An de an, la 15 ianuarie, cu prilejul zilei de nastere a lui Eminescu, la mormantul poetului de la Cimitirul Bellu, se aduna lume multa. Oamenii vin pe parcursul intregii zile, incepand de dimineata. Ii aduc flori si aprind lumanari, pe care le asaza de jur-imprejurul lespedei de piatra de pe mormantul strajuit de un tei inalt. Raman, apoi, pana tarziu, la discutii in care il evoca pe poet, ca pe un cunoscut apropiat, foarte indragit si foarte apreciat.
“Troienit” de aduceri aminte
Mormantul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu este un fel de “Casa a Poetului”, unde oamenii vin, de ziua lui, ca intr-o vizita. Unii stau de vorba, la un pahar cu vin, din care, inainte de a bea, dau cateva picaturi pe pamant, “pentru sufletul lui”. Altii se grupeaza spontan, atrasi de diversele subiecte de discutie referitoare la marele poet.
Avandu-l la dreapta pe Caragiale, la stanga pe Cosbuc si Sadoveanu, drept in fata pe Nichita Stanescu, pe 15 ianuarie (ca si pe 15 iunie, ziua mortii sale), Eminescu este, cu adevarat, “troienit” de aduceri. Pe parcursul intregii zile, poetul i-a privit bland, din medalionul de marmura de pe crucea acoperita de jerbe din garoafe rosii, pe cei care s-au perindat la mormantul sau.
Printre cei care l-au vizitat si de acest 15 ianuarie s-au aflat fostul presedinte al Academiei Romane, criticul literar Eugen Simion, ca si stranepotul poetului (de la fratele Matei), pe care oamenii il cunosc si stiu ca vine la mormant de 15 ianuarie in fiecare an.
“Sunt fan al domnului Eminescu”
Printre cei care au venit la mormantul lui Eminescu, pentru a-i aduce un sincer omagiu, de ziua lui, s-au aflat sute de elevi de la scoli din Bucuresti si din imprejurimile Capitalei, care s-au succedat in grupuri, insotiti de profesorii lor. Prezenta lor a umplut de bucurie inima celor mari care au apreciat faptul ca “Eminescu este receptat si in prezent si va ramane si in viitor”.
Printre elevii din clasa a VI-a E a Scolii 114 din Bucuresti, care venisera sa depuna flori la mormantul poetului, cei mai multi spuneau ca il iubesc pentru poeziile sale. Ca o dovada de sinceritate, isi spuneau numele: Fotescu Bogdan, Anca Diana Popa, Delea Adrian, Garan Alexandru, Grosu Petrisor, Dociu Andrei, Dragomir Romulus, Maruntelu Andrei, Burcica Tiberiu. Unul dintre ei, Andrei Nedelcu, a spus: “Sunt fan al domnului Eminescu”. Iar pe altul, de origine turca, Bingollu Memet, il cheama si… Emin. De parca ceva trebuia sa o aminteasca, in aceasta zi de 15 ianuarie, si pe Veronica Micle, cea care in scrisorile pe care i le trimitea poetului il numea “Eminul meu drag”.
