Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sorina Matei: În țara lui Hellvig, democrația se face cu bordura și cataroiul

Într-un text intitulat „Hell Helvig”, jurnalista Sorina Matei critică dur comportamentul SRI și al directorului său, Eduard Hellvig, la momentul protestetelor din 10 august.

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 22.08.2018 - 19:44

În ţara directorului Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig, exact aşa arată democraţia. Un vlăjgan huligan dezbrăcat oricum până la brâu doar ca să defileze cu bicepşii şi pectoralii în mulţime, îşi dă chiloţii jos noaptea, în mijlocul bulevardului, îşi întinde atotputernic şi victorios mâinile în văzduh, ca şi cum ar fi cucerit în sfârşit lumea, îşi dă la o parte de pe gură tricoul cu care îşi acoperise tot chipul puţin mai devreme doar ca să săvârşească infracţiuni, cât să ţipe, cât să se audă mai bine, cât să urle şi mai tare şi să-njure cât îl ţin plămânii legea şi autoritatea şi să-l audă chiar tot Bucureştiul, capitala ţării, pentru ca la final să îşi expună triumfător şi falnic organul anatomic în faţa organului de aplicare al legii. The new rule of law, varianta Sistem, 2.0. Organ, cum ar veni, contra organ. Pulan versus pulan. Depinde care-i sistemul de referinţă, depinde la ce anume te raportezi. La lege sau la organul genital, denumit în popor şi mădular.

De vlăjganul care devastează nu te poţi apropia pentru că sunt vreo alţi trei lângă el de aceeaşi factură, cu feţe acoperite, pregătiţi să-ţi dea imediat în cap sau să-ţi dea foc. Pentru că în ţara lui Hellvig, democraţia se face cu bordura şi cu cataroiul aruncate special pentru sfârtecarea cutiilor craniene ale oamenilor. În ţara lui Hellvig democraţia se udă şi îngraşă cu sticle pline cu fecale, se prăjeşte la foc, prin incendii pe bulevarde şi străzi, în ţara lui Hellvig democraţia se propagă, se pliveşte, se hrăneşte şi se stăpâneşte cu mădularul, iar puterile executive se jefuiesc, se sustrag prin forţă. Se iau cu japca practic. Dacă încerci să aplici legea, să îţi faci meseria, şi să respecţi raţional până la urmă nişte principii elementare şi democratice, îţi iei un gard din fier între dinţi şi zeci de pumni şi de picioare în cap de nu te vezi. Apoi râd de tine bălos că de ce n-ai ieşit din spital între patru scânduri.

De vot, de sufragiu, de alegeri, de free speech, de vorbele lui Raţiu- “voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”- spuse care pentru aceşti analfabeţi ai vremurilor noastre sunt frumoase doar cât le recită ca papagalii la televizor, cât să pară ei culţi în cap, niciodată puse în practică, de pietrele de temelie ale democraţiei, aceştia n-au auzit. N-o fi democraţia pefectă, dar e cu siguranţă perfectibilă, alt sistem mai aproape de opţiunea directă a cetăţeanului nu s-a inventat. Însă nu, lor le plac doar cărămizile, bucăţile de asfalt, pietroaiele, bordurile în mufă şi boxul aplicat pe bătrâni. Chestiune de educaţie şi de gust până la urmă, depinde de cum ai fost educat, depinde cum eşti aşezat în tine ca om, eşti o persoană cu minte limpede sau eşti primat. Nu eşti de acord cu ei? Ia-ţi un box, bordură, gard din fier în faţă, dă-te dracu’!

Fix cum îi plăcea lui Hellvig să se-mpăuneze singur prin vuvuzele de joasă factură, acest “pumn de fier în mănuşă de catifea” al SRI. Sunt aceiaşi vizeri, slugoi transpartinici ai tuturor corupţilor pe care i-au găsit în cale şi care nu doar că l-au copiat pe Napoleon dar l-au împachetat pe directorul SRI citând cuvânt cu cuvânt şi din Dimitry Olegovich Rogozin, fostul vicepremier rus responsabil cu industria militară de apărare: „Politica Rusiei trebuie să fie politica unui pumn de fier în mănuşă de catifea. Trebuie să transforme inamicii în parteneri, partenerii în neutrii şi neutrii în aliaţi şi, imediat, prieteni”. Au programat şi pregătit o violenţă fără precedent, au îmbrăcat-o frumos, totul într-altă mănuşă din catifea, o poleială de fraierit credulii şi naivii: diaspora. Practic, doar dacă gândeşti altfel sau te disociezi de asemenea specimene, nici nu mai ai voie să trăieşti. Pentru că dacă nu eşti de acord cu ce săvârşesc ei, cu ilegalităţile lor, trebuie să mori. Aşa înţeleg ei democraţia. Să nu vă mai întrebaţi de ce fix aceleaşi persoane cărau, în campanie electorală, candidaţi la Preşedinţia României în Rusia. Acolo e zenitul, acolo e modelul, acolo e patternul, de-acolo-s ideile şi forţa creatoare, de-acolo e inspiraţia, acolo răsare Soarele lor. Şi tot acolo apune.

Continuarea pe blog-ul Sorinei Matei (click aici!)

Comentarii

loading...