aflat nimic dupa aceea nici de Chircoias, nici de vreo expertiza. Cei care au facut pierdute probele au omis faptul ca mai exista radiografii si alte documente militare pe care le-am pus la dispozitia Parchetului in momentul cand s-a redeschis ancheta", a declarat dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea.
In actuala Piata a Revolutiei, incidentele care s-au creat odata cu lasarea intunericului au fost marcate prin numeroase victime, morti si raniti (72 decedati si 255 raniti), ca urmare a declansarii unor tiruri intense de catre componentii dispozitivelor militare (MapN, MI si garzi patriotice), carora li s-au alaturat, in grup sau individual, persoane civile ce au intrat in posesia unor arme de foc.


Un singur exemplu este elocvent pentru ilustrarea consumului deosebit de mare de munitie pe durata desfasurarii actiunilor de lupta. Astfel, potrivit raportului UM 01046 Bucuresti, in perioada cand unitatea a actionat in municipiul Bucuresti (22 decembrie-28 decembrie 1989), s-au consumat urmatoarele cantitati de munitie: 53 920 gloante de calibrul 7.62 mm; 1566 bucati gloante obisnuite de pistol; 136 850 bucati de gloante calibru lung 7,62 mm; 15 015 bucati munitie de calibrul 12.7 mm; 1066 bucati de munitie 14.5 mm; 179 bucati de cartuse de iluminare -26 mm; 207 bucati de munitie de semnalizare calibrul 26 mm; 3 lovituri explozive. In aceeasi zona, UM 01060 Bucuresti a executat 27 lovituri explozive cu tunul de pe tanc.

Impotriva populatiei au actionat membrii fostelor forte de represiune
In nici unul din dosarele instrumentate de procurorii militari in legatura cu evenimentele din decembrie 1989 nu exista vreo marturie credibila sau dovada certa care sa ateste faptul ca in perioada revolutiei au actionat, pe teritoriul Romaniei, teroristi straini. Au fost audiati mii de martori, s-au adunat sute de mii de pagini la dosarele Revolutiei, dar nu exista nici un fir care sa conduca la teoria care sa confirme existenta vreunei retele sau organizatie de sorginte terorista care sa fi actionat sau desfasurat actiuni impotriva populatiei Romaniei, in Decembrie 1989.


Referitor la ordinele de lupta date de comandanti, un exemplu elocvent despre ambiguitate, exces de zel si necunoasterea adevaratelor situatii de fapt din teren este si consemnarea din jurnalul actiunilor de lupta al UM 01060 Pantelimon, din ziua de 22 Decembrie 1989: "In jurul orei 18, s-a primit misiunea de lupta pentru apararea fostului sediu al Comitetului Central al PCR si Palatului Republicii (Palatul Regal, n.n.). S-a dispus nimicirea elementelor din aceste sedii si punerea acestora la dispozitia organelor superioare". Iresponsabilitatea unui astfel de ordin si care este doar un exemplu dintre alte zeci de misiuni de lupta ordonate, la care s-au adaugat zvonurile despre teroristi vehiculate centralizat si prin intermediul Televiziunii, a condus inevitabil la instaurarea haosului. Militarii, civilii si securistii au ajuns sa traga unii in altii. Membrii garzilor patriotice incurcau si mai mult desfasurarea evenimentelor.
Confuziile create de diferitele costumatii militare au condus la inregistrarea de numeroase victime, din toate taberele beligerante.

Nici unul din cei peste 1200 de morti, nici unul dintre miile de raniti sau retinuti nu a putut fi identificat ca terorist strain. Singurele persoane identificate de anchetatori ca actionand impotriva populatiei au fost angajati ai fostelor forte de represiune din militie, armata, securitate, garzi patriotice si uneori informatori, toti cetateni romani. In prezent, in actualul stadiu al anchetelor desfasurate de Parchetul Militar de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, confirmarea teoriei conform careia ar fi putut exista, in decembrie 1989, "un pericol extern" din partea altor state sau a unor cetateni straini, ar mai putea veni doar din partea unor institutii precum Armata, SRI, SIE si DIA, care nu au pus inca la dispozitia anchetatorilor arhivele detinute.


Procurorii militari care instrumenteaza dosarul privind Revolutia din Decembrie 1989 au mai stabilit ca au existat doua categorii de persoane care se fac vinovate de represiunea sangeroasa: persoanele care au executat ordinele si cei care au dirijat macelul nejustificat. Tot procurorii au apreciat ca se poate vorbi si de o "diversiune calificata", de vreme ce actiunile au fost cumva coordonate la nivelul intregii tari, la ore precise dupa acelasi tipic.
Au existat persoane, oficialitati, politicieni care au propagat informatii bulversante, o betie generalizata de stiri false si care au condus la haosul general cauzator de incidente grave.


"Daca iesi pe postul de televiziune sau spui la radio ca sunt teroristi care trag in populatie, daca se scoate infanteria pe strada si se raspunde cu foc in diverse directii neclare si de aici mai apar si victime, poate rezulta ca este vorba de instigare sau complicitate. Toti cei care au preluat puterea la acea data au de dat niste raspunsuri. Cine a coordonat diversiunea? Cine a manipulat? Cine a dezinformat? Cine a instigat? Sunt intrebari firesti care, speram, isi vor afla raspunsul odata cu solutionarea acestui dosar", a afirmat generalul Dan Voinea.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...