De ce te iubesc

La inceput de martie, la Humanitas a aparut o antologie de versuri din lirica universala, intitulata “De ce te iubesc (paradoxurile iubirii in poezia lumii)”. Antologia este alcatuita cu gust de catre Ioana Parvulescu si numara nume de la Shakespeare la Cezar Baltag si de la Villon la Mircea Cartarescu. Este o antologie facuta pe criterii estetice foarte severe in asa fel incat ceea ce intalnim in carte oglindeste un inalt mestesug artistic. Conform unei vorbe celebre, cand scrii o poezie de dragoste e bine sa fii indragostit, dar mai e sa fii poet. Toate versurile incluse in volum ne cuceresc nu atat prin volatilitatea unor trairi, cat prin frumusetea lor durabila ca literatura care a invins trecerea timpului. Citim un poem minunat al lui Emil Brumaru. “Nu-ti cer nimic, vreau numai sa existi/ fii bucuroasa-n roua-n care sufar/ tu nu pricepi ca ingerii sunt tristi/ daca ating cu aripa lor un nufar/ nu fiindca i-ar durea penele moi,/ ci din amaraciunea ca in miezul/ florii deschise nu le este crezul,/ ei cred, stii bine, doar in ce va fi apoi!/ De aceea taci si asculta-ma cum plang/ cand cerurile patimesc de Cristi/ ce s-au urcat spre soare din adanc,/ nu-ti cer nimic, vreau numai sa existi,/ Dezamagirea fleata, de margica,/pentru iubirea noastra-i mult prea mica.”