De ce să spui asta și să nu spui, de pildă, că Guvernul a luat banii de la SRI, care a pierdut 114 milioane de lei, pentru a da cele 115 milioane pentru Catedrală? Sau măcar că Guvernul a luat bani de la Turism, Dezvoltare Regională și Cercetare pentru a-i acorda Sănătății și Bisericii?
Nu spun că-i bine că Cercetarea a pierdut bani. Dar spun că acest fel de a pune problema și mai ales acest mod isteric de a arunca în mass-media certitudini – neapărat banii alocați Bisericii vin de la Cercetare, nu de la SRI, de la Turism sau din alte părți – este simptomatic pentru un mod de a privi lumea. Cei care lansează astfel de zvonuri și cei care cred astfel de zvonuri se declară, laolaltă, agnostici și neutri vizavi de orice chestiune religioasă.
Ei bine, aceasta nu este neutralitate – și acesta nu este agnosticism. Un agnostic ar spune: Cercetarea acoperă anumite nevoi ale unei societăți, în timp ce o Catedrală acoperă alte nevoi ale aceleiași societăți. Știința aplicată este cea care ne permite să dezvoltăm invenții și produse utile pentru societate: cum ar fi tratamente pentru diverse boli sau forme mai eficiente pentru a aerisi o clădire. Religia este cea care răspunde unor nevoi spirituale ale oamenilor – nevoia de sens și de vindecare sufletească, dar și nevoia de continuitate și de claritate morală și culturală. Altfel spus, știința aplicată ne permite să ne păstrăm trupurile mai sănătoase și clădirile mai curate (acolo unde aplicațiile ei sunt puse în practică cu pricepere și cu bune intenții); religia ne permite să ne păstrăm sufletele mai sănătoase și cultura mai curată (acolo unde ea este înțeleasă și practicată cu pricepere și cu bune intenții). Eu nu știu dacă toate invențiile științifice sunt bune sau utile, ori dacă toate lucrările preoților sunt bune sau utile; nu știu nici măcar dacă toate premisele științei sunt corecte sau dacă toate premisele religiei sunt corecte. Dar înțeleg sensul celor două lucruri, al științei aplicate și al religiei, și îl văd foarte clar. Și de aceea nu mă voi pune împotrivă – nici a uneia, nici a celeilalte.
Însă acești „agnostici” autodeclarați nu spun deloc acest lucru. Ceea ce spun ei este: eu cred că premisele științei sunt corecte în mod absolut și că premisele religiei sunt greșite în mod absolut. Eu cred că toate invențiile științei sunt bune și utile în mod absolut – orice ban dat pentru „știință” se va transforma automat în ceva bun, util și, eventual, miraculos: și eu cred, pe de altă parte, că toate lucrările preoților sunt rele și inutile; și orice lucrare a unui preot se va transforma automat în ceva rău și inutil – iar pretenția însăși a creștinilor că miracolele se pot întâmpla este absurdă. Altfel spus, ei cred orbește în „miracolele” științei, dar refuză, la fel de orbește, orice miracol al religiei.
Or, aceasta nu este neutralitate; acesta nu este agnosticism; acesta nu este, nici măcar, un mod de a privi lumea „liber” și „nedogmatic”. Modul acesta de a privi lumea este extrem de dogmatic – însăși dogma că miracolele NU se pot întâmpla este oarbă și nedemonstrabilă; infinit mai oarbă și mai nedemonstrabilă, aș zice, decât orice dogmă a creștinilor. Așadar, în loc de agnosticism, mai corect ar fi să-i dăm acestei poziții numele ei adevărat: antiteism. Departe de a fi o poziție „liberă”, aceasta este o poziție foarte conformistă și servilă: servilă unei viziuni care circulă prin Europa sub diverse forme și care și-a arătat adevăratul chip în diverse epoci istorice: în vremea terorii iacobine, a bolșevismului din Rusia și a diverselor forme de comunism care au luptat, toate, pentru „eradicarea religiei”. Aceasta nu este, așadar, o poziție neutră; este o poziție funciar și fundamental anticreștină. Nu este nici măcar scientism; este, pur și simplu, anticreștinism.
Viziunea acestor supraoameni (care au abandonat adesea rațiunea – poziția rațională ar fi cea agnostică, expusă mai sus) nu este, așadar, aceea că știința trebuie încurajată deoarece este adevărată. Deși ar fi necesară – și în această privință – o distincție clară între știința aplicată și speculația filosofică științifică – speculație care este adesea sinonimă cu materialismul dogmatic și cu ateismul științific. Viziunea acestor supraoameni (care au abandonat adesea toleranța – deși o predică mai înflăcărat decât oricând) este aceea că religia – și în special religia creștină – este aprioric falsă și de aceea trebuie pur și simplu eradicată de pe pământ – așa cum ai eradica o boală periculoasă. În sfârșit, viziunea acestor supraoameni (care au abandonat prea adesea omenitatea) este și a fost deseori în istorie aceea că practicanții acestei religii nu sunt doar suboameni, ci că sunt un soi de paraziți sau de dăunători periculoși. De cele mai multe ori în istorie, eradicarea religiei creștine a fost sinonimă cu sugrumarea Bisericii, cu demolarea bisericilor și cu eradicarea practicanților religiei creștine – sau, mai simplu spus, a creștinilor.
