Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Colectivizarea in Basarabia sovietica, 1944-'52

Vadim Pirogan, presedinte al Asociatiei victimelor regimului comunist si al veteranilor de razboi ai Armatei Romane din R. Moldova, delegat la Simpozionul de la Pitesti (septembrie 2004) din partea Basarabiei romanesti... La 28 iunie 1940 ...

Share

Rl online 0 comentarii

22.07.2005 - 00:00
Vadim Pirogan, presedinte al Asociatiei victimelor regimului comunist si al veteranilor de razboi ai Armatei Romane din R. Moldova, delegat la Simpozionul de la Pitesti (septembrie 2004) din partea Basarabiei romanesti...
La 28 iunie 1940 Basarabia romaneasca a fost ocupata cu forta de Uniunea Sovietica. Molotov, unul din conducatorii URSS, a mintit in fata lumii intregi, declarand ca "Basarabia e locuita in majoritate de ucraineni". Rusii au mintit ca intotdeauna, ei n-au respectat niciodata drepturile altor natiuni, au luptat mereu pentru acapararea de pamanturi straine si pentru suprematia imperiului lor. Din primele zile de ocupatie au inceput asupririle neamului romanesc. Oamenii nu doreau aceasta robie si se straduiau sa plece din URSS, din Basarabia si Bucovina ocupate acum. Asa, la Chisinau, la sectia de vize, veneau mii de oameni sa se inscrie legal, dorind sa paraseasca "raiul sovietic". Dar la fiecare pas li se puneau piedici. Unii incercau sa treaca ilegal noua granita, dar erau prinsi, aruncati in inchisorile sovietice, acum pline de detinuti politici. Din primele zile de ocupatie a inceput teroarea rosie. Oamenii care o viata intreaga s-au straduit sa-si injghebe o gospodarie, sa-si creasca copiii sa traiasca omeneste, acum erau arestati, deportati, alungati de pe pamanturile stramosesti. Aceasta tragedie a romanilor basarabeni va ramane in istorie ca o pata rusinoasa asupra acestei tari sangeroase cu regim totalitar comunist care a fost URSS. A inceput si schimbarea demografica a populatiei romanesti din Basarabia si Bucovina. Aici soseau mereu neamuri straine, rusi, ucraineni, bielorusi, mongoli, pentru a rusifica populatia romaneasca. Niciodata in istoria popoarelor nu s-au infaptuit asa acte de violenta, faradelegi si crime ca impotriva neamului nostru. Trebuie spus ca in primii 30 de ani de ocupatie sovietica nici un basarabean nu a fost in conducerea Republicii Socialiste Moldovenesti. Numai strainii, veneticii veniti din toate colturile tarii asupritoare, aveau dreptul de a-i conduce pe moldovenii bastinasi. Biroul Politic in 1940 era condus de Borodin, Brovko, Bessonov, Mordovet, Zelenciuc, Constantinov, Sazachin, Fesen Sologub... Nici un moldovean! Abia in 1971 a izbutit sa intre in conducere moldoveanul D. Cornovan si acela casatorit cu o rusoaica. Apoi in 1976 si Petru Lucinschi, bastinas, din neam polonez, a reusit sa ajunga conducator. In aceste conditii de asuprire a romanilor moldoveni, istoriografii de la Chisinau, Afteniuk, Lazarev si altii vorbeau despre "lupta poporului moldovean", care in fine a ajuns stapan in propria-i tara. Si azi se mai gasesc istorici care pentru un blid de linte, pentru un fotoliu, promoveaza o istorie falsa a neamului nostru, o limba moldoveneasca aparte de cea romaneasca si alte falsuri...
Colectivizarea in Basarabia a inceput din primele zile de ocupatie. Cei veniti sa faca colectivizarea aveau o mare experienta capatata in Ucraina, unde in anii 1933 au fost exterminati prin foamete artificiala 7 milioane de oameni, majoritatea tarani. Oamenii mureau de foame iar Stalin exporta graul in alte tari pe un pret derizoriu. Colhozurile nu erau acceptate de popor in Basarabia si Bucovina. Multi dintre romanii moldoveni au inceput sa paraseasca Republica Sovietica Moldoveneasca.
La Chisinau, ca si la Cernauti oamenii se inscriau la sectiile de vize conform acordului romano-sovietic, incercand sa se repatrieze in Romania in anul 1940. La inceput, odata cu ocupatia Basarabiei, sovieticii au nationalizat pamantul si l-au impartit la cei saraci. Au stabilit impozite mari, asa numita "postavca": oamenii trebuiau sa predea la stat oua, carne, lapte, unt, fructe, cereale, in cantitati mari, pentru ca proprietarul sa renunte la pamantul sau si sa intre in colhozuri.
Dar razboiul inceput in 1941 pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei a stopat infiintarea colhozurilor si pamantul a fost reintors gospodarilor. Totul a fost reluat dupa sfarsitul razboiului care a adus la inrobirea multor popoare, unde comunistii sovietici si-au instalat conducatorii lor. Trebuie spus ca la 13 iunie 1941 rusii au deportat din Basarabia si Bucovina zeci de mii de familii romanesti, ducandu-i in Siberia si in alte regiuni. Asa ceva nu mai vazuse Basarabia niciodata, chiar nici in timpul Tarilor, care-i momeau in alte regiuni, fagaduindu-le pamant mai mult. Dupa razboi, teroarea rosie a continuat. La conducere au aparut din nou acei dusmani ai neamului romaneasc, care continuau faradelegile si crimele: arestari, deportari. Basarabia a fost lipsita de pamanturile sale, sudul si nordul ei au fost date Ucrainei. A continuat infiintarea colhozurilor. Conducatorii venetici nu s-au uitat ca in 1946-'47 au fost ani de seceta, ei au stabilit impozite mari. Taranii erau obligati sa dea la stat cereale, fructe, legume, alimente pentru diferite motive: ba pentru Armata Rosie, pentru fondul apararii, ba pentru ajutoare internationale, pentru tarile socialiste, pentru China sau altele unde erau revolutii comuniste...
Aceste impozite lasau fara hrana familiile taranilor care se straduiau sa ascunda ceva rezerve din productie. Atunci veneau zibrii sovietici de la raion cu activistii din sat, rascolind totul, pana si pamantul. Daca gaseau ceva, ii pedepseau pe oameni, luandu-le totul, chiar si condamnandu-i la ani grei de puscarie. In acei ani au murit de foame peste 250.000 de tarani cu copiii lor. Era mai mult de doua ori decat pe front. Asa urgie nu fusese niciodata pe acest pamant. In 1948, dupa un an cu roada bogata, poporul si-a revenit putin. Dar a inceput colectivizarea fortata la sate. Oamenii se impotriveau, doreau sa aiba gospodaria lor. Atunci sovieticii au organizat marea deportare de la 6 iulie 1949, cand 13 mii de familii au fost smulse de la bastina si trimise sub paza inarmata in Siberia, Kazahstan si alte regiuni indepartate ale imperiului. Propaganda sovietica anunta ca moldovenii pleaca de buna voie in alte regiuni. Dupa aceasta deportare, taranii au fost nevoiti de frica sa intre cu totii in colhoz, unde lucrau pentru statul sovietic, care la inceput le dadea cate 100 de grame de paine pentru ziua de lucru. Colhozurile s-au mai imbogatit cu averea celor deportati, care a fost confiscata, o parte fiind furata de activistii din sat. Taranii au fost fortati sa predea in colhoz tot ce aveau in gospodarii: caii, boii, utilajul agricol...
Cu timpul, viata in colhozuri s-a mai imbunatatit, datorita firii moldovenilor de buni muncitori. Din cauza platii mizere, oamenii s-au invatat sa fure tot ce le cadea in maini, caci acum nu era gospodaria lor, ci a statului, care ii exploata in mod nemilos. La sate s-a format elita comunista-presedinti, mecanizatori, brigadieri, slujbasi, care traiau mult mai bine decat taranii colhoznici, folosindu-se de bunurile produse de ei.
Furtul, betia, minciuna, ateismul, slugarnicia s-au raspandit peste tot, otravind viata omului. Conducerea de la sate era nevoita sa intretina si pe alti mancai, sefi din centrele raionale si de la orase, cu alimente si alte bunuri. Majoritatea colhozurilor nu erau rentabile, erau sarace, nu puteau iesi din impas. Cu timpul, oamenii au inceput sa plece din colhozuri, mai ales tineretul, care nu dorea sa lucreze degeaba, pentru o plata mizerabila. Cu toate piedicile puse, tineretul pleca la oras, la invatatura sau la constructii numai sa scape de "fericirea colhoznica". Unii dintre ei, neavand documente necesare, erau fortati sa se intoarca in colhoz, fiind pedepsiti cu ani grei de inchisoare, umpland puscariile si lagarele cu mana de lucru ieftina. Milioane de oameni erau detinuti permanent in lagare de munca fortata, unde, pentru o hrana mizerabila, erau nevoiti sa lucreze fara plata. Colectivizarea, ca si educatia comunista au distrus morala oamenilor. Notiunile de onoare, adevar si dreptate au disparut, oamenii erau crescuti in minciuna si servilism. Asa s-a infaptuit colectivizarea in Republica Socialista Moldoveneasca. Oamenii batrani isi mai aduc aminte si azi de "postavca" sovietica si de faradelegile acelor conducatori. Cu timpul, viata in colhozuri a devenit ceva mai buna, datorita faptului ca moldovenii au fost si sunt un popor foarte muncitor si staruitor. In alte regiuni ale URSS-ului majoritatea colhozurilor s-au prabusit, tragand la fund aceasta tara mare, bogata dar saraca datorita ideologiei comuniste antiumane si antinationale, promovata insistent de niste conducatori lipsiti de minte. Destramarea URSS a dovedit lumii intregi ineficienta economiei planificate si a ideologiei comuniste, a proprietatii de stat si a celei colective fata de cea privata, a regimului totalitar comunist fata de statul de drept. Au trecut multi ani de cand s-a distrus imperiul sovietic, care a adus mari nenorociri multor popoare, care si azi organizeaza provocari in diferite tari, nedorind sa inteleaga ca traim in veacul 21 si ca fiecare popor are dreptul la libertate, adevar si la pamantul stramosesc. Ocupantii sovietici au exterminat zeci de milioane de oameni nevinovati de diferite nationalitati, au adus mari prejudicii poporului roman. Genocidul infaptuit de ei nu va fi sters din istorie niciodata cu toate staruintele lor de a ascunde adevarul. Romanii au indurat teroarea sovietica cu jertfe imense, cu constiinta mutilata, cu averea si viata pierdute sau traita zadarnic. Ocupantii sovietici impreuna cu cozile de topor si-au batut joc de romanii basarabeni si bucovineni, furandu-le limba, istoria, trecutul, onoarea, demnitatea, religia, tot ce a fost sfant candva. Dar si in acele grele timpuri s-au gasit oameni care s-au ridicat si au luptat impotriva asupritorilor. Noi nu avem dreptul sa-i uitam, ei sunt eroii nostri, slava noastra. S-au format organizatii, grupe care au luptat impotriva colectivizarii si ocupatiei sovietice. Asa au fost "Arcasii lui Stefan", "Sabia dreptatii", "Partidul libertatii", "Armata Neagra" si multe altele, grupuri de rezistenta, care nu stiau unele de altele...
Majoritatea acelor tineri au fost judecati, aruncati in inchisori si lagare pe termen de 10-25 de ani, unii au fost impuscati. Conducerea sovietica a ascuns acest adevar, trambitand ca eliberarea a adus fericire poporului nostru din Basarabia. Unul din acesti luptatori a compus si Imnul Arcasilor. Acest imn imbarbata tinerii patrioti in lupta lor impotriva ocupantilor. Acest imn a fost compus de Vasile Batranac, sef al Arcasilor.
Terminand acest referat nu pot sa nu citez versurile scrise de acest erou:
Copii cu suflete curate
cuprinsi de sfanta-nfiorare
cantati cantarea biruintei
arcasi de-ai lui Stefan cel Mare!

Eroilor ce se jertfira
zdrobind armatele barbare,
prinos le-aduceti prin cantare,
traiasca Romania Mare!

Tresar in cripte voievozii,
caci lanturile seculare
sunt rupte si din cer se-aude:
traiasca Romania Mare!

Patruns de maretia vremii
din Bucovina pan-la mare
juram ca vom lupta cu totii,
arcasi de-ai lui Stefan cel Mare!

Citește totul despre:

Comentarii

loading...