Întrebările de la referendumul care va avea loc în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare şi la care poporul român este chemat să răspundă cu “da” sau “nu” sunt următoarele două: 1. “Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie? ” şi 2. “Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?”.
Tipul de referendum anunţat de Preşedintele României este un referendum organizat pentru probleme de interes naţional, în baza articolului 90 din Constituţia României, potrivit căruia “Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”.
Referendumul naţional este definit în art. 1 din Legea referendumului (Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare) ca fiind forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român, cu privire la revizuirea Constituţiei, demiterea Preşedintelui României sau cu privire la probleme de interes naţional.
Problemele care se supun referendumului şi data desfăşurării acestuia se stabilesc de către Preşedintele României, prin decret (art. 11, alineat 2 din Legea referendumului nr. 3/2000, cu modificările şi completările ulterioare).
Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României este exprimat, printr-o hotărâre adoptată în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Preşedintelui. Dacă Parlamentul nu transmite punctul de vedere în termenul de 20 de zile, Preşedintele emite decretul privind organizarea referendumului după expirarea acestui termen. Procedura constituţională de consultare a Parlamentului se consideră astfel îndeplinită.
Potrivit art. 5 din Legea 3/2000, cu modificările şi completările ulterioare, referendumul este valabil dacă la consultare participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. De asemenea, rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% dintre cei înscrişi în listele electorale permanente. Până în anul 2013, cvorumul de prezenţă pentru referendumurile convocate de preşedinte pe teme de interes naţional trebuia să fie de cel puţin 50% + 1 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Cvorumul de 30% a fost instituit prin modificarea Legii referendumului în 2013, noile prevederi aplicându-se începând cu 16 decembrie 2014.
Referendumul declanşat de către Preşedinte, pentru a consulta populaţia cu privire la o problemă de interes naţional, este consultativ. Spre deosebire de referendumurile pentru modificarea Constituţiei sau demiterea preşedintelui ţării, pentru referendumurile pe teme de interes naţional Legea 3/2000 nu prevede explicit faptul că rezultatele sale sunt obligatoriu de pus în aplicare de către legiuitori. Totuşi, Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 a Curţii Constituţionale a României arată că “ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.”
