Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cronica unui sat de saşi ardeleni

Documentul a fost realizat de unul dintre epitropii bisericii evanghelice din Laslea   Un ţăran sas, Andreas Seiler, din comuna Laslea, judeţul Sibiu, ce avea misiunea din partea bisericii să ţină registrul deceselor, a ...

Share

Virgil Lazar 0 comentarii

06.12.2012 - 20:32
Documentul a fost realizat de unul dintre epitropii bisericii evanghelice din Laslea

 

Un ţăran sas, Andreas Seiler, din comuna Laslea, judeţul Sibiu, ce avea misiunea din partea bisericii să ţină registrul deceselor, a consemnat în plus o serie de întâmplări şi fenomene ce au avut loc în sat de-a lungul anilor 1900-1945. A fost un început de secol cu multe probleme de viaţă pentru oameni, jurnalul fiind - credem - o sursă de informaţii extrem de utile pentru cei care studiază trecutul mai îndepărtat al României.

Secetă cumplită în 1904

Climateric, anul 1904, ce deschide cronica, a fost unul fără zăpadă şi fără ploaie, ceea ce a produs o secetă cumplită, astfel încât, spune cronicarul, atât iarba, cât şi cucuruzul au ars ca de foc, iar apa din izvoare a secătuit până la ultima picătură. Noroc cu grâul, că s-a copt mai timpuriu şi le-a salvat hrana. Pastorul dr. Victor Toth a consultat un vechi registru şi a constatat că o secetă asemănătoare a mai fost doar cu 130 de ani înainte.

În 1913, între 15 şi 17 iunie, a căzut brumă, urmată de ploi şi ceaţă, fenomene care au continuat şi în august. În 1924, pe 15 octombrie s-a ţinut primul târg de vite din Laslea, ceea ce însemna că oamenii aveau animale mari, în special vaci şi bivoli. În 1926, pe 8 martie, George Roth de la nr. 164 a fost ales judecător, delegaţii fiind  Georg Schuller, de la nr. 161, şi Emil Oprea (primul român intrat în viaţa satului cu populaţie majoritar germană, stabilită în Transilvania cu circa 700 de ani în urmă din Flandra, Luxemburg, Renania şi Saxonia).

Relaţii bune între saşi şi români

În Consiliul popular din Laslea (curios ce vechime are această denumire!) mai erau Johan Thalmann, de la nr. 140, Martin, de la   nr. 34, Michael Binder, de la numărul 130, Georg Homm, de la numărul 160, Făgăraş Gavrilă şi Iancu Zaharia. Românii, deci, îşi păstrează poziţiile din fruntea comunităţii.

În 10 martie, scrie cronicarul, o furtună puternică, cu vijelie şi grindină, a bătut puternic toată Valea Târnavei, până la Sighişoara, rupând pomii şi distrugând chiar case. Pe 19 iunie 1927 a murit Regele Ferdinand I al României, iar în 21 iunie a fost înmormântarea, moment în care s-au tras clopotele în toate satele, deci şi din Transivania, care l-a omagiat astfel. „În 22 octombrie 1927 s-a semănat grâul cu maşina." Era primul semn de progres în agricultură, pas făcut de saşi, dar, cu luare aminte, şi de români. Semănatul cu mâna, prin care grâul era aruncat la întâmplare din desagă, ducea la o mare risipă şi, mai ales, la o creştere şi dezvoltare inegală a plantelor, cu pierderi considerabile de recoltă. În 17 februarie 1930 a fost târg de vite la Elisabethstadt, adică în Dumbrăveii de azi. În februarie 1933 au sunat clopotele deoarece a murit episcopul dr. Friedrich Tutsch, o mare personalitate a lumii evanghelice din Sibiu şi din zonă.

Dar în aceeaşi seară a început în Laslea „Carnavalul muierilor", întărind zicala „Morţii cu morţii, vii cu... viile!". În luna octombrie 1934 s-a început construirea unei noi şcoli pentru români. Interesant este că la lucrare, conform deciziei primarului Nicolae Făgărăşan, au trebuit să lucreze saşii şi românii împreună. El dorea o comunitate unită în toate acţiunile de interes obştesc. Aşa se face că în 1931, la 1 noiembrie, a început instalarea curentului electric, iar pe 30 decembrie 1937 becurile ardeau în casele oamenilor. A fost prima comună electrificată din zonă, ceea ce dovedea că Laslea a devenit o comunitate puternică şi unită. Iar în anul 1938, în septembrie, cronicarul înregistrează prima căsătorie mixtă: Lisi  Thalman se căsătoreşte cu George Iancu din Bucureşti. A fost doar începutul.

Un război care a schimbat cursul istoriei

Dar războiul a bulversat totul şi, în 1940, înainte de Crăciun, armata germană a sosit în satul nostru. La 20 ianuarie 1941, la cartierul general din Sighişoara, armata română a fost dezarmată,  iar prefectura au preluat-o nemţii. „Seara, la ora 11, Paul Schulle, Georg Martini, Johann Horvath, Johann Andreas Schuler au plecat în Germania." 

În ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, anul 1943 este consemnat astfel: preţurile cresc de la o zi la alta cu paşi uriaşi. Pe la sfârşitul lunii mai, germanii au recrutat aici contingentele din 1901 până în 1925 şi toţi au fost apţi. Însă numai câţiva s-au anunţat voluntari. La 27 iunie 1943 a plecat primul transport spre Germania, iar în 21 iulie, al doilea... „Războiul a făcut primele victime şi din Laslea: Johann Thalmann a căzut la Odessa, ca şi Johann Homm. Au fost oameni harnici - scrie cronicarul - şi prietenoşi, îndatoritori faţă de orice om, Dumnezeu să fie milostiv cu ei şi să le dea odihnă veşnică şi o fericită reînviere când Domnul va veni."

După deportarea germanilor în Rusia sovietică, 15 ianuarie 1945, continuă cronicarul, primarul a început să împartă românilor şi ţiganilor pământul luat de la saşi. De la saşi au luat şi vite, căruţe, toate maşinile şi uneltele agricole, case, curţi, mobilă şi lenjerie. Pe 9 iunie, seara, viceprimarul român a umblat prin sat să stabilească unde să se instaleze. După aceea, a mers învăţătorul român, trimis de autorităţi să inventarieze ceea ce trebuia să rămână pe loc: mobilă, vase, lenjerie. Am fost trimişi şi noi, elevii de liceu din cursul superior, să ajutăm la acest inventar în satele germane de unde proveneam. Surpriza de la acest inventar a fost că aproape în fiecare locuinţă am găsit un instrument muzical: pian, clavecin, vioară, trombon, armonică etc. „Apoi - continuă cronicarul - în 13 iunie s-au mutat nişte români şi ţigani în camerele mari ale saşilor. După aceea au tot venit, până erau toţi aici. Nimeni nu le punea oprelişte şi tot ce era în case au luat ei. Totul era considerat proprietatea lor." Dar creşterea preţurilor părea a afecta puternic viaţa oamenilor. Astfel, preţul unei vaci a ajuns la un milion de lei, sumă exorbitantă pe atunci...

Desigur, cronica este mult mai vastă, dar am reţinut din ea ceea ce am considerat că poate arunca o lumină, fie şi parţială, asupra vieţii de la începutul secolului 20 dintr-un sat transilvan.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...