Cum a creat baronul Ioan Boeriu Armata Românească a Transilvaniei

După unii istorici, generalul Ioan Boeriu ar fi avut şi gradul de feldmareşal al armatei imperiale, din anul 1918. Una dintre cele mai fascinante personalităţi care au participat la Marea ...

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

28.11.2013 - 21:32

După unii istorici, generalul Ioan Boeriu ar fi avut şi gradul de feldmareşal al armatei imperiale, din anul 1918.

Una dintre cele mai fascinante personalităţi care au participat la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost baronul Ioan Boeriu. Unii istorici scriu că el ar fi fost feldmareşal al armatei imperiale austro-ungare, grad care i-ar fi fost acordat în august 1918. Alţii scriu că el ar fi avut ”doar” gradul de general. Însă toţi cad de acord asupra faptului că, sub ordinele lui Iuliu Maniu, care era liderul de necontestat al românilor ardeleni, baronul Ioan Boeriu a creat o adevărată armată românească a Transilvaniei, care a fost implicată inclusiv în luptele duse împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, condusă de bolşevicul Bela Kun, în anul 1919.

Ioan Boeriu s-a născut în satul Vaida, comitatul Făgăraş. Unul dintre mentorii săi, colonelul David Urs de Margina, l-a îndemnat să îmbrăţişeze cariera militară, potrivit reputatului intelectual Ioan Părean. Ioan Boeriu a absolvit Şcoala de Cadeţi, cu calificativul ”eminent”.

Imediat, el a fost repartizat la Regimentul de Infanterie 68. El a avansat repede în ie-rarhia militară austro-ungară. În anul 1905, a devenit maior, apoi în 1909 a fost numit locotenent-colonel.

Ioan Boeriu se afla la comanda unei unităţi militare din Arad, formată în majoritate din soldaţi români. La izbucnirea primului război mondial, el s-a remarcat printr-un curaj deosebit. Ioan Boeriu a primit, pentru vitejia sa, cel mai înalt ordin imperial austro-ungar, Ordinul Maria Tereza.

În toată istoria Dublei Monarhii, a mai fost un singur român care a primit acest ordin, colonelul David Urs de Margina. Concomitent cu înaltul ordin, Ioan Boeriu a primit rangul de colonel, precum şi titlul nobiliar de baron de Polichna, după numele localităţii în care îşi dovedise vitejia.

Un an mai târziu, baronul Ioan Boeriu a fost grav rănit. Rămas infirm, el a primit rangul de general-maior şi a fost transferat la Ministerul de Război, unde a lucrat ca expert militar, dar a fost şi preşedinte al Consiliului de Onoare al Ministerului.

Există unele informaţii că, în august 1918, Ioan Boeriu ar fi fost ridicat la rangul de feldmareşal al armatei imperiale, însă sunt şi voci care contestă acest fapt.

Preşedintele Senatului Militar Român

Baronul Ioan Boeriu a luat parte la o acţiune deosebit de temerară. Împreună cu Iuliu Maniu, în toamna anului 1918, el s-a angajat într-o tentativă de a restaura ordinea în Viena. Capitala Austriei era în pragul revoluţiei bolşevice, iar armata era în descompunere. Iuliu Maniu şi Ioan Boeriu s-au prezentat la Ministerul de Război şi au cerut să li se subordoneze armata aflată în cazărmile Carol şi Ferdinand. Acele unităţi militare erau formate mai ales din români.

Cei doi lideri au format o adevărată armată naţională românească, ce dispunea de 60.000 de soldaţi în Viena şi în împrejurimi. Efectivele ei se ridicau la 160.000 de soldaţi în toată Austria.

Militarii au fost organizaţi sub umbrela unui Senat Militar Român, prezidat de baronul Ioan Boeriu. Ei au reinstaurat ordinea în Viena şi în Praga. Soldaţii români au impresionat prin disciplină şi prin vitejie.

După ce au pacificat Viena, armata condusă de Ioan Boeriu s-a întors în Transilvania. Soldaţii săi au luat parte apoi, în anul 1919, la campania Armatei Regale Române împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, condusă de Bela Kun. Această campanie s-a soldat cu ocuparea Budapestei.

Ioan Boeriu era, din ianuarie 1919, comandantul tuturor forţelor militare aflate în subordinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Iar după autodizolvarea Consiliului, el a preluat comanda Corpului VII de Armată din Sibiu. Baronul Ioan Boeriu a primit, în anul 1921, ordinul Coroana României, acordat de Regele Unirii, Ferdinand I cel Loial. Marele comandant s-a stins din viaţă în anul 1949.  

Citește totul despre:

Comentarii