Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Zamfir: „Laserul de la Măgurele mută fizica românească dintr-o ligă națională în una internațională“

Nicolae Victor Zamfir este directorul general al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ de la Măgurele și al celui mai mare proiect ştiinţific din România, Extreme Light Infrastructure (ELI), considerat a fi cel mai puternic laser din lume.

Share

Maria Capelos 0 comentarii

Actualizat: 19.01.2019 - 12:06

Academicianul a lucrat şi a desfăşurat activitate de cercetare la Universitatea din Köln (Germania). În 1992 a plecat din țară pentru a lucra la Brookhaven National Laboratory din New York. A fost research professor la Universitatea Yale din SUA. În 2004 s-a întors în România. În calitate de director general al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ și al proiectului ELI, susține în diverse spații culturale o serie de conferințe de popularizare a fizicii, care se bucură de un public foarte larg.

RL: Dacă ar fi să facem o foarte scurtă istorie a fizicii românești, a Platformei Măgurele, înainte și după 1989, ce însemna aceasta atunci și ce înseamnă acum?

Nicolae Victor Zamfir: Cred că, dacă am face un grafic al dezvoltării fizicii în România, ne înscriem pe trendul care a fost și înainte de 1989, de la înființarea cercetării de fizică instituțională din România – pentru că asta a însemnat Institutul de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele. A fost o perioadă de vicisitudini pe care le cunoaștem cu toții, anii ’80, în care România a fost închisă, nu aveam contacte cu exteriorul, erau niște imperative impuse de guvernanți care nu întotdeauna au ținut cont de capacitatea sistemului. Ni se cerea să construim aparatură pentru care nu aveam experiență, și chiar dacă după 10 ani s-a reușit să se construiască, a venit apoi înlocuirea de regim, ce a însemnat și o perioadă de schimbare de atitudine față de cercetarea româ-nească. Tot ce am făcut în anii ’80 s-a aruncat la gunoi, cu toate că se căpătase o experiență care a fost evaluată, aprobată de către forurile internaționale, Agenția de la Viena. În anii ’90 s-a considerat că nu mai este util să facem cercetare în fizică, perioadă în care cercetarea românească, în general, și în particular fizica au primit lovituri mari din cauza lipsei de finanțare, a lipsei interesului guvernanților, apoi deschiderea frontierelor și dorința tinerilor de a-și încerca norocul în cariera științifică în marile laboratoare, căreia i se adăuga, firește, și partea materială. Orice familie tânără își dorește asta, ori să nu pri-mești nici măcar salariul acela care, oricum, era derizoriu…

După anul 2000, încet-încet, fizica românească a revenit pe trendul care ar fi trebuit să existe și cred că este o continuitate foarte bună între ce a fost în anii ’70 și, ținând cont de diferența de ani, cu ce dezvoltare ar fi trebuit să avem în anii -’80-’90, și acum. Cred că s-a reluat trendul și suntem la nivelul pe care școala de fizică românească îl merită și are și capacitatea să-l aibă.

Cum a apărut primul laser românesc, în 1961?

Primul laser românesc a fost posibil datorită viziunii celor care au creat Institutul de Fizică Atomică. Sigur, menirea sau imperativul politic era de creare a sistemului nuclear energetic național. Pe asta s-a concentrat reactorul nuclear, pe cercetare. Școala aceea s-a dezvoltat, și în anii ’70 s-a mutat partea de reactor de la Măgurele la noul institut de la Mioveni, Pitești. Însă în anii aceia de început, anii ’50-’60, s-au pus bazele dezvoltării tuturor direcțiilor în fizică și domeniile conexe – chimia, partea de calcul, s-a făcut primul calculator românesc.

Cine a fost „părintele“ lui?

Profesorul Toma. Cipa 1 se numea. În acest context s-au dezvoltat, să zicem, și efecte atomice. Principiul laserului era cunoscut, teoria lui Einstein, dar au fost cercetări atomice și la Măgurele, ce s-au finalizat cu primul laser din România, al patrulea din lume, aproape simultan. La câteva luni după ce s-au creat laserele în fosta URSS și în SUA, pentru care creatorii au și luat Premiul Nobel, a urmat unul în Franța și apoi, în câteva luni, a apărut și în România, realizat de grupul profesorului Ion Agârbiceanu, fiul scriitorului.

Ați lucrat în mari laboratoare din străinătate, unde la acel moment aveați ocazia să vedeți lucruri extrem de incitante și ofertante pentru un cercetător. Ce v-a determinat să vă întoarceți în țară? Științific vorbind, ce sperați să se întâmple aici?

În afară de faptul că atunci când lucrezi în mari laboratoare capeți experiență, ți-o îmbogățești, bazele educației le-am primit aici. În laboratoarele de aici am intrat chiar din facultate, la începutul anului IV de studii, când s-a mutat Fizica la Măgurele. Tot ce am învățat am învățat la Institutul de Fizică Atomică. Bazele meseriei le-am pus aici, la IFA, în grupul de cercetare în care am lucrat, și aceste baze s-au dovedit solide. Drept dovadă că am fost primit în alte laboratoare, unde am folosit aceste cunoștințe pentru a-mi desfășura activitatea. Ce m-a determinat să mă întorc în țară, să vă spun drept, a fost faptul că atunci când mai veneam prin țară în anii ’90 și tre-ceam întotdeauna și pe la Măgurele, mă întâlneam cu colegii și aproape că -plângeam când vedeam modul în care se deteriorează totul. Îmi cunoșteam bine foștii colegi (generația mea numai o parte s-a hotărât să plece în ’90, ceilalți au rămas aici, iar generația mai în vârstă decât noi nu a mai plecat pentru că după o vârstă nu te mai aventurezi), știam capacitatea fizicienilor de aici și m-am gândit că spre sfârșitul carierei -trebuie -să-mi aduc și eu contribuția, să dau și eu ceva locului din care am primit atât de mult.

A fost dificil să aducem proiectul ELI aici, în România?

A fost greu, mai ales că a existat opoziție în special din partea țărilor din vestul Europei, cu toate că ele cunoșteau capacitatea fizicienilor de la noi, având în vedere că prin anii ’90 au folosit mijloace materiale pentru a atrage pe perioade mai scurte sau mai lungi fizicieni români. Greu s-a impus România pentru a găzdui un proiect de o asemenea anvergură! La Comisia Europeană au fost luni de zile nenumărate discuții – cred că ne-am întâlnit de o sută de ori, încercând să demonstrăm că cercetarea, comunitatea fizică din România este capabilă să construiască un astfel de centru. Un centru care mută fizica românească dintr-o ligă națională în una internațională. E un centru internațional și, da, au fost rețineri că am fi capabili să construim așa ceva.

Cu cine am concurat?

Au fost mai multe țări, printre care Franța, Marea Britanie, Germania. Factorul politic a fost și el destul de important, pentru că s-a hotărât la nivel politic ca acest centru să fie în partea de est a Europei, unde nu există niciun centru internațional, iar noi am învins cu ideea că îmbinăm fizica laserilor cu fizica nucleară și folosim laserii de mare putere pentru studii de fizică nucleară, deoarece suntem unul dintre puținele locuri din Europa unde și cercetările de fizică nucleară, și cele de fizica laserilor sunt la nivelul altor laboratoare din lume, deci avem competențe în cele două domenii.

Explicați, vă rog, pentru cei care nu au studii de fizică, ce înseamnă acest laser ELI.

Extreme Light Infrastructure (ELI) este numele pe care laureatul Premiului Nobel de anul acesta, Gérard Mourou, l-a dat acestui pro-iect de construcție a celui mai puternic laser din lume. ELI înseamnă cercetare într-un centru internațional, cel mai avansat centru în domeniul laserilor de mare putere din lume, plasat de România pe hartă. Vrem să arătăm tinerilor că există posibilitatea și în România să lucreze în cercetare de vârf, de frontieră și cei care își termină studiile în străinătate să știe că există și posibilitatea să se întoarcă. Apoi, poate se schimbă mentalitatea în ceea ce privește finanțarea cercetării. În momentul în care demonstrăm politicienilor că putem, în momentul acela poate ni se dă o mai mare atenție. Acest centru poate contribui la schimbarea mentalității privind relația între cercetarea științifică și companii, firme, care să preia tehnologii și idei de la cercetarea științifică. Această relație merge foarte greu în România, existând o neîncredere reciprocă, iar dialogul – cu toate eforturile Ministerului Cercetării de a realiza această interacțiune – nu merge. Poate că ELI, datorită vizibilității, mai schimbă ceva și în mediul economic – un parc științific, un parc tehnologic, care ar putea fi punctele generatoare ale unei aglomerații de firme de înaltă tehnologie. Ar conduce la o dezvoltare în România a cercetării industriale. Și un alt aspect pe care ni-l dorim este să schimbăm ceva în sistemul educativ, mai ales la universități, la facultățile de fizică, de chimie, biologie, inginerie, unde să fie introduse cursuri avansate. Avem deja colaborări cu Universitatea București, Universitatea Politehnica, Universitatea de Vest din Timișoara, unde colegi din grupul ELI sau din institut merg și țin -cursuri. E nevoie de cadre calificate în aceste domenii de vârf, nu numai pentru noi, institutele de cercetări, dar și pentru industrie.

Mai merg tinerii să studieze fizica?

De când a apărut ELI a început să crească interesul lor pentru fizică și sperăm să se mențină această tendință. Avem deja absolvenți de Fizică aici, la ELI, tineri foarte capabili. Avem mai ales de la Politehnica din Bucu-rești, pentru că suntem geografic aproape, dar așteptăm și de la alte universități tehnice din țară. Au apărut tineri interesați, entuziaști, capabili. Acum s-a ajuns deja ca la aceste specialități să se dea examen de admitere, ceea ce arată interesul absolvenților de liceu pentru aceste științe.

Care este principiul de funcționare al ELI și ce aduce ca noutate?

Laserul acesta este o concentrare enormă de lumină într-o rază. 10 pentawatt corespund la 10% din întreaga putere a Soarelui centrată într-o rază de lumină. Sigur că lumina are o anumită forță asupra materiei, dar lumina obișnuită nu o detectăm. Poate dacă folosim o lupă, dăm foc la niște frunze uscate, dar aici este o concentrare atât de mare încât ea acționează asupra particulelor din care e făcută materia – protoni, ioni, neuroni – și le imprimă o viteză uriașă, apropiată de viteza luminii, de aici și studiile care se vor face, de fizică fundamentală. Ce se întâmplă în această interacțiune nimeni nu știe – deocamdată sunt doar modele, presupuneri. Putem presupune că lumina este la originea întregii radiații cosmice, deci ce se întâmplă în Univers se datorează luminii. Apoi, din interacțiunea aceasta apare o gamă extrem de largă de radiații de toate felurile, intensități enorme, de aici și potențialele aplicații.

Care ar fi acestea, mai exact? Acum se exagerează în presă, mergându-se până la alchimie…

Și alchimie, și teleportare... Se exagerează din dorința de a atrage publicul. Sigur, într-o oarecare măsură este de înțeles, însă în același timp publicul ar trebui și educat!

Sunt aplicații legate de imagistică, de performanță imagistică medicală, imagistică industrială, caracterizări de materiale, de exemplu caracterizarea materialelor folosite în misiuni spațiale. Se simulează într-un timp extrem de scurt radiația cosmică, noi radioizotopi radiofarmaceutici care pot fi folosiți pentru tratament sau pentru diagnosticarea unor boli grave, caracterizarea materialelor nucleare sensibile, începând de la combustibilul nuclear și terminând cu deșeuri radioactive. O serie destul de largă de aplicații, acestea fiind ideile pe care le-au avut cercetătorii înainte de a pune în funcțiune acest laser. După ce încep experimentele sunt sigur că vor apărea și alte idei, multe altele.

Când se pune în funcțiune?

Sunt 20 de stații experimentale sau aranjamente experimentale care sunt în diverse stadii de finalizare, apoi fasciculele, care și ele sunt în diferite stadii – de exemplu, fasciculele laser de un pentawatt, de 100 terawatt, deci de 10 și de 100 de ori mai puțin intense decât cele nominale, sunt deja disponibile, vor începe în următoarele luni experimentele. Ne așteptăm ca 10 pentawați puterea nominală să fie obținută în primăvara anului viitor. Cu fasciculul gamma, din cauza unor întârzieri, virarea echipamentului probabil că va începe în 2021. Deci odată cu începutul lui 2019, pentru doi-trei ani vor intra în operare experimentele pe care le-am propus pentru prima zi. Noi numim primele experimente „prima zi“. Sigur că în același timp se dezvoltă ideile pentru „a doua zi“, „a treia zi“ etc.

De ce sunt atât de importante pentru știință radiațiile gamma?

Și lumina, și radiațiile gamma – și aceasta tot lumină, tot câmp electromagnetic, un fel de soră a luminii –, și radiațiile infraroșii și ultraviolet au caracteristici fizice asemănătoare, dar efectele sunt diferite, de exemplu efectele biologice sunt total diferite. Organismele existente pe Pământ sunt imune la lumină – sigur că dacă stăm la plajă prea mult ne ardem! Ele sunt imune și la un anumit nivel de radiații gamma din radiația cosmică. Când se depășește această intensitate cu care corpul este obișnuit, încep să devină periculoase. Radiațiile nucleare sunt periculoase doar dacă sunt folosite ira-țional sau neglijent. Dar sunt radiații nucleare care sunt folositoare – tomografele sunt bazate pe radiații nucleare. Ca să nu mai spun de radiografii, care sunt radiații X, tot asemănătoare.

Am văzut că țineți o serie de conferințe publice la care vin mulți tineri. Ce vă determină să le susțineți?

Îmi place să vorbesc despre meseria mea, îmi place să vorbesc despre fizică, încerc să o fac cât mai bine. Ca director și al Institutului, și al proiectului ELI, a trebuit să intru în interacțiune cu presa, să-mi adaptez limbajul la un limbaj comun de cultură generală, și îmi place să povestesc despre ceea ce facem noi aici. Și dacă sunt și solicitat înseamnă că pot să le îmbin pe cele două – îndatorirea și plăcerea. Este și o onoare pentru instituția pe care o reprezint, și pentru mine personal!

Ne ajută fizica să înțelegem mai bine lumea în care trăim?

Prin definiție asta e fizica, înțelegerea mediului ambient. Este un fenomen pe care trebuie să-l explici, să-l exploatezi, să dezvolți tehnologii. Tot ce avem azi se datorează unor tehnologii care la origine au niște teorii și modele fizice. Ca mod de gândire, sigur că ajută la logică. Părerea mea este că există două materii care ajută la dezvoltarea unei gândiri logice – geometria și mecanica. În momentul în care treci prin cele două, -ți-ai format deja mintea înspre o gândire logică din punctul de vedere al judecății fenomenelor din mediul înconjurător, al legilor lui.

Există opinia că în momentul de față fizica, în cea mai avansată formă a sa, se întâlnește undeva cu religia în înțelegerea lumii.

Acum două, trei sute de ani – că m-ați întrebat de istorie – inclusiv în România, la Școala Domnească, dar și în lume, fizica era laolaltă cu filosofia și cu chimia, mai târziu s-au separat. Fizica este foarte aproape de filosofie, iar religia este și ea la fel. Există o carte, apărută prin anii ’80, „The Tao of Physics“, autor: Fritjof Kapra, profesor de fizică teoretică la Universitatea din Viena, care face o paralelă între rezultatele fizicii moderne – mecanica cuantică, teoria relativității etc. – și preceptele și modul de gândire în religia Tao. Această religie nu are nimic de-a face cu modul grecesc de gândire, cu aritmetica, cu algebra, ci este pură filosofie, iar cartea demonstrează că toate concluziile fizicii moderne se regăsesc în filosofia Tao, în această religie. Depinde de cum înțelegem lumea! Noi suntem pe modelul grecesc, în care 1 și cu 1 fac 2, Legea lui Pitagora funcționează, totul trebuie să fie foarte clar. Sunt și alte abordări, care nu sunt atât de cantitative, și acest profesor demonstrează – nu știu dacă se referă la bosonul Higgs în religia Tao, dar nu e departe – ceea ce am spus mai sus.

Credeți că acest boson ne va ajuta, la un moment dat, să înțelegem originea vieții pe Pământ?

Dau un exemplu: dacă în 1932 erați ziaristă și eu un fizician care am auzit că s-a descoperit neutronul, și m-ați fi întrebat ce cred, probabil că răspunsul ar fi fost: Nu știu dacă va folosi vreodată la ceva. Și s-a dovedit că nu au trecut nici 10 ani și a folosit. Așa și cu bosonul Higgs, nu știu dacă în 10 ani sau în 100 de ani, dar sigur toate descoperirile noastre servesc, la un moment dat, la ceva. Vă dau un alt exemplu, cel al unui savant scoțian pe nume Maxwell, care a elaborat teoria electromagnetismului. Este o teorie imposibilă, vă spun eu, ca absolvent de Fizică și de Politehnică, sunt niște ecuații imposibile! Și așa au fost văzute și de către studenții cărora le preda Maxwell. Unul dintre studenți l-a întrebat, la un moment dat: Domnule profesor, la ce servesc astea? La care profesorul a răspuns: Nu cred că vor servi vreodată la ceva! Și după nici 10 ani s-a descoperit radioul, iar acum fără unde electromagnetice nu putem trăi. Nu există ca o descoperire să nu fie exploatată de către om mai devreme sau mai târziu!

Să nu ducă omenirea cu un pas înainte…

Așa vrem. Noi vrem să ne schimbe viața tot timpul. Eventual, să apară două tehnologii deodată! Mai nou, societatea este interesată în special de descoperiri în domeniul sănătății. Sigur, fizica, biochimia aici au un cuvânt de spus. Cred că științele sunt acum separate mai mult din punct de vedere didactic decât din punct de vedere practic.

La ce întrebare ați dori să vă răspundă fizica?

Cum a apărut viața pe Pământ. Nu mă preocupă ceea ce se va întâmpla în viitor. Universul poate dispărea într-o fracțiune de secundă! Suntem atât de mici în Univers și atât de expuși pericolelor, încât e inutil să gândim că suntem veșnici! Trăim o viață de câteva zeci de ani, 100 de ani probabil, dar suntem curioși cum a apărut această viață. Aici aș avea eu o curiozitate. Din cuarț, din clor s-au format nucleoni, nuclee, atomi, molecule, tot felul de substanțe, dar cum au prins viață acestea? Cum a apărut o celulă care să funcționeze după niște mecanisme ce nu sunt dictate nici de fizică, nici de chimie?!

Comentarii

loading...