Producatorii constanteni de lapte de vaca trebuie sa respecte cotele pe care Romania le-a negociat cu UE. In judet functioneaza deja Agentia Cotelor de Lapte, care are rolul de a monitoriza productia. “Oamenii inca nu sunt dumiriti ce inseamna cota de lapte, in special cei de la sate. Ei cred ca se va intampla ca in anii '50, cand comunisti veneau sa le ia laptele din case. Nu este deloc asa”, spune Gheorghe Neata, directorul general al Agentiei Nationale de Ameliorare si Reproductie in Zootehnie (ANARZ), dupa o intalnire cu producatorii din Topraisar. Acesta a explicat ca sistemul cotelor de lapte a fost introdus in anii 1983-1984, in Europa de Vest, pentru a stopa supraproductia si pentru dezvoltarea septelurilor. Printre beneficii se mai numara cresterea eficientei fermelor, dezvoltarea concurentei si, mai ales, imbunatatirea calitatii laptelui.
Produse doar pentru consumul propriu
Romania are dreptul sa produca 3.245.000 tone de lapte anual, dintre care 1.093.000 tone este folosit pentru procesare, 1.964.000 pentru comercializarea directa (asa-numitul “lapte crud”), iar restul de 188.000 de tone este cantitate de rezerva. Spre deosebire de alte tari europene, cota este mica. Franta are dreptul la 23 de milioane de tone, Olanda la 14, Polonia la 8. Problema Constantei si a Romaniei este ca nu are o infrastructura care sa ii permita dezvoltarea acestei industrii, deci marirea cotei. In 2004, de exemplu, s-au produs 1,075 milioane de tone pentru procesare. Nu exista drumuri asfaltate catre satele si comunele unde locuiesc producatorii, nu exista centre de colectare.
Gheorghe Neata a precizat insa ca producatorii vor avea dreptul sa produca lapte pentru consumul propriu, cantitatile nefiind inregistrate in cota. De asemenea, mulsul se va putea face in continuare manual, respectand insa normele de igiena.
Pentru procesatori, conditiile de a ramane pe piata vor fi foarte dure. Accentul se va pune indeosebi pe conditiile sanitar-veterinare, dar ei vor fi nevoiti, de exemplu, sa incheie contracte ferme cu producatorii, sa pastreze actele timp de 3 ani. De asemenea, laptele trebuie tinut la o temperatura de sub 4 grade Celsius, altfel, in decurs de numai cateva ore, germenii existenti in el, desi inofensivi, se inmultesc geometric.
Modernizarea – un lux
Se stie deja ca integrarea va “decima” trei sferturi din producatorii actuali. In acest moment, in Romania exista in domeniu 553 de fabrici. Potrivit statisticii ANARZ, 33 sunt conforme cu normele UE, 89 vor fi conforme pana la sfarsitul anului 2006, 27 vor indeplini normele pana la sfarsitul anului 2009, iar restul de 404 nu sunt incluse intr-un program de modernizare.
In judetul Constanta, centru regional pentru administrarea cotelor de lapte, exista 10.322 de exploatatii, cu o medie de 2,3 capete de vaci, de 35 de ori mai putin ca in Germania si de doua ori, fata de Polonia. Specialistii spun ca, pentru a fi rentabile, exploatatiile ar trebui sa aiba, in medie, 20 de vaci. Costurile de operare nu sunt exagerate. O instalatie de muls mecanic costa aproximativ 30 de milioane de lei. La acesti bani se mai adauga furajele, care trebuie sa fie concentrate si de buna calitate. Pentru o vaca este nevoie de 1 hectar de teren, pentru ca animalele au nevoie de miscare si pasune. “Pentru a avea lapte de calitate, nu mai putem hrani vacile cu ciocalai”, spune seful ANARZ. In fine, trebuie construite adaposturi corespunzatoare, luminate si aerate. Cea mai costisitoare ramane investitia initiala, care consta in cumpararea animalelor. O vaca din rasa Hollstein costa in Romania 1.700 de euro, iar in Olanda, aproximativ 1.100. Pentru marii procesatori, datele problemei se schimba. Exista si in Romania fabrici la nivel european, unde vacile sunt spalate zilnic si uscate cu feonul. Conditiile de igiena sunt draconice, dar productia, care consta in lapte praf pentru copii, este acceptata la export in toata tarile Europei.
