Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sediul NATO din Bruxelles

26 februarie în istorie: Napoleon fuge de pe insula Elba. Parlamentul aprobă intrarea României în NATO

La 26 februarie 1815, Napoleon a fugit de pe insula Elba și a pornit spre Paris. În 1909 s-a prezentat primul film cinematografic color. În 1952, Marea Britanie a anunțat că deține arma atomică. Iar în 2004, Parlamentul a votat intrarea României în NATO.

Mihai Diac 0 comentarii

Actualizat: 26.02.2018 - 00:05

1658. Este semnat Tratatul de la Roskilde, prin care conducătorul regatului Danezo-Norvegian este nevoit să cedeze aproape jumătate din teritorii Suediei, pentru a salva restul regatului, după o înfrângere zdrobitoare în timpul Războaielor Nordice (1651-1661).

1715. S-a născut filosoful francez Claude Adrien Helvétius.

1794. Palatul Regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu. Reconstrucția a durat până în 1828, dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.

1802. S-a născut scriitorul francez Victor Hugo.

1815. Napoleon Bonaparte a evadat de pe Insula Elba, unde fusese exilat cu un an în urmă.

În timpul celor trei sute de zile (din mai 1814 până pe 26 februarie 1815), Napoleon a domnit peste „un regat de operetă”, conform studiului introductiv semnat de Jean Tulard, al volumului Napoleon în Insula Elba - 300 de zile de exil a autorului Guy Godlewski şi citat pe nouveau-monde.net. Este una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări ce tratează perioada petrecută de Napoleon pe Insula Elba, acolo unde fusese exilat după trădarea mareşalilor săi, înfrângerea din „Bătălia Naţiunilor” de la Leipzig de coaliţia formată din Prusia, Austria, Rusia, Suedia, Anglia şi Spania, urmată de abdicarea de la cârma Imperiului, după o încercare nereuşită de suicid.

La sugestia Ţarului Alexandru I, lui Napoleon i se acordase conducerea insulei Elba, precum şi o rentă anuală de două milioane de franci francezi iar fostul conducător a jumătate de continent organizează cu minuţiozitate guvernarea celor 220 de kilometri pătraţi câţi măsoară insula, pe care trăiau şi câteva mii de „supuşi”.

În cele câteva luni petrecute la cârma noului său „regat”, Napoleon desfăşoară o activitate febrilă, sub supravegherea sa derulându-se activităţi de irigaţii, plantare de măslini, asanări, construirea de drumuri şi fântâni, pentru ca, la 300 de zile după ce pusese piciorul pe insulă, să o părăsească, începând aventura celor 100 de zile încheiate cu dramatica înfrângere de la Waterloo şi exilarea sa pe îndepărtata insulă Sf. Elena, unde pe 5 mai 1821 îşi va sfârşi astfel zilele unul dintre cei mai mari strategi ai istoriei recente.

Plictisit şi îngrijorat în acelaşi timp că noua conducere franceză (în Franţa revenise la putere monarhia, în persoana regelui Ludovic XVIII) nu îşi va respecta angajamentele financiare în ceea ce privea exilul său, existând inclusiv zvonuri că va fi mutat undeva în Atlanticul de Sud, pe micuţa insulă Sf. Elena, Napoleon şi-a pregătit fuga de pe Insula Elba cu săptâmâni înainte.

Una din versiunile referitoare la fuga lui Napoleon de pe Insula Elba avansează ideea că acesta a profitat de organizarea unui bal mascat pentru a fugi, coborând cu ajutorul unei scări de frânghie faleza abrubtă a Palatului Mulini.

Cealaltă versiune, susţinută de istorici şi detaliată în lucrarea lui Sandro Foresi Napoleone pover’uomo, aparută în 1941, este că Napoleon şi-a pregătit cu grijă evadarea, cu săptămâni înainte de seara de 26 februarie 1815, când părăseşte insula la bordul bricului său L’Inconstant. Aparenta resemnare a fostului împărat pare-se că a înşelat vigilenţa lui Cambell, ofiţerul englez însărcinat cu supravegherea sa, în vreme ce Napoleon îşi construia cu atenţie un plan de evadare şi de recucerire a imperiului pe care îl construise în mai puţin de cincisprezece ani, de la momentul loviturii de stat din 1799 când s-a proclamat Prim Consul al Republicii, fiind încoronat Împărat al Franţei cinci ani mai târziu.

Până la mijlocul lunii februarie 1815, dispune revopsirea bricului L’Inconstant în culorile inamicilor englezi şi aprovizionarea acestuia cu arme, muniţii şi provizii. Pregătirile erau atât de puţin discrete „că până şi orbii ar fi putut să le vadă şi până şi cei mai idioţi ar fi înţeles ce se petrece”, notează Foresi, citat pe iledelbe.net.

În seara zilei de 26 februarie 1815, profitând de absenţa de pe insulă a lui Cambell (plecat în Italia să îşi viziteze amanta), la adăpostul nopţii, micuţul convoi porneşte spre Franţa pe un traseu fără ocolişuri şi înşelând navele franceze pe lângă care trece în următoarele două zile. Pe 20 martie 1815, la mai puţin de o lună de la curajoasa sa evadare de pe Insula Elba, Napoleon Bonaparte întră în Paris, fără să fi tras nici măcar un foc de armă.

La momentul plecării sale şi după ce şi-a luat la revedere fără cuvinte de la mama sa, care îl urmase în exil, Napoleon a trebuit să treacă printr-o mulţime entuziasmată, noteaza Foresi, care încerca să îi sărute veşmintele şi mâna. Conform datelor furnizate de acelaşi istoric, Napoleon le-a spus: Mă voi întoarce prieteni!, şi a părăsit Insula Elba unde nu va mai reveni niciodată.

În fiecare an, pe data de 5 mai (aniversarea morţii lui Napoleon Bonaparte), în biserica Reverenda Misericordia din Portoferraio (cea mai importantă aşezare de pe Insula Elba), se celebrează o mesă în amintirea acestuia şi, pe tot parcursul lunii mai au loc evenimente comemorative, conferinţe sau evocări ale celor 300 de zile în care Napoleon a fost suveranul micuţei insule ce aparţine astăzi regiunii Toscana din Italia.

1829. S-a născut Levi Strauss, creatorul jeanșilor.

1834. A murit Alois (Aloys) Senefelder, inventatorul procedeului numit litografiere.

1861. Împăratul Franz Joseph promulgă Patenta din Februarie, constituţia „erei liberale” a Imperiului Austriac (1860-1867).

1891. S-a înființat Societatea Arhitecților Români.

1909. Este prezentată public, la Palace Theatre din Londra, prima demonstraţie a unei proiecţii cinematografice color, demonstraţie susţinută prin proiecţia a 21 de filme scurte, prin tehnica numită Kinemacolor.

1914. HMHS Britannic, „sora” vaporului RMS Titanic, este lansată la apă în Belfast, fiind construita în şantierul naval Harland & Wolff.

1918. A murit matematicianul și fizicianul italian Pietro Blaserna.

1919. Preşedintele Woodrow Wilson aprobă un act legislativ votat de Congresul American prin care cea mai mare parte a teritoriilor desemnate sub denumirea colectivă de Grand Canyon devin Parcul Naţional Grand Canyon.

1935. Hitler semnează un decret care autorizează reînfiinţarea forţelor aeriene nemţeşti (sub numele de Reich Luftwaffe), fiind al treilea serviciu militar german, alături de armata şi marina Reich-ului şi încălcând astfel prevederile Tratatului de la Versailles (1919).

1935. Robert Watson-Watt efectuează o demonstraţie lângă Daventry (Marea Britanie) a unui dispozitiv ce va conduce la dezvoltarea primului radar britanic.

1940. A murit pictorul Nicolae Tonitza.

1940. S-a născut actorul Alexandru Repan.

1952. Primul ministru Winston Churchill al Marii Britanii anunță că națiunea sa deține bomba atomică.

1958. S-a născut Michel Houellebecq, unul dintre cei mai celebri scriitori francezi în viaţă, câştigător al premiului Goncourt.

După ce şi-a ridicat în cap întreaga lume musulmană spunând că, după o lungă reflecţie, a ajuns la concluzia că totuşi, dintre toate religiile din lume, islamul este „cea mai tâmpită credinţă", şi după ce şi-a înfuriat până şi propria mamă pentru modul în care a portretizat-o în cartea „Platforma", Michel Houellebecq s-a decis să se ironizeze şi pe sine însuşi. Astfel că în volumul La Carte et le Territoire apare un personaj urât mirositor, beţiv, prost îmbrăcat, de profesie „scriitor cu faimă mondială", pe numele lui Michel Houellebecq.

Personajul său are, desigur, nenumărate similitudini cu Michel Houellebecq cel adevărat, în această categorie intrând inclusiv faptul că „scriitorul cu faimă mondială” locuieşte pe malul râului Shannon, într-o casă dărăpănată, „cu cea mai prost îngrjită peluză din toată Irlanda”. (Fragment din articolul Pornograful, fascistul, rasistul, misoginul Houellebecq).

1966. Războiul din Vietnam: o divizie a armatei sud-coreene masacrează circa 380 de civili neînarmaţi din Vietnamul de Sud.

1969. S-a născut actrița și cântăreața Maria Buză.

1971. A murit comicul francez Fernandel.

1980. Egiptul şi Israelul anunţă stabilerea de relaţii diplomatice oficiale.

1995. Barings Bank, cea mai veche bancă de investiţii britanică, se prăbuşeşte, după ce brokerul Nick Leeson pierde 1.4 miliarde de dolari americani în urma unor tranzacţii speculative pe bursa din Singapore.

2001. Talibanii dinamitează două statui uriașe ce-l reprezentau pe Buddha în Bamiyan, Afghanistan.

2004. Parlamentarii au votat, în unanimitate, proiectul de Lege privind aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO). În favoarea proiectului s-au pronunţat 456 de parlamentari.

2013. A murit cântăreața Naarghita.

Citește și:

16 februarie în istorie: România strânge alianța cu Iugoslavia și Cehoslovacia. Fidel Castro preia puterea în Cuba

5 februarie în istorie: Transilvania e încorporată în Ungaria. Americanii debarcă pe Lună

4 februarie în istorie: Românii sunt campioni mondiali la bob. Începe Conferința de la Ialta

Comentarii

loading...