"Daca oamenii si-ar citi gandurile, legaturile dintre ei nu ar mai fi posibile". Sunt cuvintele lui Jan Hus (reformator religios ceh, 1369-1445). Avem aceasta inclinatie, intr-un fel instinctiva, daca se poate spune asa, de a ne ascunde unii de altii prin gandurile noastre: una spunem si alta gandim sau dupa o vorba din popor, "omului i-a fost dat cuvantul ca sa-si ascunda gandul". Dospesc in mintea noastra ganduri rele care ne-ar inspaimanta daca le-am putut comunica celuilalt. De unde ne vin ele? Negresit, din neputinta de-a face bine si a dori mereu raul. Este pe de alta parte urat ca asemenea ganduri, sursa de viitoare ticalosii la adresa semenilor nostri, sa le ascundem sub vorbe frumoase, ca niste voaluri colorate si mincinoase. Cred iarasi ca sunt si oameni ( e adevarat, foart putini ) ale caror ganduri sunt limpezi si curate, asa incat pot fi citite cu folos. De altfel cei care gandesc frumos pot fi recunoscuti prin faptele lor nu numai pline de vrednicie, dar si slujitoare vietii morale din societate.