“Lupta de clasă s-a emancipat: unii primesc onoruri abia după ce se află că erau slugile sistemului odios”, remarcă Tăriceanu.
“Cei tineri cunosc mai puţin povestea. După instaurarea regimului comunist ne-am pricopsit, printre mulţi alţii, cu o figură luminoasă de erou al luptei anticapitaliste: bravul Vasile Roaită, muncitorul care a tras sirena la Atelierele CFR Griviţa avertizând greviştii că vine poliţia regimului odios peste ei. Roaită a plătit cu viaţa devotamentul său, fiind împuşcat de bestiile de poliţişti. Firesc să vină onorurile: în câţiva ani, spitale, şcoli, străzi, localităţi, gospodării agricole, başca o staţiune de pe litoral, au fost botezate cu numele eroului, fără a mai vorbi de statui, tablouri ori poezii ce-i erau dedicate. Asta până pe la începutul anilor ’60, atunci când comuniştii au descoperit în arhive nu doar că Roaită nu fusese erou al Griviţei, nu era grevist, nu trăsese nici o sirenă, ci era chiar infiltrat de Siguranţă printre muncitori ca să-i spioneze. Peste noapte, “martirul” a fost ras din manuale. Şcolile, spitalele, străzile, etc. au primit nume noi, iar staţiunea “Vasile Roaită” a devenit Eforie Sud”, scrie Tăriceanu e Facebook, într-un text intitulat “Augustin Lazăr – acest Vasile Roaită al Opoziţiei”.
El subliniază că azi, vremurile s-au schimbat.
“Lupta de clasă s-a emancipat: unii primesc onoruri abia după ce se află că erau slugile sistemului odios. Rămâne cum am stabilit: #LazarRevocat!”, conchide Tăriceanu.
