Am (mai) avea cu ce sa ne mandrim...

Aparut cu oarecare intarziere – caci tipogafiile si-au "facut plinu’", lucrand non-stop felurite materale de propaganda electorala - numarul 62 (1/2008) al revistei MEMORIA este absolut remarcabil, un standard de calitate ...

Share

Mihai Creanga 0 comentarii

12.06.2008 - 00:00

Aparut cu oarecare intarziere – caci tipogafiile si-au "facut plinu’", lucrand non-stop felurite materale de propaganda electorala - numarul 62 (1/2008) al revistei MEMORIA este absolut remarcabil, un standard de calitate cu care ne-ar rasfata continuu mica sa redactia ( abia o mana de oameni!). Ilustrata cu reproduceri ale lucrarilor pictoritei Ottilia Michail Oteteleseanu (v. articolul Elenei Dulgheru "O dinastie artistica redescoperita, familia Oteteleseanu, pag.4-6), revista inchide intre copertile ei cu imagini suave si luminoase din Balcicul Reginei Maria, marturii teribile dintr-o lume sumbra, a torturilor neomenesti si a cumplitelor suferinte indurate de cei care au incaput pe mana Securitatii, populand inchisorile si lagarele care, sub comunisti, au capatat o inspaimantatoare faima: Jilava, Sighet, Pitesti, Aiud, Gherla, Miercurea Ciuc, Mislea, Targsor...


"Experimentul Pitesti", (culmea neomeniei din tot lagarul comunist european, aici a fost atinsa), face obiectul a doua studii. Unul este mai mult decat o simpla cronica rezumativa a Simpozionului International de la Pitesti (5-7 octombrie 2007), aflat la a saptea editie, cuprinzand reflectii ale tanarului Dragos Carciga asupra temei "reeducarii prin tortura", dar si cateva notatii acide din culise pe care eu unul le-am gustat, dar care nu prea se potrivesc cu ambitiile de rece obiectivism stiintific pe care le afiseaza mai toti cercetatorii din generatia dlui Carciga. Altiminteri, cu tot subiectivismul meu declarat sunt absolut de acord cu concluzia autorului: "... e greu sa obtii ceva solid, palpabil, ca modalitate de rezolvare a problemelor trecutului ce se repercuteaza pana in prezent cu maladiva acuitate intr-un stat aflat in plina tranzitie, ce se caracterizeaza printr-o democratie originala de neinteles atat pentru victime cat si pentru sustinatorii lor, dar care are dreptul de-a fiinta in beneficiul fostilor "patrioti" ai anchetei, ai batei si ai rafalei de pistol sau mitraliera, ai procesului trucat si ai legii universale a tacerii..." ( p.129).


Expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania si autor al unui volum substantial dedicat "reeducarii" de la Pitesti, Alin Muresan incepe prin a devoala scopurile reale urmarite de regim, care erau cu totul altele decat remodelarea gandirii si atitudinii detinutilor politici, anume: "obtinerea de informatii suplimentare de la victime (…) si distrugerea fizica si psihica a tineretului anticomunist." (p. 10). Apoi prin deductii logice, bazate pe informatii riguroase, autorul demonstreaza "implicarea administratiei in actiunea Pitesti" ( este si titlul articolului sau), la ordinele conducerii PMR si a Securitatii care "au primit indicatii foarte clare de la Moscova"(...) "Mergand de sus in jos pe sistemul ierarhic, personajele cu functiile cele mai inalte care au raspuns direct de Pitesti au fost ministrii adjuncti Gheorghe Pintilie si Marin Jianu. Cei direct implicati au fost reprezentantii Biroului de Inspectii din cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor: coloneii Iosif Nemes, Tudor Sepeanu si Ludovic Zeller ( Cseller), oamenii de teren, dar si Misu Dulgheru (Dulberger) si Alexandru Nicolski, care s-au tinut mai in umbra" (p.18). Mai remarcam articolul documentat al directorului Arhivelor Statului, istoricul Dorin Dobrincu, despre "rezistenta armata anticomunista din zona Aiud, centrul Transilvaniei. Grupul fratilor Spaniol (1948-1951), o drama sangeroasa" ai carei eroi au murit in lupte directe cu trupele de Securitate (p. 28-31). De asemenea Mircea Carp, tanar ofiter in august 1944, ne relateaza: "o poveste adevarata" despre camaraderia dintre germani si romani in circumstantele neobisnuite pricinuite de marile schimbari politice si strategice ale ultimelor luni din cel de-al doilea mare razboi, o poveste nu doar adevarata, ci si emotionanta care iese din tiparul abordarilor acestei teme in istoriografia noastra (p.69-74).


Tot in linia intai a darurilor de pret pe care "Memoria" ni le face se afla articolul "Rugul aprins, un mod de-a retrai ortodoxia" de serban Mironescu (p.60-67, cu importante note explicative). Autorul, ca si tatal sau Alexandru Mironescu, puternic influentati spiritual de Sandu Tudor, au fost arestati in 1958, intr-o pleiada de splendide constiinte, dintre care ii amintim pe parintii Benedict Ghius, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Roman Braga, Dumitru Staniloae, pe marele poet si prozator Vasile Voiculescu si altii, si altii...


Nu pot decat sa mai adaug ca in acest numar al revistei veti mai gasi si alte pagini tulburatoare despre femei minunate si barbati minunati care au stiut sa infrunte cu demnitate barbaria regimului comunist. Oameni cu care neamuri mari ale lumii s-ar mandri. S-ar mandri, poate, si romanii daca ar ajunge sa-i cunoasca.

Citește totul despre:

Comentarii