Pe 8 aprilie Cioran ar fi implinit 95 de ani. Tot pe 8 aprilie am aflat ca este ziua internationala a romilor. Bineinteles, nu poate fi vorba de nici o legatura intre cele doua zile, avem de-a face cu o simpla coincidenta, dar asa cum se stie, coincidentele nu sunt deloc intamplatoare mai ales cand termenii adusi in discutie au o anumita greutate.
Nu-mi amintesc ca in cuprinsul operei sale Cioran sa fi vorbit in mod explicit despre romi. Probabil i se parea un subiect nesemnificativ si atat. A vorbit desre evrei si multi l-au acuzat de antisemitism, desi mai tarziu, prin ce a scris, a vrut sa scoata in evidenta tocmai unicitatea iudeilor, iar textul sau Un popor de solitari este din acest punct de vedere cel mai reprezentativ.
Nu s-a observat insa ca in masura in care Cioran i-a flagelat pe evrei i-a flagelat si pe romani, de fapt i-a flagelat pe toti. Intr-un asemenea tratament probabil ca i-ar fi inclus si pe romi. Cioran nu stia sa inchine ode fiindca el era marele amant al nimicului budist, adica al vidului aflat deasupra oricaror determinatii, asa cum numai Nirvana poate sa-l sugereze. Tot ce era pentru el simpla particularitate, culoare locala isi pierdea din interes. Nascut intr-un imperiu, avand pana tarziu nostalgia Imperiului Austriac, considerand ca daca acesta ar fi fost intr-o oarecare masura pastrat dupa 1918, atunci ascensiunea lui Hitler ar fi devenit imposibila, Cioran nu avea cum sa fie un adept al statului national unitar asa cum ne obsedeaza astazi, dar in egala masura nici nu ar fi privit cu ochi buni comunitatea europeana. De altminteri, retras in Occident ca intr-o nisa a relativismului unde sentimentul absolutului este din ce in ce mai atrofiat, Cioran nu-si facea mari iluzii in privinta viitorului lumii in care se hotarase sa traiasca, fiind in acest sens de pura extractie spengleriana.
Tocmai din acest motiv cred, dar nu bag mana in foc, ca s-ar fi ridicat vehement impotriva corectitudinii politice, a discriminarii pozitive, a tuturor problemelor delicate legate de statutul minoritatilor in noua lume pe care acum vrem s-o edificam.
Nici romii, asadar, nu ar fi fost crutati, vazand probabil in ei un agent al disolutiei. L-ar fi impresionat soarta lor de fosti robi, dar nu l-ar fi lasat indiferent nici castelele cu turnulete si cate altele de acest fel.
Din aceasta cauza coincidenta dintre ziua lui de nastere si ziua romilor este cel putin bizara. La un pol se afla o etnie vivace, care pretuieste in primul rand ideea de inmultire, deci de mutiplicitate, la celalalt pol se asaza cel care dispretuia perpetuarea speciei, considerand ca intr-o asemenea lume este inutil sa aduci un suflet nou. Nascut in zodia Bebecului, Cioran era o energie introvertita, arzand in sine si neeliberand decat foarte putin foc al creatiei, cu atat mai putin al procreatiei.
Coincidenta aceasta ne face sa zambim ca multe alte coincidente, zambet ca o revansa in fata unei lumi desantate, cum ar fi calificat-o Cioran.
