Berna 1955

Echipa nationala de fotbal a jucat in Elvetia la recenta editie a Campionatului european. Nu ne intereseaza acum prestatia ei, ci cu totul altceva, faptul ca in urma cu peste jumatate de secol, Elvetia, mai precis capitala acestui prosper si cochet stat, a fost locul unde spiritul anticomunist al romanilor s-a manifestat cu putere si a atras atentia opiniei publice internationale asupra crimelor si abuzurilor ce aveau loc in tara de aproape un deceniu. La TVR1 istoricul Stejarel Olaru a realizat o serie de emisiuni- reconstituiri despre anumite momente delicate ale regimului comunist. Am avut astfel prilejul sa vizionam  secvente ale cazului Ginel Placinteanu, ale autobuzului de la Timisoara din august 1981, alte si alte secvente carora li se adauga si reconstituirea momentului Berna 1955. Atunci un comando de tineri  a atacat legatia romana din capitala Elvetiei, a ocupat-o si a luat ostatici. Oliviu Beldeanu a fost capul acelei actiuni. Despre aceasta operatie s-a scris destul din 1990 incoace. A fost, fara indoiala, un act eroic pe care autoritatile din tara nu au intarziat sa-l califice drept terorism. Acum acest termen are circulatie mare si este rejectat de toata lumea civilizata. Daca vrei sa descalifici pe cineva, asa il numesti, dovada ca propaganda din tara de atunci stia ce face. Totusi, alt lucru se cuvine retinut. Intervievat de istoric, unul dintre participanti, Stan Codrescu, a facut o declaratie care m-a inmarmurit. Ce a raspuns domnia sa la intrebarea privitoare la resorturile care l-au determinat sa actioneze? Am vrut sa facem galagie. Sincer sa fiu, raspunsul este consternant. Desigur, timpul trecut, varsta care aduc cu sine uitarea si indiferenta tocesc in noi sentimentele nobile ale tineretii si ne fac sa nu ne mai recunoastem in  chipul de odinioara. Dar in fata unei asemenea marturisiri bulversante cum sa se mai poarte tinerii de acum? Cum sa mai deosebeasca un act terorist criminal de o actiune legitima care desi in aparenta a imprumutat mijloace teroriste, in relaitate a indeplinit o functie exact opusa, slujind viata si libertatea? Din 1945 pana in 1989 toate ambasadele Romaniei comuniste din lumea larga ar fi trebut sa fie tinta unor atacuri armate. Nu incitam la violenta, dar cum altfel ar fi putut fi sensibilizata opinia mondiala ? Atunci fusese spiritul Genevei, a urmat destinderea promovata de Willy Brandt, s-a mai maimutarit si Ceausescu etc. In fapt, situatia a ramas aceeasi iar atacul de la Berna reda cel mai bine disperarea fata de abandonul unei tari in mainile adevaratilor criminali si teroristi. Galagia a fost sacrificiala.