Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cum l-a asasinat Securitatea pe Ioan Ienea

Arheologii continuă să scoată la lumină rămăşiţele pământeşti ale eroilor care ­şi-au dat viaţa pentru libertate, în luptă cu Securitatea bolşevică. Ultimul erou găsit de echipa de arheologi compusă din ...

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

19.09.2013 - 20:12

Arheologii continuă să scoată la lumină rămăşiţele pământeşti ale eroilor care ­şi-au dat viaţa pentru libertate, în luptă cu Securitatea bolşevică. Ultimul erou găsit de echipa de arheologi compusă din Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă este Ioan Ienea, eroul de la Verendin. Rămăşiţele lui pământeşti au fost descoperite ieri, la marginea cimitirului din sat.

Acţiunea de căutare a rămăşiţelor eroului a fost organizată de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), susţinut de muzeele de istorie din Aiud şi din Turda.

Ioan Ienea a fost împuşcat de Securitatea comunistă pe 17 februarie 1950. El va fi reînhumat azi, în prezenţa urmaşilor şi a unui preot, în acelaşi loc în care au zăcut atâta vreme rămăşiţele sale pământeşti.

Portret de luptător

”Ioan Ienea, cunoscut şi sub porecla de Budarcă, s-a născut în satul Verendin la 15 martie 1909. Ţăran la origine, Ioan Ienea s-a ocupat de cultivarea pământului şi creşterea animalelor. A fost încorporat în armată pentru satisfacerea serviciului militar la o unitate din oraşul Cugir, jud. Alba, unde şi-a însuşit cunoştinţe de armurier. Contingentul său a fost mobilizat pentru a participa la acţiunile militare de pe fronturile celui de-al doilea război mondial. Ca participant la război, Ioan Ienea a dobândit statutul de veteran de război”, spune arheologul Gheorghe Petrov. El mai spune că după instaurarea regimului comunist în România, în zona Banatului au luat fiinţă mai multe grupări armate de rezistenţă anticomunistă. Cea mai importantă dintre acestea a fost organizaţia colonelului Ion Uţă. Acesta era un ofiţer de carieră care, în perioada cuprinsă între 19 ianuarie 1941 şi 31 octombrie 1943, a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Severin. La sfârşitul anului 1943, acesta a demisionat din funcţia de prefect, apoi a fost trecut în rezervă din cadrul Armatei, iar după 23 august 1944 s-a înscris în PNŢ, partidul condus de Iuliu Maniu, şi a fost ales preşedinte al organizaţiei PNŢ Lugoj.

”Militând pentru ideile democratice, după alegerile falsificate din noiembrie 1946, colonelul a început să fie urmărit de către autorităţile comuniste. Fiind în pericol de a fi arestat, în primăvara anului 1947 intră în clandestinitate şi se refugiază în Munţii Banatului, unde organizează şi preia comanda unui grup de partizani anticomunişti. Prin trădare, colonelul Uţă a fost ucis în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, într-o confruntare armată cu trupele de securitate, în zona satului Borlovenii Noi din jud. Caraş-Severin. Organizaţia anticomunistă a continuat însă să existe şi după moartea lui Ion Uţă, până în anul 1955, dată până la care toţi membrii ei au fost pe rând capturaţi şi/sau ucişi”, mai spune Gheorghe Petrov.

Ucis în chinuri

Ioan Ienea a fost un susţinător al acestei grupări, întrucât membrii acesteia apelau frecvent la serviciile sale pentru repararea şi întreţinerea armamentului de infanterie pe care îl deţineau. Drept urmare, în primăvara anului 1949, securiştii l-au arestat în satul natal, însă Ioan Ienea a profitat de neatenţia escortei şi a reuşit să evadeze. S-a refugiat în zona muntoasă din jurul Verendinului, unde a stat împreună cu câţiva partizani care supravieţuiseră din gruparea colonelului Uţă, după uciderea ofiţerului.

”După o vreme, a revenit în sat, unde a stat ascuns în gospodăria unei surori. În acelaşi timp, mergea acasă noaptea pentru a-şi amenaja o ascunzătoare săpată sub casă. După ce acest adăpost secret a fost finalizat, Ioan Ienea a stat ascuns numai în propria casă. Despre această ascunzătoare autorităţile au aflat de la un cumnat de-al său, Marcu, care fusese arestat şi torturat. După obţinerea informaţiei, în dimineaţa zilei de 17 februarie 1950, casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de un pluton de soldaţi din trupele de Securitate, care au pornit o acţiune de cercetare a întregii gospodării. Ienea a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împuşcat în cap de către un soldat.

Victima a fost scoasă în curtea casei, fiind încă în viaţă, dar a murit în scurt timp. Cadavrul a fost transportat în cursul aceleiaşi zile în faţa Primăriei din Verendin, unde a fost ţinut expus sub pază timp de două zile. Ienea a fost îngropat de către soldaţi în afara cimitirului situat în partea de jos a satului din locul numit Sălişte. Nici o rudă, preotul sau alţi consăteni nu au avut voie să participe la înhumare”, mai spune Gheorghe Petrov. Între timp, cimitirul s-a extins.

La anihilarea luptătorilor anticomunişti au participat efective din Batalioanele de Securitate nr. 5 de la Oradea şi nr. 9 de la Braşov. Acestea erau subordonate Comandamentului Unic Timiş, cu sediul în Caransebeş. Această structură a coordonat acţiunile tuturor forţelor de represiune care au acţionat atunci împotriva formaţiunilor de rezistenţă armată anticomunistă din Banatul montan.

”Avem datoria legală şi morală să aducem la lumină crimele comise în numele regimului comunist, să punctăm pe harta represiunii toate aceste drame individuale. Exterminarea prin asasinat a fost una dintre acele tehnici ale regimului comunist care au mutilat existenţa unor întregi comunităţi. Trebuie să avem o radiografie clară, precisă, a represiunii comuniste, a terorii, iar acţiunile de arheologie contemporană ale IICCMER aduc dovezi indubitabile tocmai pentru acest capitol al istoriei noastre recente. Vom continua, aşa cum am anunţat în 2012, să identificăm victimele Securităţii, să vedem în ce condiţii s-au produs asasinatele şi cine au fost responsabilii”, a precizat Andrei Muraru, preşedintele executiv al IICCMER.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...