Acum vreo doua-trei saptamani, in momentul in care se implineau 60 de ani de la executia maresalului Ion Antonescu, am publicat si o fotografie care infatisa bustul acoperit al celui care a condus Romania intr-o perioada de mari incercari. Bustul din fata bisericii de la Bariera Vergului era varat intr-un fel de cutie de metal pentru ca, eventual vazuta, figura maresalului sa nu faca rau noilor generatii. In mod absolut de neinteles, la cateva zile dupa publicarea acelei fotografii si a textului semnat de istoricul Serban Radulescu Zoner, ce evoca bunele si relele guvernarii antonesciene, cutia respectiva a fost inlaturata, dar nu pentru a dezveli bustul, ci pentru a-l distruge. Imaginea bustului distrus poate fi de altfel vazuta in partea dreapta a paginii.
Asemenea gesturi pana la un punct sunt absurde. Asa cum intr-un fel sau altul avem datoria sa ne asumam intregul organism cu toate betesugurile si supuratiile sale, asa se cuvine sa ne asumam si istoria neamului. Aceasta este o panza tesuta dintr-o singura bucata in care se impletesc slabiciuni si virtuti, lasitati si acte de curaj, ticalosii si jertfe. Chiar si perioada comunista, cu toate ororile ei care le intrec cu mult pe cele ale perioadei lui Ion Antonescu, odata cu trecerea timpului va fi privita ca un simplu segment de istorie, comentat si analizat la rece, fara inflamari si lamentatii.
Astfel, intr-un muzeu al istoriei nationale isi au loc toti dictatorii si revolutionarii, oamenii politici care prin deciziile lor inspirate sau catastrofale ne-au influentat destinul.
Dar si aici, daca observam cu atentie, are loc aceeasi diferenta de tratament dintre stanga si dreapta. Un tanar bunaoara care ar purta un tricou pe care ar fi pictat chipul lui Che Guevara, al lui Mao, Lenin, mergand pana la Stalin nu pateste nimic. Gestul sau este privit chiar cu simpatie, putand fi pus pe seama tineretii revolutionare. Dar, daca alt tanar imprudent il alege ca abtibild pe Hitler si si-l lipeste pe piept, risca sa fie aspru pedepsit, iar gestul sau sa fie socotit o propaganda infama in favoarea nazismului. Nu altceva se poate intampla daca pe pieptul aceluiasi tricou ar aparea figura lui… Ion Antonescu.
Mergand pe acelasi fir al observatiei si al supozitiei, daca undeva intr-un oras din tara s-ar ridica acum un bust al lui Ceausescu sau al lui Dej, actul nu ar fi defel sanctionat. Iata insa ca Antonescu, pana mai deunazi tinut sub cutie, este demolat.
Fara indoiala, o Romanie condusa multi ani de maresal ar fi ajuns in cele din urma o tara sinistra. Poate personajul nu ar fi procedat ca Franco la celalalt capat al Europei si nu ar fi predat regelui puterea lasand ca din vanitate sa creasca pe langa el tot felul de lingai care in cele din urma l-ar fi uzurpat. Dar nu e mai putin adevarat ca tot o Romanie condusa de dreapta nu ar fi ajuns in halul de ruina in care au impins-o comunistii. Daca nu ne inflamam, macar sa avem judecata dreapta. Muzeul istoriei nationale ne interzice sa intram cu batele, dar nici nu ne poate spala pe creier.
