Martha Graham (1894-1991) a fost o artistă vizionară care a marcat prin personalitatea și arta ei secolul XX. Și-a fondat propria companie în 1926, la New York. A întemeiat și o școală de dans care îi poartă numele, a trăit aproape un secol și a dansat șapte decenii. I-a avut parteneri și colaboratori pe cei mai mari dansatori ai lumii, Mihail Barîșnikov și Rudolf Nureev, a lucrat cu Maia Plisețkaia, dar și cu Kirk Douglas, Liza Minnelli și Madonna.
Compania ”Martha Graham” va prezenta la București cinci momente coregrafice: ”Lunca întunecată”, ”Extaz”, ”Lamentație – Variațiuni”, ”Cursă în labirint” și „Ținutul Împădurit“.
Suita ”Lunca întunecată” este compusă în 2016 din elementele unei lucrări a Marthei Graham care a avut premiera în 1946 la New York. ”Lunca întunecată”, pe muzica compozitorului mexican Carlos Chávez, este inspirată de ritualurile primilor locuitori ai Americii, indienii.
Baletul ”Extaz” a fost creat de Martha Graham în 1933, iar versiunea de astăzi semnată de Virginie Mécène este un omagiu adus fondatoarei companiei, refăcându-se pe baza filmărilor și a fotografiilor dansul original al marii balerine.
”Lamentație – Variațiuni” a fost creat în 2007 pentru a comemora victimele tragediei de la 11 septembrie. Concepută de Janet Eilber, director artistic al companiei pe muzică de Gustav Mahler, George Crumb și Frédéric Chopin, lucrarea debutează cu un film al Marthei Graham de la începutul anilor ’40.
”Cursă în labirint” a avut premiera în 1947, având-o ca protagonistă pe însăși Martha Graham, care repovestește, din perspectiva Ariadnei, mitul lui Tezeu, cel ce străbate labirintul pentru a se lupta cu Minotaurul.
”Ținutul Împădurit” a fost realizat în 2016 de coregraful Pontus Lidberg, pe muzica lui Irving Fine.
Despre spectacolul pe care trupa americană îl va prezenta la Teatrul Național din București, dar și despre moștenirea artistică a Marthei Graham am vorbit și noi cu coregrafa Janet Eilber, director artistic al companiei, într-un interviu în exclusivitate.
Care este povestea trupei dumneavoastră?
Compania are 92 de ani de existență. Este cea mai veche trupă de dans din Statele Unite ale Americii și deschiderea ei a reprezentat un act de cultură revoluționar. Martha Graham era privită ca o artistă ”radicală” în America dintre cele două războaie. Ea a inventat un stil de dans care, în mod surprinzător, este valabil și astăzi. Asta pentru că Martha Graham a fost un artist cu viziune, gândind în perspectivă, cu mult înaintea vremurilor ei.
Ați cunoscut-o pe Martha Graham?
Eram o foarte tânără balerină, aveam 17 ani, și am ajuns să dansez în fața Marthei pentru că mama voia să știe dacă am sau nu un viitor în dans. Asta se întâmpla în 1969. Martha a intrat în sala de studiu. Era o apariție. Țin minte și acum că purta o căciulă de blană și un costum de culoarea mierii, sacou și pantalon. Am dansat ceva pentru ea, îmi tremurau picioarele de emoție. A fost foarte blândă și foarte generoasă. A stat apoi de vorbă cu mama și cu mine. I-a sugerat mamei să mă înscrie la Julliard, unde cei mai buni profesori de dans fuseseră chiar studenții ei.
Cum era personalitatea Marthei Graham?
A fost în primul rând un om de scenă, de teatru, așa că își putea crea multiple personalități. Era foarte abilă și talentată din acest punct de vedere. Putea fi oricine voia ea și era exact așa cum trebuia să fie în funcție de omul cu care dialoga sau lucra. Putea să fie fermecătoare, putea să fie furioasă, putea să fie foarte mămoasă… Era atât de conectată mereu la persoana din fața ei încât era întotdeauna ceea ce trebuia să fie în fiecare moment.
Care a fost lecția cea mai importantă pe care le-a predat-o Martha Graham dansatorilor ei?
Cunoașterea de sine, încrederea în forțele proprii și valorizarea propriei personalități. Atunci când dansai, nu îți cerea să o imiți pe ea sau să pretinzi că ești cine știe ce balerină care a dansat aceeași piesă înaintea ta. Ceea ce dorea cu adevărat era să te aduci pe scenă pe tine, să îți folosești propria forță la maxim, să fii tu, nu o copie mai mult sau mai puțin reușită a altcuiva. Asta este o lecție deosebit de valoroasă nu doar pentru scenă, cât mai ales pentru viață. Cred că acesta a fost darul cel mai de preț pe care l-a dat dansatorilor ei: lecția cunoașterii de sine și a stăpânirii puterii interioare. Cred că este și unul dintre motivele pentru care metoda ei de lucru este perfect valabilă și astăzi, iar arta ei este atât de actuală. Muzica este una clasică, dar dansatorul își aduce pe scenă sinele din această clipă și se conectează la sufletul publicului de azi, de acum.
Martha Graham a trăit aproape un secol. Cum s-a schimbat în timp percepția publicului față de arta ei?
La început dansul ei era atât de nou, atât de revoluționar, încât contemporanii l-au respins. După câteva decenii, o adorau. Acum nimeni nu se mai îndoiește de faptul că Martha Graham a fost un artist gigantic care și-a pus definitiv amprenta pe arta dansului.
Ce a însemnat dansul pentru Martha Graham și ce înseamnă pentru dumneavoastră?
Pentru Martha dansul era cel mai sincer mod de comunicare. Ea își dorea ca dansatorul să transmit ceea ce simte și gândește el, să fie el cel adevărat, nu să fii un rege, o floare sau o lebădă, ci o ființă umană. Ea spunea mereu: ”Dansul nu minte niciodată. Mișcarea va spune întotdeauna adevărul despre tine și adevărul cel mai adânc este că ești o ființă umană, o creatură înzestrată cu suflet”. Dansul trebuie să exprime adevărul. Asta era cel mai important pentru Martha, iar eu nu am găsit o semnificație mai bună dansului decât cea dată de ea.
Care sunt cele mai importante calități ale unui dansator?
Un dansator bun trebuie să stăpânească perfect din punct de vedere fizic tehnica dansului și să fie capabil să aducă pe scenă adevărul despre care am mai vorbit. Trebuie să nu îi fie frică să fie vulnerabil pe scenă. Trebuie să fie, în mod paradoxal, o combinație de forță și fragilitate. Cred că această combinație este esența stilului de dans creat de Martha Graham.
Care dintre rolurile pe care le-ați dansat vă este cel mai drag?
A fost grozav să dansez în rolul Iocastei într-un balet creat de Martha și intitulat ”Călătorie în noapte”. Baletul spune povestea lui Oedipe prin ochii Iocastei, mama și nevasta lui. Este o partitură extrem de complexă și de ofertantă pentru o dansatoare.
Ce ne puteți spune despre dansul contemporan?
Dansul modern este un copac pornind dintr-o rădăcină, dar cu multe ramuri care se îndreaptă în felurite direcții. Sunt coregrafi care aduc povești pe scenă și coregrafi care aduc haosul pe scenă. Găsim o puzderie de voci și de stiluri și asta face frumusețea acestui fenomen.
Cum vedeți viitorul dansului? Baletul clasic va mai exista așa cum îl știm?
Cred că, așa cum se întâmplă în oricare altă artă, clasicul își va găsi mereu locul lui. În arta plastică Picasso este important, dar nu a fost nicicând pusă la îndoială valoarea lui Rembrandt. Iar Shakespeare își va avea veșnic locul lui în literatură. Acum, dansul modern a îmbătrânit suficient cât să se fi clasicizat deja, cât să aibă o istorie a lui.
Compania dvs. are, de asemenea, și o școală de balet. Aceea este pepiniera dvs. de dansatori?
Sigur că cei mai mulți studenți ai noștri își doresc să ajungă și dansatori în companie, dar asta e o treabă grea. Avem o trupă, Graham 2, formată din cei mai avansați studenți și adesea când avem nevoie de un dansator nou în compania mare îl luăm din Graham 2. Dar avem și studenți care vor să devină coregrafi și pe aceia îi ajutăm să meargă pe calea lor. Avem o școală de balet foarte serioasă la care primim studenți din toată lumea.
Câți dansatori aveți în trupa mare. Sunt toți americani?
Avem 15 dansatori în grupul de bază și aceștia vor veni la București. Jumătate din ei sunt de alte naționalități decât cea americană. Avem dansatori din Franța, Italia, Coreea de Sud, China, Elveția, Taiwan și Marea Britanie. Soliștii noștri Xin Ying, Lloyd Knight și Ben Schultz sunt absolut fantastici.
Spuneți-ne vă rugăm câte ceva despre programul pe care îl veți prezenta publicului din București.
Avem câteva dintre piesele ”clasice” ale Marthei, că tot am vorbit despre dansul modern clasicizat. Suita ”Lunca întunecată” este o coregrafie superbă pentru zece dansatori care spune povestea unui popor, vorbind însă în esență despre căutarea de sine. O altă piesă clasică a Marthei pornește de la mitologia greacă, de la mitul Minotaurului mai exact. Vom aduce, de asemenea, în fața dumneavoastră un solo al Marthei din 1933 care a fost pierdut, dar pe care l-am regăsit ca prin minune de curând. Apoi vom prezenta creații noi. ”Lamentație – Variațiuni”, semnată de mine în colaborare cu alți coregrafi, care pornește de la un solo al Marthei, ”Lamentații”. Publicul va vedea un film cu Martha dansând acel solo, după care vor urma trei dansuri create astăzi având ca sursă de inspirație acel balet. Vom încheia cu un program de 20 de minute intitulat ”Ținutul Împădurit”, creat special pentru trupa noastră de coregraful suedez Pontus Lidberg pe muzica lui Irving Fine. Este o bucată foarte atletică și absolut încântătoare, pe care publicul nostru o adoră. Am pregătit, după cum vedeți, un program foarte variat, dar care este legat printr-un fel de fir roșu. Publicul va putea sesiza cu siguranță că este o strânsă legătură între prima bucată și ultima. Întregul nostru spectacol se vrea o metaforă a călătoriei omului spre sine.
Ce mesaj aveți pentru publicul de la București?
De-abia așteptăm să ne întâlnim cu publicul din România. Vreau să le spun spectatorilor că dansatorii noștri sunt printre cei mai buni din lume, sunt artiști și atleți ai secolului XXI, sunt talentați, pasionați, frumoși, fenomenali. Compania noastră este cea mai veche din America, dar publicul să nu se aștepte să vadă niște piese de muzeu, ci poate cel mai bun dans din lume ce poate fi văzut astăzi pe o scenă.
