De 16 ani legat la chei, submarinul „Delfinul” este reparat în regim de urgenţă în Şantierul Naval Constanţa. Potrivit anunţului publicat de UM 02022 Constanţa, andocarea şi reparaţiile pentru refacerea stabilităţii şi flotabilităţii navei 521 (Delfinul) costă 1.140.808 lei fără TVA, iar contractul a fost atribuit prin negociere fără organizarea unei licitaţii electronice.
Termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor este sfârşitul lunii decembrie. Potrivit unor surse neoficiale din cadrul Forţelor Navale, nu este vorba despre repunerea în exploatare a submarinului, ci doar de o serie de lucrări de mentenanţă pentru menţinerea în stare de plutire. Mai exact corpul submarinului va fi curăţat şi revopsit, vor fi înlocuite porţiuni din tabla corpului submarinului şi vor fi recondiţionate pompele. Repunerea în exploatare a submarinului presupune în principal schimbarea bateriilor fără de care „Delfinul” nu se poate deplasa în imersiune. Un set de baterii noi costă aproximativ 20 de milioane euro.
Comandanţii marinei militare au analizat de mai multe ori în ultimii ani revitalizarea „Delfinului”, însă de fiecare dată cele două fregate achiziţionate de la britanici au avut prioritate, iar o dată cu instalarea crizei şi reducerea cheltuielilor militare, proiectul de revitalizare a fost abandonat. Unicul submarin românesc este de producţie rusească şi a fost recepţionat de către Marina Militară pe 11 noiembrie 1986 în portul Constanţa, în cel mai mare secret. Submersibilul a fost adus în ţară de un echipaj românesc, care a fost instruit prealabil la o şcoală de submarine din fosta Uniune Sovietică. Pentru submarin România a plătit 40 milioane de dolari, iar înţelegerea cu ruşii prevedea achiziţionarea a încă două submarine din aceeaşi clasă. Planul lui Ceauşescu prevedea achiziţia câte unui submarin pe cincinal.
Spionul din adâncuri, condamnat să stea la suprafaţă
„Delfinul” este un submarin din clasa Kilo, clasă care era considerată în anii ’80 a doua ca performanţe şi dotare cu armament din lume. Chiar şi astăzi, acest submarin este privit drept unul dintre cele mai periculoase. Denumirea rusească pentru acest tip de submarin este Proiect 877. Denumit în codul NATO clasa Kilo, submersibilul face parte din familia submarinelor convenţionale (propulsie diesel- electrică), are un deplasament mediu (3.000 tone în imersiune) şi în manualele militare figurează la secţiunea „vânătoare de submarine nucleare”. Ce îl fac atât de special pe Kilo sunt învelişul de cauciuc şi sistemele de bord silenţioase.
Practic, Kilo este unul dintre cele mai greu detectabile submersibile şi se spune că la viteza redusă de cinci noduri în imersiune nu poate fi detectat de la suprafaţă. Este dotat cu şase tuburi lanstorpile, se poate scufunda la o adâncime de 300 de metri şi poate lansa 18 torpile sau 36 de mile. Variantele îmbunătăţite pot lansa rachete prin tuburile torpilelor. De asemenea, acest tip de submarin poate executa cu succes acţiuni de cercetare şi spionaj. Poate sta scufundat mai bine de o lună de zile şi are o autonomie de cinci ori mai mare comparativ cu produsele similare din Vest.
Alte opt state, alături de România, au cumpărat de la ruşi acest model de submarin şi încă îl exploatează cu succes. De altfel, Marina Militară română l-a utilizat intens de la intrarea în serviciu şi până la momentul în care nu au mai funcţionat bateriile. Între 1986 şi 1995, cât a fost în stare de funcţionare, „Delfinul” a executat 67 de misiuni şi a stat aproximativ 2.500 de ore de imersiune. Revoluţia din 1989 a prins echipajul „Delfinului” în misiune, submarinului fiindu-i indicat să rămână sub apă pe toată durata manifestaţiilor. Din păcate pentru Marina Militară, în 2011 „Delfinul” a împlinit a 16-lea an de inactivitate.
