Expoziţia, dedicată Marii Uniri din 1918, prezintă bani emişi în timpul Primului Război Mondial de către trupele de ocupaţie germane şi bancnote puse în circulaţie de Regele Ferdinand I, în anul 1917, dar şi cele emise de oraşul Timişoara, în 1919.
Muzeograful Mircea Radu Iacob de la Muzeul de Istorie al Sighişoarei a prezentat istoricul acestei celei mai mici bancnote, intrată în Cartea Recordurilor, şi cum s-a ajuns ca aceşti bani, care până atunci erau bătuţi în bronz, apoi în nichel, să fie imprimaţi pe o hârtie de asemenea dimensiuni.
După ofensiva germană împotriva Bucureştiului, în 1916, partea de sud a Vechiului Regat a fost evacuată de către autorităţile române la Iaşi. Banca Naţională, în acel moment o instituţie cu capital privat, şi-a instalat, la rândul ei, sediul central la Iaşi, a explicat muzeograful.
“Starea de război şi ocuparea de către inamic a unei părţi importante din teritoriul naţional au dereglat toate mecanismele vieţii economice. Circulaţia monetară a fost afectată profund, iar după intrarea trupelor germane în Bucureşti, în 23 noiembrie 1916, acest palier al vieţii economice a cunoscut o nouă lovitură: emiterea unui nou mijloc de plată de către Banca Generală Română, cu capital german. Noua monedă, care a purtat tot denumirea de “leu” a fost instituită prin Ordonanţa din 18 ianuarie 1917 de către Comandamentul Militar German, prin care această bancă era însărcinată cu “aprovizionarea cu mijloace de plată a teritoriilor ocupate”. Astfel – deşi se încălca legislaţia care prevedea dreptul de emisiune exclusiv al Băncii Naţionale – Banca Generală Română a primit o secţie de emisiune şi a fost împuternicită să emită bancnote cu valori nominale de 0,25, 0,50 lei, 1 leu, 20 lei, 100 lei şi 1000 lei. A doua zi după publicarea ordonanţei, a sosit la Bucureşti un prin transport cu aceste bancnote. De la Berlin s-au primit cu regularitate acele bilete până la 7 octombrie 1918″, a susţinut muzeograful.
Potrivit acestuia, Regatul României a retras ulterior aceste bancnote, până la 1 decembrie 1919. Până în 1920, când a avut loc unificarea monetară, au circulat în paralel cu cele de pe teritoriul naţional. Legea pentru tipărirea, de către Ministerul Finanţelor, a bancnotelor de 10, 25 şi 50 de bani a fost promulgată de Regele Ferdinand la data de 9 iunie 1917.
Dacă până în 1900 aceşti bani erau bătuţi în bronz, iar ulterior s-a introdus nichelul, în perioada războiului s-a decis folosirea acestui metal în industria de armament, astfel că s-a recurs la hârtie.
“Bancnota de 10 bani, emisă în 1917, a înlocuit moneda de 10 bani, care circulase pe teritoriul României începând cu anul 1867 şi care a fost bătută în Anglia. Aceasta este bancnota cu cea mai mică valoare emisă în România, fiind concepută de către desenatorul Horaţiu Sava Dimitriu (…) Am verificat în Cartea Recordurilor şi am descoperit că bancnota de 10 bani are dimensiunea cea mai mică din lume”, a susţinut Mircea Radu Iacob.
Bancnota a fost tipărită pe hârtie albă şi are pe avers, pe un fond brun-verde-galben, un desen floral şi cercuri cu valoarea “10”, inscripţia frontală “ROMANIA”, dedesubt “MINISTERUL FINANŢELOR”, iar pe părţi, “1917”. În câmp, pe medalion rotund, se află efigia regelui Ferdinand, flancată de cifrul regal şi dedesubt valoarea nominală “10 BANI”, iar în stânga şi în dreapta funcţiile şi semnăturile. În afara chenarului din stânga, jos, se află înscris H. SAVA DUMITRU INV.
Pe revers frontal se află valoarea nominală “10 BANI”, dedesubt stema ţării şi textul penalităţii dispus pe 8 rânduri. În afara chenarului e înscris “Serviciul Geografic al Armatei”.
Bancnota de 10 bani din anul 1917 nu are serie, număr sau filigran.
Bancnota de 25 de bani are culoarea brună, iar cea de 50 de bani, cenuşiu-verde şi textul penalităţii dispus pe nouă rânduri.
Toate bancnotele au fost tipărite de către Serviciul Geografic al Armatei şi au ca element comun portretul Regelui Ferdinand, fiind primele bancnote româneşti pe care s-a regăsit chipul unui monarh.
În expoziţia de la Sighişoara, publicul mai poate vedea bancnote emise în 1919 de către oraşul Timişoara – fileri, deşi în acelaşi an au apărut leii, care însă nu au avut o circulaţie foarte îndelungată.
