Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Boul

În raport cu taurul, e pur şi simplu o vacă. Iar după mamă e supus elveţian.

Share

Marius Cosmeanu 0 comentarii

Actualizat: 07.07.2014 - 20:58

„Se ocupă cu introspecţiunea. De fapt speculează mai multe idei furajere. Face şi pe distratul: ţi se uită în ochi şi gândeşte aiurea. Din timiditate rumegă mereu un răspuns întârziat. Mai rumegă un plan şi pentru recolta viitoare. Totuşi destul de resemnat: suportă cu tărie propriul său nume. E tăiat din cauza pericolului pe care îl prezintă coarnele. În societate serveşte ca exemplu şi ca talpă. Întreţine relaţii foarte întinse: a avut o chestiune personală cu broasca umflată. A primit să stea în intimitatea oului furat. Mecena naţional: pozează pentru Grigoreşti. Agricultor în orele  libere, îngraşă pământul. În raport cu taurul, e pur şi simplu o vacă. Iar după mamă e supus elveţian.”

Text: Jacques G. Costin

*

Jacques G. Costin (13 aprilie 1895, Bucureşti - 22 decembrie 1971, Paris, Franţa). Scriitor, fiul Rebecăi şi al lui David Goldschlager. A urmat studii de drept, fără a practica avocatura. Discret personaj al avangardei româneşti, însă recunoscut ca „un ferment şi un animator", fire profund boemă, Costin a fost un partener de emulaţie inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea şi F. Brunea-Fox.

Continuator al prozei în re­gistru absurd a lui Urmuz, Costin începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la unu,  Facla, Chemarea şi la Contimporanul (cooperând şi la construirea acestei reviste). Volumul Exerciţii pentru mâna dreaptă şi Don Quichotte, apărut în 1931, este receptat favorabil de critica vremii. Implicat într-un proces politic, Costin părăseşte ţara în 1959, stabilindu-se la Paris.

Proza lui Costin este o rescriere plină de umor, miniaturală, a unor fabule sau chiar a cărţii lui Cervantes. Exerciţiile sale, fine portrete lucrate în manieră arcimboldiană, figurează obiecte (Plopul, Pianul, Bradul), mici meseriaşi din târguşorul de odinioară (Cismarul, Croitorul, Coşarul, Brutarul, Tinichigiul) ș.a. Discursul reinterpretează sensurile limbajului comun, transformându-l într-un soi de comentariu deviat şi subtil ironic.

Opera

Exerciţii pentru mâna dreaptă şi Don Quichotte, cu un portret al autorului şi cinci desene de Marcel Iancu şi un desen de Milita Petraşcu, Bucureşti, 1931.

Traduceri

I.S. Turgheniev, În ajun, Bucureşti, 1951 (în colaborare);

Victor Hugo, Mizerabilii, I-V, Bucureşti, 1954-1955 (în colaborare);

Teru Takakura, Cântecul porcului;

Joko Ota, Până când, Bucureşti, 1956 (în colaborare);

Jacques Remy, Dacă toţi oamenii din lume, Bucureşti, 1957;

Paul Eluard, Fraţii care văd. Scrieri despre artă, Bucureşti, 1957 (în colaborare);

Anatole France, Balul costumat, Bucureşti, 1958.

*

Surse:

crispedia.ro

Sașa Pană (1969) Antologia literaturii române de avangardă. București: Editura pentru literatură.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...