Tanarul si valorosul nostru colaborator, Nicolae Dragusin, a realizat de curand la editura Polirom un volum consistent de convorbiri cu principele Radu al Romaniei, intitulat bulversant ALTFEL Oricine ia cartea si incepe sa se uite prin ea va fi lesne derutat de acest titlu si va cauta o explicatie. Ceea ce nici nu e greu de gasit. Fiindca nu are rost rost sa ma lansez in consideratii si comentarii parazitare ii las putin pe cei doi sa vorbeasca pentru a vedea cam ce i se poate opune lumii actuale atat de desantate si mai ales sa admiram astfel frumoasa riposta adusa unui guru al lumii moderne de talia lui Francis Fukuyama. Spune Nicolae Dragusin: "Nu pot sa fiu insa ignorant la mesajul subtil al ideii ca democratia preceda libertatea: exista pericolul de-a transforma democratia in ideologie.
Nu stiu daca la acelasi lucru se gandeste si Alteta Voastra Regala, dar cred ca atunci cand democratia este gandita ca o ideologie ajungem la concluzii nastrusnice precum cele ale lui Fukuyama, care o priveste ca pe un sfarsit al istoriei. In definitiv, sub semnul acestei eschatologii nu vad nici o dieferenta intre comunismul vazut de Marx si democratia gandita ideologic. Pe ambele le uneste convingerea ca dincolo de ele nu se afla nimic mai bun si ca ele reprezinta punctul terminus al omenirii… Nu mai spun ca democratia ca ideologie exclude din start orice reflectie asupra unor formule alternative precum monarhia sau o privire induiosata catre partea buna a feudalismului, a sistemului ierarhic, al responsabilitatilor etc." Raspunde Principele Radu: "Cred ca democratia, asa cum este inteleasa astazi, este un instrument. Asociata cu liberalismul constitutional, ea creeaza sistemul atat de puternic si de vast al mediului euro-atlantic de astazi.
Daca este vorba despre criticile aduse sistemului politic occidental – cel care, dupa parerea lui Vladimir Bukovski, nu a castigat Razboiul Rece – este cat se poate de normal. Democratia liberala a Occidentului contemporan are devieri-vulnerabilitati. Se vorbea despre aceasta inca din primii ani de dupa al doilea razboi mondial. Daca, intr-adevar, se va ajunge la nefericita situatie in care democratia, gandita ideologic, va fi orbita de convingerea ca reprezinta punctul terminus al dezvoltarii omenirii, vom experimenta probabil acelasi impas in care a ajuns si comunismul vazut de Marx. Acesta nu este insa un teren pe care sa mearga un membru al Familiei Regale…"
Am dat aceste citate lungi deoarece mi se par esentiale pentru intelegerea lui "altfel". Toata cartea de convorbiri are ca ax o asemenea viziune prin care doreste sa-l trezeasca pe roman din somnul democratiei ideologizate. Indraznesc sa formulez o ipoteza poate prea curajoasa.
In masura in care in anii ’80 eram treziti din somnolenta generala a ceausismului ascultand "Europa libera" sau "Vocea Americii", citind carti interzise de care puteam face rost, etc, asa si acum o asemenea lectura ne poate destepta dintr-o letargie similara generata de o viata blazata, din care interesul pentru politica a disparut, in care la orizont nu se inalta decat supermarketuri de tip Carrefour sau Auchan, o viata inclinata spre tabloidizare, spre excitatie si violenta. Cartea la care ne referim tocmai de aceea se intituleaza ALTFEL. Cu alte cuvinte, oameni buni, amintiti-va ca sunteti totusi oameni si nu mamifere, ca aveti duh in voi si nu va limitati la nivelul carcasei, ca toate grijile materiale nu trebuie sa va abrutizeze si sa va faca sa uitati resorturile superioare ale existentei.
Acesta este mesajul fundamental al cartii, care trebuie citit dincolo de cuvintele si de rationamentele uneori dificile la care nu oricine are acces. stim ca Principele Radu candideaza la cea mai inalta functie a Republicii, dar nu avem in vedere cartea influentati de o asemenea conjunctura. ALTFEL este indemnul pe care-l auzim poate chiar din 1990, de atunci de cand Regele era gonit pe autostrada si umilit de autoritati. Aparitia unei asemenea carti reia de fapt o traditie deschisa de regretatul Mircea Ciobanu, care la inceputul anilor ’90, intr-un climat primitiv anti-monarhist, a realizat superbe si necesare convorbiri cu Regele Mihai, redand astfel chipul Majestatii Sale unei Romanii care nu-si revenise din cosmarul comunist. De atunci a trecut multa vreme. Autoritatile post-comuniste si-au imbunatatit comportamentul fata de Familia Regala, iar orice informatie legata de activitatea acesteia este privita acum ca un fapt firesc.
Ne amintim si acum de acel legendar Paste 1992 si de fluxul extraordinar de simpatie cu care a fost inconjurat atunci Regele. Suntem constienti de faptul ca asa ceva nu se va mai repeta. In tot ceea ce spune Principele Radu reliefeaza intrarea in normalitate. Normalitatea intr-un anume sens este preferabila exceptionalitatii, aceasta din simplul motiv ca Regele, chiar daca are si o indrituire divina, este un om care traieste printre si pentru oameni si de la inaltimea sa isi slujeste poporul cu cel mai convins devotament. Tocmai de aceea el are o viziune straina simplilor oameni politici. Fixat in timpul sau, monarhul se indreapta si spre vremurile viitoare si nu se simte constrans de interese meschine. Astfel este altfel. Lumea nu va pieri intr-o ambianta lanceda, locuita de legiuni de pigmei. Dimensiunea verticala caracterizeaza gandirea mornarhilor, iar Principele Radu face mereu apel la o asemenea trezire a omului contemporan.
Orizontala democratiei nu va fi vesnica, asa cum declara apologetii actualului sistem. Iar in final merita sa citam un alt fragment edificator: "Unul dintre lucrurile rele pe care le-a adus deposedarea istorica de putere a monarhiei este ca statalitatea, trecand in mainile oamenilor politici, a condus la o saracie a statalitatii ca principiu… Statul are nevoie sa fie incarnat pentru ca omul sa-l inteleaga si deci sa existe in mintea si sufletul sau." De o asemenea "incarnare" avem nevoie tocmai ca sa scapam de chipul cenusiu al birocratului si tehnocratului. Ar fi exact diferenta dintre un fruct proaspat, din gradina si unul congelat din galantar…
