Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Alfred Eross și Gyozo Macalik, apostolii iubirii

Episcopii auxiliari de Alba Iulia au muncit până la epuizare pentru a-i ajuta pe refugiații din război și au demonstrat tărie de caracter în fața prigoanei comuniste.

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

Actualizat: 10.12.2014 - 19:28

Episcopii auxiliari de Alba Iulia au muncit până la epuizare pentru a-i ajuta pe refugiații din război și au demonstrat tărie de caracter în fața prigoanei comuniste.

Două dintre cele mai ilustre figuri ale intelectualității ardelene au căzut într-o uitare nemeritată. Este vorba de cei doi episcopi auxiliari ai ierarhului martir Aron Marton, Alfred Eross și Gyozo Macalik. Ei s-au implicat, până la epuizare, în alinarea suferințelor victimelor celui de-al doilea război mondial. De asemenea, ei au dovedit tărie de credință și un caracter deosebit în lupta cu autoritățile comuniste.

Alfred Eross s-a sacrificat pentru refugiații de război

Alfred Eross s-a născut în localitatea Prisian din județul Caraș-Severin, în anul 1909. Viitorul episcop și-a făcut studiile la Liceul Piarist din Timișoara și ar fi vrut să devină călugăr iezuit.

Tatăl său s-a opus, iar Alfred Eross a fost nevoit să se mute la liceul din Târgul Secuiesc. Apoi, el a devenit student la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. Remarcat drept student eminent, Alfred Eross a fost trimis, în perioada 1929–1937, să își desăvârșească studiile la Universitatea Pontificală Gregoriană. În anul 1935, el a fost hirotonit preot la Roma.

Întors în țară, în anul 1937, Alfred Eross a fost numit capelan al spitalelor clujene, iar după un an, în perioada 1939–1941, el a devenit supervizorul și îndrumătorul spiritual al tinerilor care studiau la Seminarul Teologic din Alba Iulia. După Dictatul de la Viena, care a împărțit Transilvania între România și Ungaria, episcopul Aron Marton a decis să rămână în partea românească a Transilvaniei, la Alba Iulia. Alfred Eross, unul dintre colaboratorii de încredere ai episcopului, a fost trimis dincolo de frontiera româno-ungară din acea perioadă, la Cluj, unde a fost numit profesor de dogmatică și preot, funcții pe care le-a îndeplinit în intervalul 1941–1944. În perioada 1944–1949, Alfred Eross a lucrat în lagărul de refugiați de război din Ungaria de Vest, de la Zirc. Viitorul episcop ar fi putut să se refugieze în Occident sau să rămână în Ungaria, în condițiile în care autoritățile comuniste din România dezlănțuiseră o prigoană cruntă împotriva Bisericii Catolice. El însă a ales să se întoarcă în România, pentru a înfrunta prigoana. În anul 1949, Alfred Eross a fost consacrat, în secret, episcop auxiliar de Alba Iulia, de către regentul Nunțiaturii Apostolice din București, Gerald Patrick O’Hara. Însă, epuizat de eforturile făcute în slujba refugiaților de război, el a murit, în același an, într-un spital din Cluj. Episcopul Alfred Eross este înmormântat în Turda.

Gyozo Macalik, episcopul martir

Rolul episcopului hirotonit în secret Alfred Eross era acela de a prelua jurisdicția Diecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, în contextul în care arhiepiscopul ad personam Aron Marton fusese arestat, iar Vaticanul dorea să prevină situația în care conducerea episcopiei ar fi putut să revină unor clerici obedienți față de comuniști. Moartea sa prematură a determinat Vaticanul să se îndrepte spre un alt preot de valoare din clerul Diecezei de Alba Iulia. Este vorba de Gyozo Macalik, născut la Sibiu, care a urmat cursuri teologice la Oradea și la Alba Iulia, apoi la Universitatea Pontificală Gregoriană.

El a devenit preot în anul 1916 și până în anul 1918 a servit drept preot militar în armata austro-ungară. După război, Gyozo Macalik a devenit preot în Cluj, iar ulterior a fost numit îndrumător spiritual pentru elevii Seminarului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. În perioada 1938–1941, Gyozo Macalik a fost profesor de teologie, apoi s-a concentrat asupra activității pastorale. După moartea episcopului auxiliar Alfred Eross, el a acceptat să își asume această misiune riscantă, astfel că, în iunie 1950, a fost hirotonit în secret de către mitropolitul romano-catolic de București, Alexandru Cisar.

Autoritățile comuniste au aflat de hirotonirea secretă și, în anul 1951, epis­copul Gyozo Macalik a fost arestat. El a murit în detenție, ca martir pentru credință, în anul 1953, în Penitenciarul Jilava.

PERSONALITATE. Sacrificiul lui Aron Marton

Devotamentul celor doi episcopi auxiliari nu ar putea fi înțeles fără influența unei personalități excepționale, arhiepiscopul de Alba Iulia, Aron Marton. El a condus Dieceza de Alba Iulia în perioada 1938–1980. Aron Marton a fost o personalitate cu totul extraordinară. Intelectual strălucit, cu studii la Roma, el a devenit episcop al Transilvaniei cu un an înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial. În momentul în care Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria, Aron Marton a decis să rămână în Transilvania românească, la Alba Iulia, în ciuda insistențelor oficialilor din Budapesta, care vroiau să se mute la Cluj și să administreze de acolo Dieceza de Alba Iulia, cu atât mai mult cu cât o perioadă Aron Marton a administrat și Dieceza de Satu Mare–Oradea. În anul 1944, când autoritățile maghiare au decis începerea deportării evreilor din Transilvania de Nord, Aron Marton a fost singurul ierarh care și-a ridicat vocea în apărarea evreilor. După ce scrisorile sale către guvernanții maghiari au fost ignorate, episcopul Aron Marton a cerut public, în cadrul unei liturghii solemne oficiate în Biserica Sfântul Mihail din Cluj,pe data de 18 mai 1944, oprirea deportărilor evreilor. Ca o ironie a sorții, cel mai strălucit ierarh maghiar din Transilvania a fost declarat persona non grata de către autoritățile ungare și expulzat dincolo de frontieră. Până la terminarea celui de-al doilea război mondial, Aron Marton nu a putut să își mai viziteze parohiile din Transilvania de Nord. Pentru curajul său deosebit, el a fost declarat Drept între popoare. Calvarul episcopului romano-catolic a continuat după instaurarea regimului comunist. Aron Marton s-a solidarizat într-o manieră extraordinară cu Biserica Greco-Catolică, iar după ce autoritățile comuniste au interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, el a decis să interzică, sub pedeapsa excomunicării, catolicilor să facă parte din Partidul Comunist. Marele episcop a fost arestat în anul 1949, în timp ce mergea cu un taxi la Teiuș ca să oficieze o liturghie. Aron Marton a fost condamnat la închisoare pe viață. Colegii săi de suferință dau mărturie despre extraordinara înălțime morală a episcopului maghiar și faptul că nu a făcut niciodată vreo diferență între români și maghiari. De asemenea, Aron Marton a continuat să îi sprijine pe românii care au păstrat credința greco-catolică și după ce a fost eliberat din închisoare.
De exemplu, Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și-a început studiile teologice la Alba Iulia, în seminarul romano-catolic, cu sprijinul IPS Aron Marton. Marele
episcop romano-catolic este acum obiectul unui proces de beatificare aflat pe rolul Congregației pentru Cauzele Sfinților de la Vatican.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...