În timp ce Beethoven îşi prepara şvarţul din exact 60 de boabe de cafea, Balzac consuma 50 de cafele pe zi. Freud lucra 13 ore, Gershwin 12, Mann însă cam trăgea chiulul. Milton se apucase de memorat Biblia, iar lui Mozart îi lua o întreagă oră ca să se îmbrace. Care erau ritualurile zilnice ale geniilor din artă şi ştiinţă? Ne spune un designer american care a strâns într-un infografic orarul zilnic al lor.
Nemulţumit de locul şi felul în care trăia, Franz Kafka îi scria, într-o scrisoare din 1912, Felicei Bauer: „Timpul este scurt, puterile îmi sunt limitate, biroul arată groaznic şi aparamentul e zgomotos. Dacă nu e loc de o viaţă mai plăcută, onorabilă, va trebui să găsesc manevre subtile de a şerpui prin ea.”
Kafka este doar unul dintre celebrităţile al căror stil de viaţă l-au inspirat pe scriitorul american Mason Currey să scrie Daily Rituals: How artists work (Ritualuri zilnice: Cum lucrează artiştii), cartea care reconstituie programul zilnic a 161 de personalităţi ale culturii mondiale plecând de la însemnările, jurnalele şi corespondeţa acestora. Printre ei, romancieri, poeţi, dramaturgi, pictori, filosofi şi oameni de ştiinţă.
Inspirat la rândul său de cartea lui Currey, designerul RJ Andrew a pregătit pentru site-ul Info We Trust o serie de grafice despre stilul de viaţă al marilor gânditori şi artişti ai lumii. Morala: totul depinde de cum ne drămuim timpul. Bineînţeles, nu strică să ai şi un dram de genialitate.
Alchimia cărţilor de succes
Jean-Paul Sartre îngurgita de zece ori doza zilnică recomandată dintr-un stimulent cu gust amar (un amestec de amfetamină şi aspirină), în vogă în anii 1950. Lui Descartes îi plăcea să lâncezească în pat, visând la „păduri, grădini şi palate superbe” în care putea trăi „toate plăcerile imaginabile ale lumii.”
Anthony Trollope, unul dintre cei mai prolifici şi mai de succes romancieri englezi ai secolului XIX, îşi impunea să scrie trei mii de cuvinte în fiecare zi (câte 250 de cuvinte la fiecare 15 minute, timp de trei ore). Ritualul avea loc dimineaţa, înainte ca autorul să plece la locul său muncă, Serviciul Poştal Britanic, al cărui angajat a fost timp de 33 de ani, perioadă în care a scris mai bine de 25 de cărţi.
Gustave Flaubert era adeptul reflecţiilor în tihnă şi al muncii matinale. În timp ce scria Madame Bovary, scriitorul francez dedica două ore, seară de seară, discuţiilor cu mama sa, după care trecea la masa de scris şi nu se mai ridica de acolo până la trei dimineaţa. Petrecea cam tot atâta timp cu cititul ca şi cu scrisul şi avea un program matinal extrem de strict: recitirea manuscriselor, corespondenţă, umplerea pipei, un pahar de apă rece, o baie caldă şi câteva guri de cacao cu lapte ţinut sub temperatura camerei.
Premiul pentru cel mai intens orar zilnic îi revine fără îndoială lui Honoré de Balzac. Romancierul francez scria aproape fără întrerupere de la 1 dimineaţa la 4 după masa. E drept, nici n-ar fi rezistat fără doza de 50 de cafele zilnice. Imensul volum de muncă pe care îl petrecea stând pe scaun încerca să îl compenseze cu o jumătate de oră de gimnastică. Urmau, apoi, o baie rapidă şi găzduirea eventualilor oaspeţi. Balzac se culca devreme pentru ca a doua zi să poată lua de la capăt „orgia muncii”.
Charles Dickens, în schimb, scria „doar” cinci ore. Neîntrerupt şi într-o linişte desăvârşită. Dickens era un familist convins şi dedica vieţii sociale şapte ore pe zi. Se reîmprospăta cu plimbări prin suburbiile Londrei, reţeta succesului pentru romanul Oliver Twist.
Pe lângă cei amintiţi mai sus, Thomas Mann pare un trândav: scria asiduu, dar numai trei ore pe zi, timp în care fuma ca un turc. Adora să lenevească: după cele opt ore de somn regulamentar, mai aţipea un pic şi după masă. Citea, însă, mult, iar serile, după ce se întorcea de la plimbare, şi le petrecea bine-dispunând oapseţii şi ascultând gramofonul.
Freud şi Gershwin, workaholici
După ce şi-a pierdut vederea, în jurul vârstei de 45 de ani, John Milton îşi „teroriza” asistentul obligându-l să-i citească din Biblie. Ritualul avea loc între 4 şi 9 dimineaţa, iar Milton memora ca un tocilar Sfânta Scriptură. După masă, se plimba de colo-colo rătăcind prin grădină, iar după cina uşoară, tot timpul rămas îl dedica vizitatorilor săi.
După ce ieşea de la cursuri, Immanuel Kant găsea mereu timp pentru un prânz copios, care îi lua nu mai puţin de patru ore. Se întâlnea apoi cu Joseph Green, un comerciant cu care se întrevedea preţ de trei ore despre cultura britanică. Ultimele cercetări contrazic imaginea negativă a filosofului. Nu era nici plictisitor, nici de o precizie de ceasornic. Din contră, avea umor, juca biliard şi nu se dădea deoparte nici de la un pahar bun de băutură.
Charles Darwin îşi fărămiţa pur şi simplu programul. Îşi începea ziua cu o scurtă plimbare matinală. Urmau, apoi, corespondenţa, întreruptă frecvent de deschiderea cutiei cu tutun, o nouă plimbare şi redactarea de noi scrisori. Cercetătorul originii speciilor nu se adâncea însă prea tare în niciuna din îndeletnicirile sale. Îi plăcea să o asculte pe soţia sa, care îi citea şi corespondeţa, şi ciornele lucrărilor sale. Marile probleme ale vieţii îi erau cel mai bun somnifer al naturalistului britanic atunci când se întindea în pat.
Din cele 18 ore în care era treaz într-o zi, Sigmund Freud petrecea 12 ore şi jumătate cu analizele şi consultaţiile acordate pacienţilor săi. Azi i-am spune workaholic, dar probabil că nici contemporanii săi nu-l luau drept o putoare. Freud fuma zilnic 20 de ţigări, şi tot zilnic îşi aloca timp special pentru a-şi aranja cu migală faimoasa barbă. Îi mai rămânea timp să stea şi cu familia, preţ o oră şi jumătate. La fel de obsedat de muncă a fost şi George Gershwin, care lucra 12 ore pe zi, de pe la prânz până la ore mici în noapte, compunând la pian în pijama sau halat de baie. Plus papucii.
Acurateţea muzicienilor
Meticulozitatea se pune că este însuşirea forte a compozitorilor. Austriacului Wolfgang Amadeus Mozart îi lua, în fiecare dimineaţă, o oră întreagă ca să se îmbrace. Înainte de masă dădea lecţii şi seara concerta. Îşi întrerupea munca doar cât să socialize un pic după masa de prânz. Seara târziu, avea două ore pe care le dedica iubrii şi flirtului. La miezul nopţii mai compunea un pic, iar după cinci ore de somn o lua de la capăt.
Meticulozitatea guverna şi ritualurile zilnice ale lui Ludwig van Beethoven. Îşi pregătea singur micul dejun, care consta, de fapt, doar dintr-o cafea. Însă, nu una oarecare: o prepara de fiecare dată din exact 60 de boabe. Marea parte a zile o dedica creaţiei muzicale, adică de la şase şi jumătate dimineaţa până la trei după masă. Neîntrerupt. Şi nu pleca niciodată la plimbarea de seară fără să aibă la el stiloul şi cotele. Când mai dădea pe la birt, Beethiven citea ziarele savurând câte o halbă de bere. Nemţească.
Printre cei ale căror ritualuri zilnice sunt prezentate în cartea lui Mason Currey se mai numără şi Jane Austen, Karl Marx, Pablo Picasso, Leo Tolstoy, Andy Warhol, John Updike sau Igor Stravinsky (care nu se apuca niciodată de compus până când nu era convins că nu îl aude nimeni). Infograficele inspirate de povestea lor le puteţi vedea aici.
Sursă: hvg.hu
